6,979 matches
-
probabil că legile înscrise în piatră le primise de pe celălalt vârf, cel din spate, și Mihai se întoarse. Vârful lui Moise, Jebel Musa cum îi spun arabii, se reliefa perfect pe cerul de un albastru intens. Între cele două vârfuri, platoul era acoperit de o iarbă aspră cu fir neobișnuit de lung, pe alocuri stâncile izolate erau invadate de un conifer târâtor necunoscut lui. Erau și niște tufe cu frunze roșcate cerate și cu ramuri contorsionate, încărcate de flori de un
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
glasuri de femei, alternând ca într-o curgere neîntreruptă cu vocile grave ale bărbaților. Era ca un imn trist pentru o victorie, știută doar, într-o luptă care este în desfășurare și care mai cere încă jertfele. Soarele trecuse peste platou și acum, ocolit, azvârlea umbra uriașă a Muntelui peste culmea și mânăstirea Sfintei Ecaterina. Cerul era alb-auriu ca în icoana scării Sfântului Ioan. Soarele apunea jos, spătarul Mihai era deasupra, în față vârful lui Moise, în stânga lângă stâncă arabii ridicaseră
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
în chelălăială, încă-i bine, încă-i bine, încă-i bine... Se strângeau uneori și câte treizeci de inși la vila lui Cremenaru, în salonul ăla cât o sală de spectacole, cu canapele de piele și fotolii și mese cu platouri încărcate cu tot felul de bunătăți, cu neamuri de-ale colonelului amestecate cu fotbaliști și maneliști, prieteni și prieteni de-ai prietenilor. Păi, ce să ne facem, Mirelo, bun de pagubă colonelu’, dar mai ales dornic, mort să se etaleze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
cocoșul ăla împielițat care cânta cucurigu la comandă, hlizindu-se și gudurându-se pe lângă prietenii stăpâni, făcând pe valetul și pe chelnerul, păi, nu te gândi, Mirelo, că mai mult pentru asta îl chemau, să destupe sticle și să aducă platouri cu prăjituri și fripturi de la bucătărie, să schimbe casetele până să intre maneliștii în program. Alerga încolo și-ncoace după cum primea comanda, pune-o p-aia, Velicule, cu băutură și femei pentru toți prietenii mei... Nu p-aia, bă, p-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
era în stare să-i dea ce-i trebuie, și uite-l acum și pe el beat tot ca și ăla, roșu-vânăt la față și cu ochii bulbucați de furie când i-a făcut vânt ăluia peste o masă cu platouri cu trufe. Nu e vorbă, că-n felul ăsta mai învioră atmosfera, cam stătută altminteri la ora aia, două dimineața, cu invitații zăcând în fotolii, îmbuibați și mahmuri, moleșiți de băutură... Cu toată paguba-n trufele colonelului, a fost cam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
În prima clipă crezuse că se înșelase, personajul cu tâmplele strânse între pumni privind la ceva ce numai el vedea, se arăta mai degrabă asemenea unui bătrân gârbovit sub povara anilor decât tânărul subofițer model prezent în fiecare dimineață pe platoul unității, fix la ora 7. Simțise că ceva teribil se întâmplase cu subalternul său și câteva secunde ezitase, gândindu-se cum ar fi mai bine să procedeze. Frontul îi dezvoltase abilități care-l făceau să înțeleagă multe din foarte puține
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
și în aceste condiții, continuă căpitanul, sunt sigur că inamicul și-a luat măsuri să nu fie luat prin surprindere. Evitarea acestor elemente de siguranță trebuie executată în cea mai perfectă liniște. Zona cea mai periculoasă a traseului este acest platou, din vecinătatea bateriei, dar odată depășit, există toate șansele să se ajungă exact în flancul poziției. Căpitanul Apostol întoarce capul către Marius: Locotenent Rădulescu! Ordonați! Dumneata vei fi cel care va neutraliza această baterie. Privește drept către locotenent, dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
însângerat apoi se afundă în pădurea mai tăcută ca niciodată. Către creastă, peisajul se deschide. Vântul bate mai tare, pale bezmetice modelând și purtând aiurea pulberea albă a zăpezii. Un ultim prag este escaladat. Lungit pe burtă, Marius cercetează atent platoul golaș, de vreo douăzeci metri lățime și încă pe atât lungime. Punctul cel mai sensibil al traseului lor. Ca un făcut, luna, timidă până atunci, răsare lăptoasă dintre nori. Îngrijorat, privește cerul. "La naiba, murmură el înciudat, trăgându-și căciula
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
