KorAP: Find »[drukola/base=porni & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...218 219 220 ...2406 >

60,135 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791

muri ducînd cu mine taina..." Bătrîna se ridică de pe saltea, lăsînd cățelușa locului, în broboadă, acoperită cu gulerul paltonului, făcîndu-i semn să stea liniștită. Privește roată, nu-l vede pe profesor, își amintește că a cerut cărțile de joc și pornește spre bucătărie, înțelegînd unde s-au retras. Vrea să intre, dar, prin ușa întredeschisă, îl vede pe Lazăr desculț, cu picioarele sprijinite de un lemn, iar profesorul, gol pînă la jumătate, se căznește să-și scoată cureaua de la pantaloni. ,,Brrr

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-miu și spune-i... că-i a lui rostește mai încet femeia, parcă înghițind cu greu nodul din gît. A lui?! Doina e-a lui!? țipă profesorul. A lui Theodor Săteanu?! Bătrîna clătină lung din cap, lăsîndu-se în voia vîntului pornit mai cu ură: Cînd dumneata ai plecat cu Maria la Operă, eu am rămas cu un muncitor, elev la seral, care venise să-mi ceară să-l iert că... Ce vrei? Nu toți sîntem ca la Evanghelie... Theo era tînăr

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
un cadru medical, cu trusă de prim ajutor. Vă opriți la poarta spitalului; veți fi așteptați; vorbesc eu cu medicul șef pînă atunci. Drum bun! Vlad salută și iese, întovărășit de Mihai, grăbindu-se amîndoi să se țină după Cornea, pornit vijelios spre poartă. Frumoasă Brîndușa asta rîde Vlad spre Mihai. Dacă-mi reușește destroienirea, de 8 Martie îi duc un buchet cu brîndușe, așa, ca omagiu că mi-a dat prilejul unui gest frumos. Mare pușlama! clatină Mihai din cap

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Aura locului. N-ai o invitație în plus?, te rog! Mihai scoate singura invitație ce o mai are și i-o întinde. Rîndul trei, locurile opt și nouă, lîngă colegul meu Vlad, cel care conduce autofreza. Mulțumesc! se bucură femeia, pornind mai departe, alături de el, la brațul lui, să n-o doboare vîntul, păstrînd tăcere, pentru ca la despărțire, în fața blocului, clipindu-i prietenește din ochii ei vii, să-i șoptească: Abia aștept să mă întorc la echipa de teatru. Mi-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
și cu jumătate din rădăcini ciuntite, aruncate spre cer. Lîngă el, rezemat de perete, cu cureaua de la pantaloni mototolită în mîini, stă profesorul și privește fix, cu ochii mari, gata să-i iasă din orbite. În fața lui, de la rădăcina smulsă, pornește o crăpătură ce se lărgește continuu, prelungindu-se pe lîngă restaurant, pe sub platforma din beton. Fugi! îl ia țăranul de braț pe profesor și-l îmbrîncește către autobuzul aflat de partea cealaltă a șoselei, ducîndu-l mai mult tîrîș, abandonîndu-l într-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
care se strecoară Mircea Emil încă buimac de somn, înjurînd de mamă junghiul din spate. Nebunilor, ce v-a apucat?! strigă Sultana, apărută în capul scării, urmată de Mihaela și de bărbați. Fugiți că se dărîmă clădirea! le strigă țăranul pornit spre ieșire, apucînd cu ambele mîini cîte un bagaj al familiei cu copii, care a ieșit deja, fiecare cu cîte un băiețel în brațe, uitînd de toate celelalte. Sultana începe să coboare, urmată de Mihaela și de bărbați, dar cînd

