7,468 matches
-
de literatură pentru copii și tineret a Uniunii Scriitorilor. Mai bine de un deceniu, C. se dedică literaturii pentru copii, realizând peste douăzeci de cărți. Volumul Bună dimineața lume (1959), vizibil influențat de lirica lui Tudor Arghezi, în descendența căruia poeta însăși se declară, și cel mai realizat în plan artistic de până atunci, devine, paradoxal, un incident în biografia autoarei, atrăgându-i - după propriile mărturisiri - aspre critici la Uniunea Scriitorilor și chiar întreruperea, pentru cinci ani, a activității publicistice. În
CREMENE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286482_a_287811]
-
introduce la noi relația culturală în poem sau, mai corect spus, face din referința livrescă un element de reflecție lirică. Este un mod de a indica modelele și, totodată, de a gândi poezia ca artificiu, iar opera ca produsul unui poeta faber. Este, desigur, și un joc, o trecere, sub ochii cititorului, de la poezia inimii la poezia poeziei. Într-un poem se ivesc numele lui Poe, Baudelaire și Rollinat, în alte versuri sunt invocați Eminescu, Heine și Lenau sau, mai aproape de
BACOVIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285530_a_286859]
-
, Aurelia (16.IX.1934, Bazargic), poetă, traducătoare și editoare. Este fiica unui contabil. A absolvit liceul la Constanța (1951) și timp de un an a lucrat ca reporter. A urmat apoi, până în 1957, Facultatea de Filologie din București și a activat ca redactor, mai întâi la
BATALI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285671_a_287000]
-
echilibru rezultat din sublimarea tristeților și a singurătății, se găsesc și insule de vers meșteșugit: „Și umerii dor, parc-ar trebui să dea-n aripi” (Uneori ziua) sau chiar poeme cu o construcție savantă (Conversație). Ele dau seama despre o poetă livrescă, urmărită uneori de umbra poeziei lui Dimitrie Stelaru, Marin Sorescu sau Emil Botta, căruia, de altfel, i-a îngrijit ediția Poezii (I-II, 1979), însoțită de un impresionant aparat critic. În ultimii ani, B. s-a dedicat exclusiv traducerilor
BATALI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285671_a_287000]
-
, Marcela (4.VI.1948, Văratic, j. Edineț), poetă. Este fiica Anastasiei (n. Velișcă) și a lui Procopie Benea. Absolventă a Facultății de Filologie a Universității de Stat din Chișinău (1972), B. a fost profesoară, apoi redactor la Editura Cartea Moldovenească și la Radioul de Stat din Republica Moldova. Debutul
BENEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285696_a_287025]
-
revista „Kultureller Wegweiser”, practicând și diferite alte profesii. Însă activitatea cea mai intensă o desfășoară pe tărâmul literar, ca autoare (publică, în germană, volume de versuri, povestiri, numeroase cărți pentru copii) și ca traducătoare. Colaborează ani de-a rândul cu poeta Else Kornis, atât în domeniul traducerilor, cât și al creațiilor originale destinate cititorului tânăr. Unele traduceri le semnează împreună cu Rudolf Lichtendorf. Atrasă de fabulația basmului popular și de cea a basmului cult de inspirație folclorică, B. realizează o serie de
BERG. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285707_a_287036]
-
, Annie (1.V.1927, București), prozatoare, traducătoare și poeta. Provine dintr-o familie de intelectuali: tatăl - medic, mama, de origine elvețiană, stabilită, prin căsătorie, în România în 1920. Urmează liceul la Scoala Centrală de Fete din București, unde susține și bacalaureatul (1945). Face studii universitare de drept, întrerupte în
BENTOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285700_a_287029]
-
Wspomnienia z dzieciństwa [Amintiri din copilărie], Varșovia, 1960, Zloty most [Povestea porcului], Varșovia, 1973; Eugen Barbu, Szosa pólnocna [Șoseaua Nordului], Varșovia, 1961, Książę [Princepele], Varșovia, 1979; G. Călinescu, Czarna komoda [Scrinul negru], Varșovia, 1962, Biedny Ioanide [Bietul Ioanide], Varșovia, 1973, Poeta milości [Viața lui Mihai Eminescu], Varșovia, 1977; Al. I. Ștefănescu, Nie biegaj samotnie po deszczu [Să nu alergi singur prin ploaie], Varșovia, 1963; Mateiu I. Caragiale, Fanfaroni ze Starego Dworu [Craii de Curtea-Veche], Varșovia, 1968; Cezar Petrescu, Fram, niedżwiedx polarny
BIEŃKOWSKA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285735_a_287064]
-