aliat și dușman deopotrivă. Pe lumină ar fi putut să recunoască din timp amănuntele ce dau de gol "surprizele", dar, în același timp, au nevoie de întuneric pentru a fi invizibili. Din nevăzut, un fascicul luminos explodează în noapte, inundând platoul și liziera pădurii într-o lumină albă, orbitoare. Un reflector! Toți încremenesc, preschimbați în umbre palpitând de emoție, unduind printre umbrele indiferente și reci ale copacilor. Cea mai mică mișcare îi poate da de gol pe toți și atunci adio
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
greu de carne arsă. Câțiva germani, echipați în halate albe, ies din cazemată ca să se prăbușească sub gloanțele lui Marius și ale lui Nicky. Căpitanul face semne spre înainte. Are obrajii îmbujorați. Urcă rapid stâncile ce duc către vârf, spre platou, acolo unde se dau lupte cu elementele liniilor de trăgători surprinse de atacul prin flanc a lui Felix. Brusc, o serie lungă de explozii aruncă în aer versantul. Bolovani uriași și hălci de pământ zboară spre cer. Profilată pe pălălaia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
am greșit cu ceva. Pleoapele-i cad grele, mâna se destinde încet și cade inertă. Îngenuncheat lângă el, Marius pleacă o clipă fruntea, îndurerat. Dom' locotenent, acum, dumneavoastră trebuie să ne conduceți. Ai dreptate, Iovuț. Să mergem. Deasupra crestei, pe platou, se vede plutonul lui Felix. Trag din fugă, împroașcă cu foc și moarte. În fruntea lor, Felix aleargă drept, fără să se ferească. Un roi de gloanțe țiuie în jurul lui. Se dă peste cap. Fâșiile negre de fum ale luptei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
preface că se ferește de lovitura inamicului și îl pocnește cu patul armei în gură. Turbat de furie, Iovuț folosește arma ca o ghioagă. Strigă și înjură cu glas neomenesc. Ofensiva a reușit. Frontul dușman este dat peste cap. De pe platou, coloane de foc se înalță spre cer în timp ce rotocoale răzlețe de fum negru se adună și se risipesc în bătaia bezmetică a vântului. Ard cu vâlvătăi cazematele scunde din beton, copacii trosnesc în flăcări. Marius dă ordin oamenilor să caute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
stofă, de culoare gri, cămașă albă descheiată la primii doi nasturi și sacou cam larg pentru trupul lui subțire. Tocmai toarnă citronadă din carafa mare de sticlă în paharele aflate pe masa din fața lor. Lângă licoarea răcoritoare se află un platou cu fursecuri. La apariția lor, toți trei ridică privirile spre ele. În timp ce doamna Hagiaturian se așază lângă copile, bărbatul se ridică și se înclină politicos. Mă bucur să vă cunosc în sfârșit, stimată doamnă. Iar eu deasemeni, domnule Lazăr. Faptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
exclamat: Am mai fost aici. Și toți au râs de mine. Eu recunoscusem locul și mi se părea mai mult, știam că am fost acolo și că am avut acolo niște trăiri, apoi am continuat drumul până sus, pe un platou, tot cu déjà vu, dar nu am spus nimic. Acolo sus pășeam și parcă am intrat deodată în alt timp, în altă dimensiune. Mă vedeam femeie matură, îmbrăcată într-o rochie albă, de stofă groasă, lungă, cu părul lung și
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
o să te ajut tot eu, că mă pricep... Bart începu să înțeleagă și se înroși ușor, dar nu mai apucă să replice nimic, fiindcă emisiunea era pe punctul de a începe și Camelia îl trase de mână după ea pe platou, ocolind camerele de luat vederi și grăbind spre un fel de ring, cu scaune ca de bar dispuse în semicerc, ocupate deja de ceilalți invitați, toți unul și unul. Semne de întrebare Arm pășea încet pe aleea către vila cochetă
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
de-asupra prăpastiei, veni pe biserica schitului. A doua zi, pe Ceahlău... Bolta imensă de azur, acoperind priveliștile scânteietoare... Monștrii pietrificați de pe munte, culcați, ori în picioare, unii binevoitori, alții agresivi sau bizari. (Era și unul amical și hilar, în mijlocul platoului.) Culmile negre din vale tîrîndu-se spre piciorul muntelui colosal, ori alergând speriate în toate părțile și oprinduse brusc, halucinate. Când vineți, când roșii, munții înalți de pe Bistricioara, strălucind în soare cu toate stâncile lor... Departe, în singurătăți adânci, munții cei
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
o noapte târzie și de care doamnei Voinescu i-a fost milă să-l lăsăm singur în foșnetul de cimitir al celor patru plopi... Și imagini, fulgurante, o clipă, din istoria - din preistoria? - vieții. Într-o trăsură mică, în mijlocul unui platou gol; de jur-împrejur, până-n zare, dealuri pleșuve, cenușii, sinilii, roșietice... Altă dată, într-o trăsură mică (aceeași?), într-o după amiază de vară; la marginea unei păduri negre, pe vârful unui copac înalt, o găină salbatică... Eram copil? Eram cu