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
după care vrea să se retragă; înainte însă de-a izbi portiera, mai spune: Cu ochii la domnișoara asta frumoasă poate boțești vreo mașină. Unde-i o femeie frumoasă bombăne el, plecînd spre microbuz își bagă și Dracul coada... Vlad pornește motoarele, ocolind cu grijă mașina destroienită. Paula deșurubează capacul termosului, umplîndu-l cu cafea. Poftim, să poți fi treaz, atent la șosea. Mulțumesc! îi întoarce Vlad capacul gol, dar imediat ce fata îl ia, el îi prinde mîna. Mai ești supărată pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
că se cuvenea să-ți aduc o floare, să-ți întorc gestul. Speram să fi uitat totul. De ce, Cristina? Altfel, ar însemna că-mi faci un mare, foarte mare rău. Probabil că știai de pericolul acestui rău și cînd ai pornit spre mine cu buchetul de flori. Ești cinic, Mihai! Mai întîi sînt terorizat de întrebarea: de ce așa? Ce-a însemnat toată comportarea ta, Cristina? Teama de tine, Mihai. Da-da, teamă. Tu te-ai purtat cu mine altfel, am simțit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-se apoi către maternitate, înfuriat la gîndul că nu i-a luat profesorului, măcar în împrumut, o mie-două, să aibă, că replica "bani de țigări am", aici, în Valea Brândușelor, n-o fi numai scornirea vreunor guri rele. Motorul cursei, pornit cu greu din cauza bateriilor descărcate, n-a reușit încă să încălzească interiorul. Geamurile stau acoperite de zăpadă, iar în partea dinspre nord un deal de omăt se reazemă de cursă. Toți tremură de frig, strîngîndu-și hainele la piept. Vine! strigă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
fata indiferentă, fără să se uite în ochii bărbatului desfigurat de grijă; ar vrea să-i spună că a văzut-o pe Aura la autogară, dar Cornea a trîntit deja ușa, iar cursa face un ocol, întorcînd spre Valea Brândușelor, pornind în viteză pe șoseaua curățată. Șefu', spune Cornea lui Vlad hai înainte, pînă întîlnim pe cei din Iași, nu de alta, dar cine știe!, ți-o fi plecat prietena azi la drum rîde el, cum însă Paula se apropie, strigă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
pe locul ei, nu mai respinge brațul din jurul mijlocului, răsturnîndu-se încet, cu plăcere, pe genunchii tînărului, atingîndu-i lung obrazul cu palmele, șoptindu-i, în atingerea buzelor, crîmpeie de vorbe frumoase. Ce-ar fi să renunțăm la spectacol? o întrebă Vlad, pornind motorul, zorit de claxonul microbuzului. Cum vrei tu, Vlad, răspunde Paula, rămînînd lipită de umărul lui numai să nu se supere prietenul tău. Uite un plug! se bucură ea copilărește, arătînd cu mîna întinsă înainte, departe. Avem noroc. De ce? se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
rezolva cu asta? Nu cumva întîmplările prin care ai trecut te-au dezumanizat? Chiar și cu Doina, pe care ai urît-o, te-ai complăcut în minciuna ta, fericită că poți sta comod la umbra numelui Săteanu. În cursa vieții tale, pornită confortabil în copilărie, sub acoperișul numelui Bujoreanu, te-ai poticnit o dată, la nouăsprezece-douăzeci de ani, apoi ți-ai continuat drumul sub acoperișul Săteanu... Acum, eu am impresia că întreaga ta evoluție ulterioară stă sub semnul petrecerii de deseară. De-acord

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
fierbinte a trupului Mariei. Să te ia Dracul de măgar ce ești! îi strigă femeia printre dinți cu o ciudă izvorîtă din tandrețe, în timp ce, cu un efort disperat, își aruncă mijlocul în sus, atît cît să-l simtă pe Mihai pornit în adîncul trupului său. Speriat că Maria ar putea țipa sub el, Mihai o cuprinde cu brațele și vrea să-i înăbușe orice sunet în sărutul lung, dar descoperă că ea l-a imobilizat deja, ținîndu-i picioarele încleștate între-ale sale

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
înfierbîntat, continuînd să inspire mirosul transpirației proaspete, care o fascinează. În neclintirea ei, femeia își adună gîndurile numai asupra unui loc din trupul său relaxat total după atîta osteneală, un loc în care știe că milionane de Vlădeni invizibili au pornit cursa nebună spre întîlnirea cu adevărata Marie, adunată într-un ovul ce așteaptă să fie spart de cel dintîi și mai viteaz dintre oaspeții invizibili, doriți cu atîta ardoare inconștientă în clipa în care ochii lui Mihai, cu limpezimea lor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
iese încet din încăpere. Încuie ușa ca de obicei, cu ambele chei, să nu poată intra femeia de serviciu și vrea să se îndrepte către liftul din capăt, care o duce jos, la intrare, dar se oprește la mijlocul culoarului și pornește pe trepte, să facă un control amănunțit în toată secția; și-ar dori să fie vreo gravidă în sala de nașteri ar sta s-o asiste, să audă iar primul țipăt care, de data aceasta, i-ar îmbăta cu adevărat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
chiar mai mult decît este nevoie... Ochii lui Mihai se întîlnesc cu ai Mariei și primul gînd este să se repeadă spre ea, s-o sărute pe gură aici, în curtea spitalului, apoi s-o ia de braț și să pornească împreună către maternitate, s-o trimită în sala de nașteri, s-o asiste pe nevasta lui Lazăr. Ce mai are în buzunarul acela fratele meu omul? întreabă Maria, arătînd către locul unde Lazăr a strecurat plicul. Dă-mi, te rog

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
înghite în sec de cîteva ori, caută insistent cu privirea în sus, spre nouri, lasă impresia că a văzut ceva, oftează și rostește: Doamne, cu ce anume ți-am greșit mai vîrtos ?... Discret, întoarce capul, își șterge ochii umezi și pornește năuc, înainte, spre gardul de beton. Două fete murmură el. Olițe, fundițe, codițe, fustițe... Și-așa, jucăriile teleghidate sînt scumpe ale naibii... Că parcă păpușile-s mai ieftine!... Da' bine că-s sănătoase toate trei! Să-i duc niște flori

