6,400 matches
-
al ostașilor moldoveni, care a proclamat „autonomia teritorială și politică a Basarabiei" și a decis crearea Sfatului Țării ca organ reprezentativ. Conducerea sa executivă a fost încredințată unui consiliu director în frunte cu Ion Inculeț. La 2 decembrie 1917 se proclamă Republica Democratică Moldovenească, membră a Republicii Federative Ruse. Pentru a opri anarhia militară din Basarabia consiliul director a apelat la guvernul român, care a trimis trupe, restabilind ordinea. Ca răspuns, la 13 ianuarie 1918, guvernul Rusiei Sovietice a întrerupt relațiile
Regatul României () [Corola-website/Science/297113_a_298442]
-
din Basarabia consiliul director a apelat la guvernul român, care a trimis trupe, restabilind ordinea. Ca răspuns, la 13 ianuarie 1918, guvernul Rusiei Sovietice a întrerupt relațiile diplomatice cu România, sechestrând tezaurul României. La 24 ianuarie 1918 Sfatul Țării a proclamat independența Republicii Democratice Moldovenești, care se alipește României la 27 martie 1918. După semnarea păcii de la Brest-Litovsk (18 februarie 1918), Ucraina ridică pretenții asupra Bucovinei. Ca răspuns la manifestul „Către popoarele mele credincioase” al împăratului Carol I al Austriei, deputații
Regatul României () [Corola-website/Science/297113_a_298442]
-
credincioase” al împăratului Carol I al Austriei, deputații români din parlamentul de la Viena constituie Consiliul Național Român (CNR). La inițiativa lui Sextil Pușcariu, la 14 octombrie 1918, se convoacă la Cernăuți o adunare națională, numită „Adunarea Constituantă de la Cernăuți”, care proclamă „unirea Bucovinei integrale” la celelalte provincii românești. Ca organe centrale s-au creat Consiliul Național și un Birou Executiv condus de Iancu Flondor. Consiliul Național cere guvernului român intervenția militară, care este aprobată la 23 octombrie 1918, pentru a contracara
Regatul României () [Corola-website/Science/297113_a_298442]
-
CNRC mai decide convocarea unei mari adunări plebiscitare care să adopte această hotărâre. La 7 noiembrie se publică textul convocării, Marea Adunarea Națională a Românilor întrunindu-se la 18 noiembrie 1918 la Alba Iulia. La 1 decembrie 1918 aceasta a proclamat în unanimitate unirea cu România. Regatul României a progresat în perioada interbelică, o nouă Constituție fiind adoptată în 1923. Majoritatea guvernelor românești din această perioadă a păstrat forma dar nu și substanța unei monarhii constituționale liberale. La 15 octombrie 1922
Regatul României () [Corola-website/Science/297113_a_298442]
-
Reginei Alexandra a Marii Britanii, nu s-a mai întors în țară, întâlnindu-se cu iubita sa, Elena Lupescu. La 12 decembrie, printr-o scrisoare, renunță la drepturile sale la tron, în favoarea fiului său Mihai. La 4 ianuarie 1926, Parlamentul îl proclamă moștenitor pe prințul Mihai. După moartea regelui Ferdinand la 24 noiembrie 1927, Mihai I este proclamat rege, domnind sub o regență formată din Principele Nicolae, Patriarhul Miron Cristea și primul președinte al Înaltei Curți de Casație și Justiție, Gheorghe Buzdugan
Regatul României () [Corola-website/Science/297113_a_298442]
-
Elena Lupescu. La 12 decembrie, printr-o scrisoare, renunță la drepturile sale la tron, în favoarea fiului său Mihai. La 4 ianuarie 1926, Parlamentul îl proclamă moștenitor pe prințul Mihai. După moartea regelui Ferdinand la 24 noiembrie 1927, Mihai I este proclamat rege, domnind sub o regență formată din Principele Nicolae, Patriarhul Miron Cristea și primul președinte al Înaltei Curți de Casație și Justiție, Gheorghe Buzdugan. Neînțelegerile dintre cei trei subminează monarhia constituțională, încurajând agitațiile care susțineau revenirea lui Carol II la