, Antoaneta (17.I.1916, Pitești), poetă, prozatoare și traducătoare. Este fiica Floricăi (n. Rusu) și a lui Marin Iordache, ofițer, și nepoată a lui Vladimir Streinu. După ce își ia licența în latină și greacă la Facultatea de Litere și Filosofie din București (1939), lucrează în Ministerul
BODISCO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285776_a_287105]
-
la formarea intelectuală a autoarei, ci i-a marcat și destinul literar. B. a adus în alchimia poeziei propria sa cultură, europeană și umanistă, ca și Ion Pillat, de altfel, cu care are atâtea afinități. Toposul pillatian este și al poetei. Spațiul rural al copilăriei este rememorat cu emoție și sensibilitate (Copilărie, Toamna). Poezia Pe Argeș aduce în plus cadențele poeziei latine, pe care poeta o deprinsese traducând și comentând elegiile lui Properțiu. Elegiacul îi infuzează întreaga lirică, îndeosebi creațiile vizând
BODISCO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285776_a_287105]
-
ca și Ion Pillat, de altfel, cu care are atâtea afinități. Toposul pillatian este și al poetei. Spațiul rural al copilăriei este rememorat cu emoție și sensibilitate (Copilărie, Toamna). Poezia Pe Argeș aduce în plus cadențele poeziei latine, pe care poeta o deprinsese traducând și comentând elegiile lui Properțiu. Elegiacul îi infuzează întreaga lirică, îndeosebi creațiile vizând drama exilului (Tristia, Peisaj) sau tematica existențială (Timp, Biografie). Poemele sunt localizate la Madrid sau Toledo. Ardențele spațiului hispanic din versurile erotice (Nunta, Felină
BODISCO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285776_a_287105]
-
Sînt Roman și te desprețui", Te-aș pune-n joc... te-aș pierde... Dar n-o sânt La glasul tău eu ca o frunză tremur, Durerea ta o simt întreagă-n mine. 7 2260 [ÎMPĂRATUL] Da, singur... totdeuna singur... o poete, Din Asia-n Roma, de la Roma-n Asia Ca o lumină trece glasul meu, Popoarele se pleacă - marea tace, {EminescuOpVIII 66} Lumina soarelui doar nu m-ascultă, Dar nu m-ascultă spre-a mă-ncorona! O suflet obosit, sărmane suflet
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
cu taurul de mult stau să se-mpace - Iar omul, ce-i făptura aleasă, are-anume Un creier și un suflet - pentru dureri în lume. Ce simplă nepăsare, nevinovat-orbire: Concordie eternă, un rai de fericire. Dar nu - ce zic? Tu blăstemi, poete... Cată bine, Căci lumea e creată anume pentru bine. N-o spun aceasta popii și cărțile lor vechi, De mii de ani nu sună legenda în urechi? Nu vezi tu că virtutea găsește-a ei răsplată, Răsplată ce de, oameni
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
cel așa-zis “întunecat”. Regretul lui în aparență nostalgic se suprapune în ultimă instanță cu o mare bucurie anticipatoare. „POEZII” DE ILEANA MĂLĂNCIOIU Poemele Ilenei Mălăncioiu sunt absolut uimitoare. Ele încep foarte simplu, cu un fel de „supunere la obiect”; poeta, atentă și scrupuloasă, face întâi un exact raport asupra unei stări de fapt, descrie amănunțit o împrejurare. Apoi, cu aceeași gravă candoare, își urmează raportul care, înainte de a se epuiza, se încarcă la un moment dat de aprehensiuni și premoniții
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
dacă se va produce sau nu un miracol, dar în care miracolul e posibil și așteptat. Iminența lui e resimțită nu fără spaimă, dar o spaimă dinainte asumată, nădăjduind nu se știe prea bine ce, dar ceva irevocabil despre care poeta presimte că-i va covârși ființa, dar de care e irezistibil atrasă, ca de singurul lucru cu adevărat vrednic de a fi încercat. Pentru o dată mă aflu, pe un punct, în dezacord cu Valeriu Cristea care în foarte frumoasa lui
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
e irezistibil atrasă, ca de singurul lucru cu adevărat vrednic de a fi încercat. Pentru o dată mă aflu, pe un punct, în dezacord cu Valeriu Cristea care în foarte frumoasa lui cronică despre volumul recent al Ilenei Mălăncioiu scrie că poeta nu-și elaborează versurile, ci ele ar porni dintr-o țâșnire impersonală, cu o ușurință și o fluiditate aeriană. Dimpotrivă, ceea ce îmi pare încântător (incantare = a fermeca) în poezia Ilenei Mălăncioiu e tocmai marea ei aplicație, răbdătoarea ei lucrare. Poezia
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
scrie poezii așa cum face Ileana Mălăncioiu nu se iartă, nu e o faptă ce poate trece nepedepsită: de acum înainte nu mai e nimic de făcut, nu mai există revenire, așa cum nu mai există pentru Arald din Strigoii lui Eminescu. Poeta provoacă niște forțe latente, unele în aparență firești și aproape inofensive, dar tulburătoare totuși și creînd situații fără ieșire: „Caut cuiburi cu băieții prin scorburi îngropându-mi mâna până la umăr în putregaiul galben Inspăimântată când o pasăre întârziată Se zbate