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
aghezmuia tata câteodată. În interiorul porții celei mari, se afla un drumeag care șerpuia, ocolind panta prea mare, pe unde urca repejor droaga cu mortul evreu, tocmai sus, pe deal unde, după niște salcâmi, se afla sinagoga. De la sinagogă, pe un platou destul de mare, se afla cimitirul, cu mormintele sale, care mai de care mai vechi, acoperite cu lespezi de piatră sau de marmură în diverse culori, de la albul imaculat, la negrul mat, cu inscripții în ebraică, uneori și în românește. De la
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
spre ieșire încât nici nu știu cum am ajuns într-unul din camioanele cazone ce ne aștepta. Până la Băneasa nu știu cât am făcut căci era noaptea. Am intrat pe poarta regimentului, intrau mereu camioane încărcate cu de-alde noi. Era acolo și un platou mare, din beton.. Cert este faptul că așa, cu valizele lângă noi, obosiți de băutură, mâncare bună și nesomn, ne-am aliniat pentru controlul valizelor. S-au confiscate pe ici, pe colo câte un salam, pulover, boandă sau vreun fular
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
face siesta. Discret, amabil și vorbind aproape șoptit despre cărțile sale. Aceeași discreție îl determină să refuze aparițiile la televizor, e o intimitate cu cititorii săi pe care o consideră inutilă. Recent, a dat singurătatea din fața calculatorului pe agitația din platourile de filmare, unde regizează primul său lungmetraj, Il y a longtemps que je t’aime, cu Kristin Scott Thomas și Elsa Zylberstein. Un film 100% Claudel, pentru că scenariul îi aparține. Se consideră cititor înainte de a fi scriitor, pentru că scrie „cum
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2190_a_3515]
-
jumate. E bine? ― Veniți la ușa din spate. Angajarea de scurtă durată a bunicului meu la compania de automobile Ford a marcat singura perioadă În care vreun Stephanides a lucrat În industria automobilelor. În loc de mașini, aveam să devenim producători de platouri cu hamburgeri și de salate grecești, industriași de spanikopita și de sandvișuri calde cu brânză, tehnocrați ai budincii de orez și ai plăcintei cu cremă de banane. Banda noastră de asamblare era grătarul; utilajul nostru greu - dozatorul de sifon. Totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
o persoană atât de drăguță și de frumos mirositoare. Sânii au pentru mine același efect pe care Îl au asupra oricărei persoane cu nivelul meu de testosteron. I-am tradus meniul lui Julie când am comandat. Și apoi au sosit platourile cu rasol de vită, bolurile cu sos și varză roșie, găluștele mari cât mingile de softball. Am vorbit despre Berlin și despre diferențele dintre țările europene. Julie mi-a spus o poveste din Barcelona, când ea și prietenul ei au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
mă Îmbătam cu priveliștea. Cu ce se putea compara? Un fel de pilitură de aur plutea În jurul magnetului care era buricul. Coastele Îi erau subțiri ca niște bastoane glazurate. Șoldurile ei, atât de diferite de ale mele, formau parcă un platou pe care erau oferite fructe roșiatice. Și apoi, mai era și locul meu preferat, locul În care sternul se Înmuia, devenind piept, duna aceea albă, lină. Stingeam lumina. Mă Împingeam În Obiect. Îi apucam cu mâinile dosul coapselor, potrivindu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
băgam degetul. Într-adevăr, pieptul Îmi era perfect plat. Dar mai erau și alte scândurele la mine În școală. Iar Tessie insista că la acest capitol semănam cu ea. Mușchi. Nu cine știe ce. Nici șolduri, nici talie. O fată ca un platou de cină. Specialitatea low-Cal. De ce să mă fi gândit că eram altceva decât o fată? Pentru că mă atrăgea o fată? Asta se Întâmpla tot timpul. Se Întâmpla mai mult ca niciodată În 1974. Devenea o preocupare la scară națională. Intuiția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
bancheta din spate. Și asta făcea parte din rafinament. Să bei Liebfraumilch ieftin din căni de plastic și să spui că-s cocteiluri, apoi să-ți tai bucăți de cașcaval cu un briceag elvețian. Cu mijloace puține, Scheer Încropise un platou minunat de aperitive. Erau și măsline. Am ieșit din nou pe tărâmul nimănui, iar Scheer mi-a dat indicații să deschid vinul și să-i servesc gustările. Devenisem pajul lui. Mi-a spus să pun caseta cu Mabel Mercer și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]