Regatul României () [Corola-website/Science/297113_a_298442]
-
Carol II la tron, ca „salvator" al țării. Datorită morții, la 24 noiembrie 1927, a lui I.I.C. Brătianu, P.N.Ț. obține la alegerile din 1927 o majoritate zdrobitoare. La 6 iunie 1930, Carol al II-lea vine în țară, fiind proclamat rege la 8 iunie 1930. Domnia lui Carol al II-lea a reprezentat o trecere de la monarhia constituțională, la instaurarea unui regim de autoritate monarhică (dictatura regală instaurată în 1938). Carol al II-lea a sprijinit cultura și modernizarea societății
Regatul României () [Corola-website/Science/297113_a_298442]
-
asasinează pe Armand Călinescu. În contextul situației politice internaționale grave din 1939, Carol al II-lea este silit să abdice la 6 septembrie 1940, lăsând puterea efectivă generalului Ion Antonescu, care va forma, la 15 septembrie, un guvern alături de legionari, proclamând Statul Național-Legionar. România a fost nevoită în iunie 1940 să evacueze și cedeze Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herța ca urmare a ultimatumului dat de Uniunea Sovietică, în urma Pactului sovieto-german, Ribbentrop-Molotov. Însă țara va rămâne neutră mai bine de
Regatul României () [Corola-website/Science/297113_a_298442]
-
000 în luptele cu URSS și 169.822 în luptele cu Germania nazistă. La mai puțin de 3 ani de la Ocupația sovietică a României, la data de 30 decembrie 1947, regele Mihai I a fost forțat să abdice. A fost proclamată Republica Populară Română, stat comunist. După ridicarea la regat, economia României a progresat foarte mult. Odată cu încoronarea lui Carol I s-au creat industriile moderne de care țara avea nevoie pentru a progresa în stilul european. Transportul modern a progresat
Regatul României () [Corola-website/Science/297113_a_298442]
-
oprește. Acolo își duc traiul, în pustietate, doar un acar ungur și fiica sa. Fata îi dă, intrusului, întâi o pâine, apoi tot ce mai avea de oferit. Când tatăl „are obiecții”, tânărul îl cinstește cu un cuțit în spate proclamând: „Vreți să-mi mâncați ficații? Vi-i mânânc eu pe-ai voștri, separatiști împuțiți!” Cum se vede, „filmul de iubire” s-a convertit subit în thriller politic, orientându-se după cotele market-ului european așa cum le intuiau preferințele autorii. Filmul
Război în bucătărie () [Corola-website/Science/297130_a_298459]
-
Timișoara și alte orașe, între 16-22 decembrie 1989. Un membru al PCR marginalizat de către Ceaușescu în anii '80, Ion Iliescu s-a impus ca o politician cheie a FSN, care a preluat în București pârghiile administrative ale României și a proclamat restaurarea democrației și a libertății. Partidul Comunist Român a fost scos în afara legii, și cele mai nepopulare măsuri ale lui regimului comunist român condus de Ceaușescu au fost anulate. Alegeri prezidențiale și parlamentare au avut loc pe 20 mai 1990
România după 1989 () [Corola-website/Science/297114_a_298443]
-
pe cale să-și piardă susținerea provinciilor. În martie 68, a izbucnit revolta lui Iulius Vindex, guvernatorul Galiei Lugdunensins, câștigând adeziunea lui Galba, guvernatorul Hispaniei Tarraconensis. Armatele de la Rin l-au învins pe Vindex la Besancon, în mai 68. L-au proclamat, însă, împărat pe Verginius Rufus, care a refuzat. Galba a devenit soluția alternativă. Galba aștepta în Spania, în timp ce agenții lui au retras toată susținerea de care se mai bucură Nero. Lae 8 iunie, Nero a fugit, fiind abandonat de comandantul
Nero () [Corola-website/Science/297118_a_298447]
-
