5,690 matches
-
două observații de până acum, introduc și al treilea punct de vedere: există imagini abstracte - fanteziste, simbolice sau doar purtătoare ale unei mentalități, deci stereotipe și sărace în semnificații −, care apar și independent de o materializare plastică sau literară. Exemplul prejudecăților imagologice exprimate prin imagini mentale este edificator în acest sens (imaginea cu care o comunitate își reprezintă convențional un alt tip etnic; imaginea despre "celălalt"). Pe de altă parte, imaginea plastică reprezintă și ea ideea; poate fi conceptualizantă sau/și
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
lucrurile însele", dar pentru că acestea sunt prinse în structuri pre-comprehensive, pre-judicative, trebuie identificate și descrise acestea din urmă, după felul lor propriu de a se constitui istoric-natural și, apoi, non-natural, potrivit sensului lor de "fenomen"; altfel spus, trebuie de-constituite prejudecățile despre "lucrurile însele". Această regulă va fi activă în lucrarea de față, așa încât două vor fi orizonturile de-constituirii menționate: a) unul istoric-natural, vizate fiind, în sensul unei descrieri, momentele din istoria logicii și filosofiei care au impus, acreditat și
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
a sa, nu cumva putem afla altceva cu mult mai semnificativ pentru om, din unghi istoric, decât "practicile" (făptuirile) sale, în așa fel încât o altă parte a sa să-l reprezinte? Orice încercare de răspuns trebuie să pornească de la prejudecata după care practica este ea însăși cuprinsă într-o unitate de viață, că ea constituie doar o parte care poate concentra în sine însuși faptul de a fi al întregului (în care ea este parte): unitatea de viață omenească. Trebuie
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
tocmai participarea la acest joc. Cum va putea fi însă ocolită calea "firească" a oricărui tip de hermeneutică istorică, anume aceea a rostirii finale a unor "judecăți de valoare" (sau de evaluare), care nu sunt altceva după cum pretinde Gadamer decât prejudecățile de la care demersul "interpretului" a pornit? Vom reuși aceasta prin logicizarea pre-judicativului, fapt semnificativ pentru tematicile logice ale ultimelor decenii?5 Aceasta este o cale mai degrabă indirectă, cred, dar încercarea ei reprezintă o dovadă a punerii sub critică a
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
Blaga 11; sau, după un gând al lui Maurice Merleau- Ponty, "adevărata filosofie presupune a reînvăța să vezi lumea"12. Este vorba, în fapt, de fiecare dată, despre o gândire radicală, care încearcă să dea la o parte toate adaosurile prejudecăților transformate în judecăți de valoare "esențiale" asupra faptelor noastre, toate precomprehensiunile trecute în condiția înțelesurilor fundamentale despre lucruri, pentru a ajunge la acestea așa cum "se arată ele"; o gândire radicală care lucrează fie "sub inspirație", adică prin reflecție ghidată de
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
le "prelucra" în sensul unei cunoașteri veritabile pornind de la un "subiect" al acesteia cu pretenție de grijuliu-păstrător al "adevărurilor" despre lucrurile însele. În ultimă instanță, o asemenea gândire ar pune de-o parte toate aceste piese ale actului de recunoaștere prejudecăți, pre-comprehensiuni, presimțiri etc. -, după ce ele sunt recunoscute ca atare, pentru a ținti, cu toate mijloacele ei, începutul însuși, mai bine zis, originarul în sens constitutiv pentru "lucrurile însele", aflat dincolo sau, poate, dincoace de toate aceste precondiții. Modelul a ceea ce
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
convenții ale orizontului uimirii aparținând tradiției filosofice. Poate că însăși judecata radicală a condițiilor sub care se constituie discursul filosofic unul dintre scopurile cercetării de față este plasată deja în raza unor așteptări "legitime". Totuși, un asemenea demers presupune atingerea prejudecăților, presimțirilor și pre-comprehensiunilor care vizează chiar condițiile de acces către "începutul lucrurilor înseși" ("obiectul" filosofiei); totodată, acelea în care sunt încarcerate rădăcinile "lumii lucrurilor"; iar aceste operații presupun o îndoială radicală, așa încât să fie clintit din locul său însuși orizontul
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
un act de negație anemică, insuficient pentru a ne conduce pe o cale care să răzbată dincolo de cercul tradiției sau care să rămână, roditor, dincoace. Cu toate acestea, fără a angaja deja o îndoială radicală întoarsă către filosofia însăși (spre prejudecățile despre început), să încercăm să rămânem încă aici, în zona unei neputințe metodologice de a înainta către "adevăr", asumându-ne stabilitatea (în fața scaunului de judecată, împreună cu tradiția filosofică). Poate că ceea-ce-este, ființa ca atare, dacă tocmai aceasta reprezintă miza unui
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
simptomul unei deficiențe "discursive". Doar expozeurile metodologice încărcate de certitudine constituie, pentru cei mai mulți dintre noi, semnele directe ale puterii de a filosofa (sau de a face filosofie). Cu toate acestea, nu mă gândesc să încerc să reacreditez eu însumi câteva prejudecăți ce stau deja la "porțile ce despart cărările Nopții și ale Zilei".13 De fapt, sunt destui susținători ai lor, ageri în a zări și exploata orice ocazie de a aduce în lumină prejudecăți de felul: "filosofia cu picioarele pe