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-ți mai fi rămas ceva, că pe cînd eu jucam pocher, șoferul și cei de la restaurant, retrași în dormitoare, topeau ce mai rămăsese prin geamantane. Salut! face Lazăr un gest și se întoarce spre centru. Felicitări doamnei! îi strigă Mihai, pornind înainte, spre autogară. *** Greoaie, abia mișcîndu-se, cursa rapidă trage la peronul central, oprind printr-o frînă bruscă, poticnindu-se, asemeni unui animal rănit. Șoferul coboară și deschide obloanele de la bagaje. În urma lui, coboară Ovidiu și Pavel, care au stat pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
parte și-n alta, caută cu privirea printre cei din jur. Am, am strigă copilul din brațele mamei, întinzînd mînuțele spre bătrînă. Stai, drace, liniștește-te odată! îi dă maică-sa una la fund, apoi prinde sacoșa lăsată jos și pornește spre autobuzul local. Studenta sărută copilul din brațele tatălui, apoi, pentru că celălalt s-a depărtat cam mult, îi face semn cu mîna. Am, am! țipă copilul, iar maică-sa, lăsînd iarăși sacoșa în zăpadă, face un gest nervos, să-l

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
țăranca pleacă spre gară, să ia, mai departe, trenul. Dorin se uită speriat la o femeie în doliu, aflată pe peron, se apropie de ea, își dă seama că nu e din familia lui și plecă spre spital. Abătut, arhitectul pornește către cartierul de lîngă gară, sprijinindu-se în baston, bombănind ceva la adresa constructorilor din Iași. Letiția a traversat curtea autogării și s-a oprit pe marginea șoselei de centură, cu gînd să traverseze. Ce faci, frumoaso, ai să îngheți în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
noi se scriu greu zice actorul rîzînd și-și duce degetul la frunte în semn de salut, apoi pleacă. Majoritatea călătorilor s-au împrăștiat deja. Maria Bujoreanu înțelege că nu o așteaptă nimeni și, trecîndu-și mereu palma peste capul cățelușei, pornește către centrul orașului. În urma ei, profesorul continuă să rămînă sprijinit de un stîlp, amintindu-și ultima discuție cu Lazăr, pe care l-a căutat un procuror sau ofițer, aude rîsul bătrînei, că fata e a ei, făcută cu un muncitor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
fel de nebuloasă, în care, cînd și cînd, la șuieratul vreunui tren în gara din apropiere, sclipește, asemeni unei stele, ideea că linia ferată, peste care trec trenuri în viteză, e atît de aproape, la numai cîteva minute de mers. Pornește într-acolo, cu paltonul descheiat la piept, îndesîndu-și mîinile în buzunare; într-unul are plicul cu suta de mii, în celălalt stă cureaua de la pantaloni, făcută colac "lungă, tăticu', lungă; cu asta poți și să te spînzuri la nevoie; da

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
mei nu știu că-s pe drum; hai să-i ducem niște flori lui Lazăr, cunoști unde stă? Da. Mă așteaptă să merg cu el, să-l ajut la cumpărături. Mergem toți trei. Două fetițe... rîde Violeta încet, cu plăcere, pornind alături de Mihai să traverseze curtea autogării. Nu-i așa că-i grozav? Două fetițe!... Uite ce frumos arată orașul în alb!... Mi-ar plăcea să găsim garoafe albe, ce zici? Mihai răspunde că "da, dar și o vodcă i-ar prinde

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244

colegi, dintre care unul îi era doar vag cunoscut. Acesta, la rândul lui, cunoștea vag niște studenți la design din Stourbridge. Fusese pusă la cale o petrecere. Cei trei de la Llenstephan, Carol, o fată pe nume Bea și băiatul, Alun, porniseră pe înserat într-o mașină împrumutată și străbătuseră Țara Galilor; pe timpul nopții traversaseră Anglia, prin tunelul îngust săpat de lumina farurilor. Petrecerea s-a dovedit a fi refularea de după examen a lui Dan. Alți tipi, toți în uniformă de rebeli, cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
ei la tăvăleala prin baruri. Era. În acest scop fusese ales Atherstone, pentru că era orașul din Anglia (și, de asemenea, din Țara Galilor) cu cele mai multe baruri pe o singură stradă: douăzeci și două cu totul. Petrecerea celor de la Stourbridge trebuia să pornească la un capăt și să continue spre celălalt, cu o băută în fiecare dintre barurile de pe drum. Ideea fusese chiar a lui Dan. Seara era din ce în ce mai cețoasă și mai aproape. Carol începuse cu gin, dar, simțindu-și capul greu, trecuse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]