7,062 matches
-
că nu va muri niciodată. Își Închipuie Înmormântarea lui și cum o să le pară la toți rău și cum Îi pare și lui rău. Spre primăvară poate să iasă afară și face un om de zăpadă din zăpada terciuită. Dimineața plouă, și plouă din ce În ce mai tare, omul de zăpadă se micșorează și se turtește și nasturii de cărbune Îi cad și Îi cade și nasul de morcov și oala spartă Îi atârnă Într-o parte și a doua zi, pe pământul ud
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
va muri niciodată. Își Închipuie Înmormântarea lui și cum o să le pară la toți rău și cum Îi pare și lui rău. Spre primăvară poate să iasă afară și face un om de zăpadă din zăpada terciuită. Dimineața plouă, și plouă din ce În ce mai tare, omul de zăpadă se micșorează și se turtește și nasturii de cărbune Îi cad și Îi cade și nasul de morcov și oala spartă Îi atârnă Într-o parte și a doua zi, pe pământul ud, morcovul stă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
sub braț o trompetă strunită bine ca să cânte melodia deznădejdii. Oare, În ce talcioc o fi fost vândută vreunui paznic de noapte? La etaj, În balconul lung, se uscau rufe imaculate Întinse pe o sfoară groasă. De sus, din cer, ploua o ploaie pe care nu o vedea nimeni. În iarba grădinii, Într-un ghiveci, o mușcată Își ridica tulpinile crăcănate spre nori. În vârful lor, florile sângerii aproape veștejite. Privirea băiețelului, clară, pătrunzătoare, tristă. În clipa În care aparatul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
pardoseala de gresie. Îl fulgeră o ultimă amintire: din umbra ghișeului chipul acela de funcționar tâmp. „Da, domnule, ce te holbezi așa la mine? Așa scrie. Cum ai citit! Pierdut autobiografie, o declar nulă!” Și iese pe Bulevard. Începe să plouă. Hoinărește aiurea. Într-un târziu apasă pe sonerie. I se deschide. Îi trece peste fața ei zâmbitoare de soție, care Îndură viața, crengile de arțar. Picături de ploaie i se așază În părul nearanjat. Pășește În holul Îngust și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
cinematograf și la televizor. Totul din cauza unui reglaj incorect al receptorului. Comitetul internațional de Măsuri și Greutăți a adoptat definiția metrului. Un metru este egal cu 1.650.763.73 ori lungimea de undă a radiației atomului de cripton. Afară plouă. Tu ești Încă În vacanță. Stai În șură și te joci cu verișorii tăi. Vă jucați cu o vârtelniță veche, de-a tractorul și tractoriștii. Și de-a batoza. Deodată Îi Încremenești. Le spui cu voce senină că nu există
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
râzi și râzi pentru că ești deja dat afară din clasă. E rușine pentru un pionier, dar, de râs, râzi. Rușine. Șoferul a pus petecul cald, a umflat cauciucul cu pompa de mână și porniți din nou la drum. La Giurgiu plouă. Plouă peste Dunăre, plouă peste Podul Prieteniei. Podul Prieteniei este din fier și beton și are două etaje. Unul pentru mașini și unul pentru trenuri. Clasa ta merge pe drumul pentru mașini. Merge doar până la primele gherete ale grănicerilor. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
și râzi pentru că ești deja dat afară din clasă. E rușine pentru un pionier, dar, de râs, râzi. Rușine. Șoferul a pus petecul cald, a umflat cauciucul cu pompa de mână și porniți din nou la drum. La Giurgiu plouă. Plouă peste Dunăre, plouă peste Podul Prieteniei. Podul Prieteniei este din fier și beton și are două etaje. Unul pentru mașini și unul pentru trenuri. Clasa ta merge pe drumul pentru mașini. Merge doar până la primele gherete ale grănicerilor. De acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
ești deja dat afară din clasă. E rușine pentru un pionier, dar, de râs, râzi. Rușine. Șoferul a pus petecul cald, a umflat cauciucul cu pompa de mână și porniți din nou la drum. La Giurgiu plouă. Plouă peste Dunăre, plouă peste Podul Prieteniei. Podul Prieteniei este din fier și beton și are două etaje. Unul pentru mașini și unul pentru trenuri. Clasa ta merge pe drumul pentru mașini. Merge doar până la primele gherete ale grănicerilor. De acolo nu se vede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