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
încerc să reacreditez eu însumi câteva prejudecăți ce stau deja la "porțile ce despart cărările Nopții și ale Zilei".13 De fapt, sunt destui susținători ai lor, ageri în a zări și exploata orice ocazie de a aduce în lumină prejudecăți de felul: "filosofia cu picioarele pe pământ"; "filosofia fără haine de gală"; "filosofia pe înțelesul tuturor"; "filosofia pentru copii", "filosofia cu ancora prinsă în cotidianitate", "filosofia pentru toți", "filosofia ca șuetă", "filosofia pentru audiență de tip media", "filosofia ca terapeutică
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
În acest moment, așa ne par a fi distribuite rolurile celor două ipostaze ale gândirii și actele lor motivante pentru reconstrucțiile filosofice; rosturile acestei distribuiri ne vor fi clare abia după încheierea reducției judicative. Acum, poate că ele par simple prejudecăți; dar tocmai această "părere" asupra lor trebuie să intre în joc, fiindcă ea poartă miza diferenței dintre judicativ și non-judicativ și chiar a unei diferențe din interiorul dictaturii judicativului, anume aceea dintre judicativul constitutiv și cel regulativ. De aceea, părerea
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
acesta potrivit dictaturii judicativului? Apoi, printr-un alt tip de demers, am putea spune cum ne apare el, trecând dincolo de acest spațiu desfășurat inițial în fața întrebării noastre despre non-judicativ, spațiu dominat de judicativul constitutiv. Acest travaliu trezește gândirea adormită în "prejudecățile" dictaturii judicativului și repoziționează conștiința întrebătoare. Fără îndoială, analogia nu poate opera în sens absolut. Dacă ar fi așa, problema non-judicativului ar fi fost rezolvată demult; sau, poate, nici nu ar fi existat. Drumul construcției judicative este complicat și de
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
acesta din urmă, cu variantele sale "formale": demonstrația și argumentarea); b) entități prejudicative (predicamentele, predicabilele, postpredicamentele, transcendentalia, care, în context strict judicativ, sunt "specii" de noțiuni); c) elemente prelogice de natură psihologică, parțial "logicizate": trăiri, fapte, îndeosebi cele de tipul prejudecăților și precomprehensiunilor, modalitățile de preluare și de prelucrare "subiectivă" a "obiectelor", toate având legătură cu ceea ce Husserl numește, în Erfahrung und Urteil / Experiență și judecată, "experiență antepredicativă" sau "experiență receptivă";21 d) topos-ul translogic: metafizica (înțeleasă ca discurs despre
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
ei configurat fără parcurgerea lui ca atare. Tocmai de aceea, uneori aceste trasee constituite de logică nu sunt adecvate gândirii, așa încât aceasta este nevoită să construiască "din mers" căi noi de înaintare. Aparent, logica nu admite printre temeiurile sale nici o prejudecată; de fapt, ea se sprijină pe o prejudecată, referitoare la ideea de corectitudine a gândirii; a acelei gândiri care apare ca exercițiu de exprimare sau redare a lucrurilor. Traseele preconfigurate ale logicii substituie ființa logos-ului, păstrând din acesta, întru
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
de aceea, uneori aceste trasee constituite de logică nu sunt adecvate gândirii, așa încât aceasta este nevoită să construiască "din mers" căi noi de înaintare. Aparent, logica nu admite printre temeiurile sale nici o prejudecată; de fapt, ea se sprijină pe o prejudecată, referitoare la ideea de corectitudine a gândirii; a acelei gândiri care apare ca exercițiu de exprimare sau redare a lucrurilor. Traseele preconfigurate ale logicii substituie ființa logos-ului, păstrând din acesta, întru administrare și instrumentalizare, doar "forma" sa. Cel care
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
se sprijină reciproc în teoria lui Aristotel despre originaritatea intuiției intelectuale. Cum poate fi acceptată o asemenea "teorie a cunoașterii", care pare a trece mult prea ușor peste anumite diferențe, cu totul semnificative pentru filosofia modernă, cea care ne modelează prejudecățile cele mai importante ale noastre, acum? Spre exemplu, cum se poate împăca intuiția intelectuală cu inducția? Neîndoielnic, primele principii trebuie să fie premise în demonstrația științifică (episteme apodeiktikes), în știință, în genere, care presupune achiziția de cunoștințe (sporul cunoașterii, cum
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
tocmai ea determină cunoașterea, fiindu-i acesteia condiție de posibilitate, fiindu-i "element" constitutiv, din lăuntru, ceea ce, în limbaj kantian, ar corespunde inerenței din însăși structura analiticii și dialecticii. Dar deja diferența fenomen aparență este înconjurată de anumite "anticipații" precomprehensiuni, prejudecăți, "reprezentări" pe care însuși discursul de până aici le-a îngăduit. Poate și din acest motiv, orizontul în care se va ivi în toată lumina această diferență precum și funcția ei în privința întemeierii analiticii și dialecticii nu apare ca fiind originar