case sârbești, 14 germane și 5 case maghiare. Așezarea a câștigat, oficial, actuala denumire Novi Sad (Neoplanta - în latină) în 1748, când a devenit un "Oraș liber regal". Edictul care a proclmat Novi Sad, un „Oraș liber regal” a fost proclamat la 1 februarie 1748. Edictul are următorul cuprins: Pentru o mare parte din secolele al XVIII-lea și al XIX-lea, Novi Sad a fost cel mai mare oraș din lume populat de etnici sârbi. Reformator al limbii sârbe, Vuk
Novi Sad () [Corola-website/Science/297122_a_298451]
-
de maghiarizare a guvernului ungar a modificat drastic structura demografică a orașului, adică de la sârbă, în principal, populația orașului a devenit etnic mixtă. La 25 noiembrie 1918, Adunarea sârbilor, Bunjevci, și alte națiuni din Voivodina și din Novi Sad au proclamat unirea regiunii cu Regatul Voivodina din Șerbia. Începând cu 1 decembrie 1918, Novi Sad este parte din Regatul sârbilor, croaților și slovenilor, iar în 1929, Novi Sad a devenit capitala Banovinei Dunării, o provincie a Regatului Iugoslaviei. În 1921, populația
Novi Sad () [Corola-website/Science/297122_a_298451]
-
atitudine (politică, socială, religioasă, etc.) ostilă față de evrei pentru simplul fapt că sunt evrei. Termenul ("„us”") a fost lansat în 1879 de jurnalistul german Wilhelm Marr (1819-1904) într-o broșură propagandistă antisemită. Antisemitismul poate lua diverse forme: învățături religioase care proclamă inferioritatea evreilor, de exemplu cartea lui Martin Luther "„Evreii și minciunile lor”", carte în care Luther scria că evreii sunt otrăvitori de fântâni și ucigași de copii furați sau alt exemplu, predicile ("Omiliile") lui Ioan Gură de Aur (Hrisostom), în
Antisemitism () [Corola-website/Science/297144_a_298473]
-
-o la reședința familiei. În toamna anului 1449, tatăl său, Bogdan sprijinit cu un corp de oaste trimis de Iancu de Hunedoara, învinge armata lui Alexandru al II-lea la Tămășeni, lângă apa Moldovei, la 12 octombrie 1449 și se proclamă domn. Alexandru se refugiază în Transilvania, de unde va încerca să își recapete tronul. La rândul său, Bogdan, după o încercare nereușită de a căpăta sprijinul și protecția polonezilor, și-a îndreptat eforturile diplomatice către Ungaria. La 11 februarie 1450, Bogdan
Ștefan cel Mare () [Corola-website/Science/297119_a_298448]
-
a jucat un rol semnificativ în formarea abordării militariste a politicii externe a Bulgariei în prima jumătate a secolului al XX-lea. Principatul Bulgariei a câștigat un război cu Serbia și a incorporat teritoriul otoman al Rumeliei Orientale în 1885, proclamându-se stat independent la 22 septembrie 1908. În anii de după independență, Bulgaria s-a militarizat accentuat și a fost denumită adesea „Prusia din Balcani”. Între 1912 și 1918, Bulgaria s-a implicat în trei conflicte consecutive—două războaie balcanice și
Bulgaria () [Corola-website/Science/297174_a_298503]
-
a preluat puterea, punând capăt alianței cu Germania și ducând țara de partea Aliaților până la sfârșitul războiului. Lovitura de stat din 9 septembrie 1944 a dus la abolirea monarhiei, dar abia în 1946 s-a instaurat dictatura partidului unic comunist, proclamându-se republica populară. A devenit o parte a sferei sovietice de influență sub conducerea lui Gheorghi Dimitrov (1946-1949), care a pus bazele unui stat stalinist industrializat forțat. Până la jumătatea anilor 1950, standardele de viață au crescut semnificativ, și represiunea politică
Bulgaria () [Corola-website/Science/297174_a_298503]
-
alb și verde, în ordini variate, si un triunghi roșu în partea dinspre catarg. Uneori în triunghiul roșu s-au adăugat două stele albe cu șapte colțuri Între 1921-1932 Irakul a fost protectorat britanic. În 23 august 1921 a fost proclamat regatul Irakului sub conducerea regelui Feisal I al Irakului, originar din Hedjaz, din dinastia hașemită. Steagul regatului avea trei benzi orizontale de sus în jos - neagră, albă și verde și un trapez roșu lângă catargul steagului. În trapez au fost