să te dai de trei ori peste cap și ai să te prefaci În lup. În cer bâzâie un avion. Este cursa de amiază București-Sibiu. La Kremlin În noapte veghează Nikita Sergheevici Hrușciov. Tu, În noaptea Bucureștiului. Ajun de Crăciun. Plouă ca În vreme de potop și vântul Îndoaie năpraznic copacii. Primești douăzeci și cinci de lei. Să-ți cumperi ce vrei tu, așa zice tata. Te holbezi năucit la Tudor Vladimirescu. Prin noapte și prin perdele de apă Îți faci drum spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
ieși din librărie, orașul este din sticlă albastră. Casele, copacii, străzile, trotuarele. Totul e Înghețat. Vântul rece bate cu aceeași furie. Ploaia fină lustruiește poleiul. A sosit prima iarnă albastră a vieții tale. Te uiți și nu poți Înțelege. Cum plouă, și ploaia Îngheață. Cum vâjâie crengile de sticlă ale plopilor. Ajungi acasă. De abia intri și lumina electrică se stinge. Pană de curent. Îndreptat spre flacăra galbenă a lămpii de gaz, prin diascop, vizionezi diafilmul Peștișorul de aur de Pușkin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
compozitorilor noștri inspirate de această zi măreață. Conținutul lor trebuie să fie pătruns de fiorul iubirii noastre față de Patrie, Partid și Popor. Hora se ține În spatele bisericii. Acolo e locul mai uscat. În curtea Căminului cultural este noroi. Azi a plouat și a bătut și gheața. Feciorul Înfierbântat de joc, Îl cheamă Săbău, se apropie de tine. Care stai de-o parte și caști gura la fetele aprinse de horă. Se răstește: Mă bitancule, cum se joacă pe la voi pe la București
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Odată când s-a dus la Valea Lungă ca să plătească dările și moșu’ Nicolae a rămas acasă i-a spus: „Mă, omule, tu spre seară să vii Înaintea mea”, era prin postul Crăciunului, și când s-a Întors a Început să plouă, ea era prin dealul Viilor și s-a făcut noapte și a coborât pe drum la vale și moșu’ Niculae nu era și și-a adus aminte că acolo s-a spânzurat popa Velț. „Doamne, de acum eu ce mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
unul, Beckett? Ai auzit, sigur că ai auzit, dumneata ești un intelectual. Te informez oficial că asupra dumitale am drepturi totale de autor, tovarășe Godot. Te smulgi năclăit din somn, coșmarul ți-a udat maieul, copilul plânge În pătuț, afară plouă mărunt, pe masă, un bilet: „Plimbă copilul un sfert de oră - douăzeci de minute prin Împrejurimi”. Cobori scara În spirală cu căruciorul În brațe. Din cărucior, doi ochi mici se uită la tine vesel. În cutia poștală, o adresă de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
nu putea să nu se Îngrijoreze când nu era nici un client Înăuntru. Astăzi totuși nu era așa de Îngrijorată. În primul rând, pentru că era luni dimineață și lunea Întotdeauna era o zi mai Înceată În comerț. În al doilea rând, ploua, și-n al treilea, toate celelalte magazine de pe stradă erau goale de asemenea. Chanel se sprijinea de tejghea cu capul Îngropat Într-una din revistele pe care-i plăcea mereu să le aibă la Îndemână. —Pești, spuse ea, observând că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
două cliente intrară În magazin. Erau mămicile trustafariene tipice: obrazi cu pomeți Înalți și osoși ca niște pârtii de ski, șuvițe scumpe, fiecare din ele cu câte o geantă Gucci atârnată nonșalant pe umăr. Chiar dacă afară era destul de frig și ploua, amândouă purtau ochelari de soare - ca și bentițe de păr. Uneia dintre ele i se făcuse deja frig la suflețel (era Septembrie) și purta o haină trei sferturi din blană sintetică. —Mamă! Îi murmură Chanel lui Ruby. Mă Întreb câți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
Buddy? Adică, dacă ai fi intrat pe la podul George Washington, ne-ar fi luat de două ori mai mult. —De trei ori. Eu mereu spun că podul George Washington la oră de vârf e... — Nu coborâți Încă, Îi instrui Sam. Plouă. Am o umbrelă În portbagaj. Ruby Își luă la revedere de la Buddy și Irene și le ură drum bun spre casă. Perechea coborî, dar ea rămase În mașină - nu ca să nu se ude, ci ca să Îi dea lui Sam un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
făcut fix același lucru. — Și-mi dai de știre după ce ai vorbit cu Sam, da? —Promit. Fi o Îmbrățișă pe Ruby de rămas-bun. După aceea, cele două femei o apucară În direcții diferite. Chiar dacă aerul era amar și stătea să plouă, Ruby mergea Încet, cu lacrimi șiroindu-i pe obraji. Ajunse la magazin, și, pentru prima oară de când se deschisese, se simți ușurată că nu aveau clienți În momentul ăla. Se prăbuși pe unul din scaunele rezervate pentru femeile gravide din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