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
toate apar pline de sensuri ce nu se lasă totdeauna înțelese, ceea ce produce descumpănire sau teamă: „Și-o ceață albă care mă desparte / De-aceste locuri unde vreau s-ajung / Și pasărea îmi cântă mai departe” (Cioica). Tărâmul inițial al poetei e unui țărănesc, dar un țărănesc ca să zic așa „ecumenic”, un „țărănesc” al tuturor originilor, în care tot așa de bine se poate plasa lumea eroilor din epopei și legende, ca și cea a unei fete dintr-un sat de lângă
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
acestea au chiar un învăluitor sunet eminescian. Există de altfel ceva eminescian în toată poezia Ilenei Mălăncioiu, dar nu un eminescianism epigonic, ci unui de afinitate structurală ce nu se vădește de obicei din prima instanță. Marea artă cu care poeta impune versului voința ei de a exprima total și exact lucruri atât de evazive, de nuanțate și de profunde este în adevăr, așa cum am spus la început, uimitoare. Compactul volum de Poezii al Ilenei Mălăncioiu ne pune în fața unei opere
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
Georgescu. Un fenomen cu totul deosebit al timpului nostru la noi, în materie de poezie, e marele aport feminin. Față de perioada interbelică, din care memoria nu-mi furnizează pe moment decât numele Otiliei Cazimir, Claudiei Millian, Elenei Fafago, Raymondei Han, poetele noastre de azi sunt nu numai în mai mare număr, dar incomparabil superioare și reușesc realmente să distrugă prejudecata „poeziei feminine” ca sector separat, beneficiind de un regim special, curtenitor, dar, ca să zic așa, „tutelat”. Firește, poezia femeilor ca și
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
, Maria (17.IV.1953, Târgu Mureș), prozatoare, poeta și publicista. Este fiica Elisabetei și a lui Dumitru Mailat. Învăța la Târgu Mureș, unde în 1972 va absolvi Liceul „Belyai Farkas”. Urmează cursurile Facultății de Sociologie și Psihologie a Universității „Al. I. Cuza” din Iași (1972-1976). Este pedagog la
MAILAT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287957_a_289286]
-
, Iolanda (28.IV.1948, București), poetă și prozatoare. Este fiica Ștefaniei (n. Dumitrescu) și a lui Gheorghe Malamen, medic. Urmează la Ploiești Școala Medie nr. 3 și Liceul „A.Toma”, absolvit în 1965, și studiază trei ani (1967- 1970) medicina veterinară la Iași. Debutează cu poezii
MALAMEN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287967_a_289296]
-
, Bianca (22.VI.1952, Iași), poetă. Este fiica Anei (n. Blemovici) și a lui Shaul Grimberg, maistru electrician. Urmează în orașul natal Liceul „Dimitrie Cantemir”, Liceul de Artă „Octav Băncilă”, secția de muzică, și Facultatea de Construcții Civile și Industriale a Institutului Politehnic „Gh. Asachi”, luându
MARCOVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288005_a_289334]
-
valențe. Volumele Intermezzo (1992) și Revolta sângelui (1992) o situează în câmpul stilistic al postmodernismului. Autoarea renunță la accentele romantice anterioare în favoarea autoironiei și a distanțării de civilizația ce alienează. Deși mai crede că „fiecare literă are sunet și culoare”, poeta se descoperă ca entitate aberantă în noua ei lume. Restructurarea interioară propune și alte echivalențe ironice, eul liric simțindu-se „în renovare”, ca o clădire împresurată de schele „de zidărie”. Erotica sună și ea mai puțin extatic în Intermezzo, metaforele
MARCOVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288005_a_289334]
-
sobră, puternică și laconică. Focul și sângele, două simboluri convergente, pătrund în miezul dramei istorice israeliene, ca și în inima trăirilor incandescente ale celei care scrie. „Ochii poetului ard”, literele carbonizate devin „semne negre încercuite”, îmbrățișarea iubitului lasă o „arsură”. Poeta se identifică firesc cu o mitologică întrupare chineză: „Dragon am fost, fantastic și rar”. Metafora ironică închipuie o lume a fragmentelor dezarticulate, spre a sugera absurdul civilizației contemporane, corsete, capete de păpuși, măști de bufon compunând un colaj suprarealist alegoric
MARCOVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288005_a_289334]