Drapelul Irakului () [Corola-website/Science/297221_a_298550]
-
fără steaua albă cu șapte colțuri. Uniunea a durat mai puțin de șase luni, fiind abolita în urmă Revoluției irakiene de la 14 iulie 1958. În urmă răsturnării monarhiei la 14 iulie 1958 de către generalul Abdul Karim Al Kassem, s-a proclamat Republică. Noul steag adoptat prin legea 102 din 1959 a fost cu totul diferit: un tricolor negru - alb -verde în benzi verticale, si nu orizontale, având în centru o stea roșie cu opt colțuri având înscris în ea un cerc
Drapelul Irakului () [Corola-website/Science/297221_a_298550]
-
prin misionarism populațiile locale, păgâne, la creștinism. Negustorii germani au înființat un avanpost comercial pentru comerțul cu balții lângă așezarea livoniană de la Riga în 1158. Călugărul augustinian Meinhard a construit o mănăstire aici prin anul 1190. Episcopul Albert a fost proclamat cardinal al Livoniei de unchiul său, arhiepiscopul de Bremen și Hamburg în 1199. El a debarcat în 1201 cu 23 de corăbii și mai mult de 1500 de cruciați înarmați, stabilindu-și eparhia la Riga. El a înființat Ordinul livonian
Riga () [Corola-website/Science/297227_a_298556]
-
Riga în 1917. Țările Baltice au fost cedate Germaniei după semnarea Tratatului de la Brest-Litovsk. În urma înfrângerii Germaniei și a semnării Armistițiului cu Germania din 11 noiembrie 1918, Letonia și celelalte state baltice au fost puse în situația de a-și proclama nestingherite independența. După mai mult de 700 de ani de ocupație străină, Letonia, având capitala la Riga, și-a proclamat independența pe 18 noiembrie 1918. Pentru mai multe detalii, vedeți Istoria Letoniei. În perioada interbelică Letonia și canalizat interesul către
Riga () [Corola-website/Science/297227_a_298556]
-
Armistițiului cu Germania din 11 noiembrie 1918, Letonia și celelalte state baltice au fost puse în situația de a-și proclama nestingherite independența. După mai mult de 700 de ani de ocupație străină, Letonia, având capitala la Riga, și-a proclamat independența pe 18 noiembrie 1918. Pentru mai multe detalii, vedeți Istoria Letoniei. În perioada interbelică Letonia și canalizat interesul către țările din Europa de Vest. A fost instituită funcția de Președinte al Republicii și a fost ales un Parlament democratic. Letona a
Riga () [Corola-website/Science/297227_a_298556]
-
de televiziune din Riga, care amintește de Turnul Eiffel, a fost dat în folosință. Reformele politice și economice introduse de liderul sovietic Mihail Gorbaciov (Perestroika) a făcut posibilă recâștigarea libertății și independenței țărilor baltice, inclusiv a Letoniei. Letonia și-a proclamat independența "de facto" pe 21 august 1991, recunoașterea acesteia venind din partea Rusiei pe 6 septembrie 1991. Letonia a fost reprimită oficial în Organizația Națiunilor Unite pe 17 septembrie 1991. Toate forțele militare rusești au fost retrase în perioada 1992 - 1994
Riga () [Corola-website/Science/297227_a_298556]
-
Malta a păstrat-o inițial pe regina Elisabeta a II-a ca și, astfel, ca șef al statului, cu un care exercita autoritatea executivă în numele ei. În 1971, , condus de , a câștigat alegerile generale, și ca urmare Malta s-a proclamat republică pe 13 decembrie 1974 () în cadrul Commonwealth-ului, cu un ca șef al statului. Un acord în domeniul apărării, semnat la scurt timp după independență (și renegociat în 1972) a expirat la 31 martie 1979. Malta a adoptat o politică de
Malta () [Corola-website/Science/297134_a_298463]