situația. — Deci, ai terminat-o cu Nigel? Întrebă Ruby. —Cam așa ceva. Îți povestesc mai târziu. Ruby se aștepta ca magazinul să fie plin. Dar nu-și imagina chiar cât de plin avea să fie. De la unsprezece Încolo, a Început să plouă cu clienți. Împărțitul de fluturași fusese clar o idee genială. Chiar dacă Îi mulțumise deja foarte călduros lui Craig pentru tot ajutorul lui, Ruby Își făcu o notă mentală să-i ia o sticlă foarte mare și scumpă de whisky de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
următoarele câteva minute, am să fac pe mine. Îmi pare rău, am fost egoistă. Te simți bine? Da, sunt bine. E o zonă cu toalete puțin mai În față. Nu stau mai mult de două minute. Când opriră, Începuse să plouă mărunt. Ruby insistă să-i ia lui Ronnie umbrela din portbagaj. I-o ținu până să iasa din mașină deasupra portierei. În vreme ce Ronnie se Îndrepta spre closet, Ruby se duse spre locul pasagerului din față. Era cât pe-aci să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
NU TE MIȘCA Nu teai oprit la semafor. Ai trecut ca vântul îmbrăcată cu jacheta din imitație de blană de lup și cu căștile walkman-ului lipite de urechi. Plouase de curând și se pregătea să plouă din nou. Sus, deasupra platanilor și a antenelor, graurii se strângeau în lumina cenușie, fâlfâit de pene și ciripituri, unduitoare pete negre care se atingeau fără să se lovească, apoi se deschideau și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
NU TE MIȘCA Nu teai oprit la semafor. Ai trecut ca vântul îmbrăcată cu jacheta din imitație de blană de lup și cu căștile walkman-ului lipite de urechi. Plouase de curând și se pregătea să plouă din nou. Sus, deasupra platanilor și a antenelor, graurii se strângeau în lumina cenușie, fâlfâit de pene și ciripituri, unduitoare pete negre care se atingeau fără să se lovească, apoi se deschideau și se împrăștiau, pentru a se aduna din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
s-a întors, a ridicat radiograma tomografiei către lumina care intra pe fereastră: — Hematomul se întinde între creier și dura mater... Ada, strângându-și mâinile, a ridicat vocea: — Seamănă cu el, nu-i așa? — ... Ar putea fi și intradural. Afară ploua. Ada, în halatul cu mâneci scurte, a traversat, fără să facă zgomot cu saboții ei de plastic verde, porțiunea exterioară care desparte Urgența de Pavilionul de medicină generală. Nu a luat liftul să urce la chirurgie, a urcat pe jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
terasei ce dădea spre râu. Fără să-mi dau seama, ridicasem prea mult vocea, devenisem agresiv. Manlio mă fixa uimit, cravata roșie de cașmir îi intrase în paharul de cristal. La întoarcere, în mașină, mama ta, privind strada pe care plouase de curând, spunea: „Scuză-mă, cât poate câștiga unul ca Manlio?“ Am mormăit o cifră. Mai târziu, acasă, în timp ce făceam pipi am început să plâng. Înțelesesem brusc că îmbătrânisem. Acum însă, lipit de gardul grădinii aceleia infernale, râdeam, râdeam singur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
pământ. Eu sunt, Elsa, zmeul acela, eu sunt cel care zboară. Un trapez de stofă sfâșiată pe cer și jos umbra lui mare care urmărește puișorul meu, bucata care îmi lipsește. De ce nu te-am dus la școală cu mașina? Ploua, te duc des atunci când plouă. Aveam prima operație la ora nouă, dar puteam să ajung, te lăsam puțin mai devreme, ai fi rămas sub porticul de la intrare să vorbești cu prietenii tăi așteptând să sune. Îți place să ajungi la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
acela, eu sunt cel care zboară. Un trapez de stofă sfâșiată pe cer și jos umbra lui mare care urmărește puișorul meu, bucata care îmi lipsește. De ce nu te-am dus la școală cu mașina? Ploua, te duc des atunci când plouă. Aveam prima operație la ora nouă, dar puteam să ajung, te lăsam puțin mai devreme, ai fi rămas sub porticul de la intrare să vorbești cu prietenii tăi așteptând să sune. Îți place să ajungi la școală mai devreme, iar mie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]