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
care a fost uitat de istoria filosofiei (a metafizicii): anume sensul ființei ca atare (nu al ființei ființării); de aici, se pare, o rațiune pentru metoda "scoaterii la iveală a temeiului ...". Totuși, poate fi vorba, chiar aici, și despre o "prejudecată judicativă": temeiul este, deja; potrivit prejudecății heideggeriene, ființa este temeiul, dar ea se sustrage actului de recunoaștere ca atare, trebuind să se sustragă, pentru că ea este în măsura în care este Dasein-ul, adică în măsura în care această ființare căreia îi este constitutiv faptul-de-a-fi se constituie
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
filosofiei (a metafizicii): anume sensul ființei ca atare (nu al ființei ființării); de aici, se pare, o rațiune pentru metoda "scoaterii la iveală a temeiului ...". Totuși, poate fi vorba, chiar aici, și despre o "prejudecată judicativă": temeiul este, deja; potrivit prejudecății heideggeriene, ființa este temeiul, dar ea se sustrage actului de recunoaștere ca atare, trebuind să se sustragă, pentru că ea este în măsura în care este Dasein-ul, adică în măsura în care această ființare căreia îi este constitutiv faptul-de-a-fi se constituie pe sine. Situația aceasta paradoxală, de
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
criteriile de judecată nu sunt întotdeauna formulate ca atare; dar o asemenea evaluare presupune și elemente de metodă a construcției, "învățate" fără a fi scoase ca atare la lumină, anumite reprezentări privind "filosofia analitică" ("justificate" chiar prin filosofia lui Wittgenstein), prejudecăți privind epoca filosofului, legăturile lui cu alți filosofi etc. Toate acestea pot ține de o anumită "structură judicativă", care generează judecățile de valoare; ele țin, neîndoielnic, de "forma" judecată și de actele sale propriu-zis constitutive. Raportată la judecățile de valoare
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
instruire care să faciliteze mobilitatea femeilor pe piața forței de muncă și dezvoltarea aptitudinilor antreprenoriale ale acestora în scopul implicării lor în structuri economice private, în contextul problemelor legate de menținerea echilibrului dintre obligațiile familiale și cele profesionale și a prejudecăților existente la nivel local. Programul urmărește: - stimularea autoangajării și creșterea numărului de femei întreprinzător în cadrul comunității de afaceri; - dezvoltarea capacității și a spiritului antreprenorial în rândul femeilor; - folosirea optimă a capitalului uman oferit de potențialele femei întreprinzător; - îmbunătățirea performanțelor economice
EUR-Lex () [Corola-website/Law/186614_a_187943]
-
Eminescu ori cu Tudor Arghezi. Ipostazele de „filosof al culturii populare” și de „teoretician al mitului” sunt examinate cu pertinență. Un spațiu larg este acordat confruntărilor de idei din perioada interbelică, acestea prilejuind interpretări deopotrivă obiective, echilibrate și ferite de prejudecățile anilor ’80. Partea finală a eseului, O viziune estetică și filosofică asupra folclorului, oferă o privire de sinteză, detașând cu pregnanță trăsături care pot defini o gândire și o literatură marcate de o profundă originalitate. Înscrisă într-o bibliografie amplă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290144_a_291473]
-
marginea însemnărilor Hortensiei Papadat-Bengescu, din care comentatoarea încearcă să extragă datele unei poetici a prozei. Cu aceeași rigoare este construită lucrarea Originile conștiinței critice în cultura română (1981). Plecând de la conceptul propus de Georges Poulet, cercetătoarea își propune să contrazică prejudecata curentă conform căreia literatura română nu ar fi avut o conștiință critică înainte de momentul marcat de revista „Dacia literară”. Îmbinând viziunea diacronică cu cea sistemică, demonstrează că rudimente ale unei asemenea conștiințe pot fi descoperite în producțiile medievalității târzii sau
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288027_a_289356]
-
femei ca primar declanșează printre bărbați și femei opinii contradictorii cu privire la viitorul comunei. Tensiunea se transferă chiar și în familie, bărbatul primăriței devenind reticent și suspicios. Femeile se dovedesc mai pragmatice și izbutesc să-și impună punctul de vedere împotriva prejudecăților de tot felul, într-un final care abundă în farse. Conflictul între generații este speculat la maxim în Comedie cu olteni (jucată în 1969), tratare în registru comic a motivului shakespearian din Romeo și Julieta. Două familii rivale se judecă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290598_a_291927]
-
relație a cărei tensiune determină mișcarea în timp a operei lui Slavici. Lumea socială - arată P. - nu imprimă în mod mecanic amprente pe retina creatorului și nici în plastilina limbii. Percepția, ca și reprezentarea literară sunt condiționate de sisteme de prejudecăți care exclud ideea inocenței creatoare. În rețeaua de conexiuni a ficțiunii cu nonliterarul, autorul este întâiul releu și mediator. După cum demonstrează P., în romanul lui Slavici „chipul societății se schimbă odată cu imaginea pe care autorul și-o face despre rostul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288935_a_290264]