5,519 matches
-
numele. Piesa, creată în 1990 în Germania, este apoi interzisă în Franța, cu ocazia primelor reprezentații în 1992, la presiunea spectatorilor indignați. 3.3.2. Criteriile tragediei ideale Regulile de compoziție ale tragediei ideale sunt bazate pe o estetică a receptării. Aristotel examinează sistematic toate condițiile cerute pentru nașterea, la cel mai înalt grad posibil, a milei și fricii la spectator. Aceste condiții se ocupă, după cum vom vedea, de complexitatea acțiunii, de caracterul schimbării bruște de situație, de calificarea etică a
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
teoreticienilor clasici, invers față de Corneille, consideră că dacă un text dramatic nu este în întregime inteligibil numai la lectura dialogului, înseamnă că este imperfect. Ei par să ignore faptul că citirea și reprezentarea nu pun în joc aceleași canale de receptare. Din grija sa de a face iluzie, d'Aubignac, dornic de a marca prezența autorului, se dovedește a fi de neabătut în refuzul său de a da indicații scenice. În Practica teatrului, el afirmă, hotărâtor: " Într-o piesă în conformitate cu regulile
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
percepția globală a spectatorului (foarte diferită de cea a cititorului, lineară și temporală), pe care d'Aubignac o compară în mod judicios cu cea a estetului care contemplă un tablou. Această analogie fecundă, care se bazează pe o analiză a receptării teatrale în termeni spațiali, pregătește calea pentru tratamentul semiologic al scenei, pe care îl vor adopta unii teoreticieni ai secolului al XX-lea. Este sigur că teatrul nu e nimic decât o imagine, scrie d'Aubignac în Practica teatrului (Cartea
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
care-l intitulează Discurs despre Tragedie și despre mijloacele de a o trata după verosimil sau necesar, Racine în Prefețele sale, îi acordă tragediei același scop ca Aristotel, crearea catharsisului. Fundamentând regulile tragediei după modelul lui, pe o estetică a receptării, ei o definesc prin efectele sale asupra publicului. Toate considerațiile lui Racine, mai apropiat de Aristotel decât Corneille în acest punct ce-l interesează în cel mai înalt grad, se referă la arta de a crea pateticul. El nu abordează
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
fiecare în felul său, pentru a afla esența teatrului, analizând când regulile de compoziție ale piesei, când afectele pe care spectacolul le trezește, când performanțele pe care le necesită din partea interpreților. Pe când Antichitatea și Clasicismul au preferat dramaturgia și estetica receptării, începând cu secolul al XVIII-lea și nașterea dramei, teoreticienii s-au întrebat din ce în ce mai mult asupra artei actorului și regizorului. Din toate vremurile, ei au definit teatrul ca fiind reflectarea lumii. Acesta este, după părerea lui Shakespeare, în Hamlet, "obiectul
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
și literare slovaco-române începând cu umanistul Nicolaus Olahus - care, ca arhiepiscop al Ungariei, a contribuit la ridicarea culturală și religioasă a orașului Trnava -, continuând cu perioada 1910-1918, cu cea interbelică (1918-1939) și prima jumătate a anilor ’40, cu stăruință asupra receptării literaturii române după 1949 și încheind cu deceniile 1970-1990. Pentru fiecare perioadă V. definește modul cum au fost întâmpinate scrierile românești, cum au fost traduse și comentate în presa de specialitate, evidențiază rolul unor traducători, al unor medii de intelectuali
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290410_a_291739]
-
Facultatea de Limba și Literatura Română, secția română-engleză, a Universității bucureștene, luându-și licența în 1981. În 1987-1988 beneficiază de o bursă Herder la Viena, unde studiază teoria metaforei, iar în 1995-1996 este bursier al Colegiului Noua Europă pentru studiul receptării literare. În 1999 obține titlul de doctor în filologie cu teza Relația autor-cititor în literatura română, secolul al XIX-lea. Proza pașoptistă și postpașoptistă. Profesor de limba română la Școala Generală din Breaza, județul Prahova (1981-1984), va fi redactor la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288669_a_289998]
-
inclusă într-o colecție coordonată de Paul Cornea și destinată școlii. Depășind strictul interes și nivel didactic, exegetul reconstituie „destinul pieziș” al scriitorului, stăruie, pe urmele lui Florin Manolescu, asupra evoluției imprevizibile a operei, cu efecte contradictorii și derutante asupra receptării în epocă și în posteritate, caută explicații și corectează cu detașare, de la cota prezentului, opiniile care nu au trecut „proba timpului”. În felul acesta, în prima secțiune (urmată de antologia de texte și de comentarii la fiecare piesă) se află
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288669_a_289998]
-
lui Caragiale”. Figura definitorie a inovației lui Caragiale-prozatorul e găsită în ambiguitate, care privește statutul ficțional, relația autor- narator, ironia și absurdul. Ultima secțiune, Numărătoarea steagurilor, reia problema deschisă în Comediile lui I. L. Caragiale. Nu e un studiu clasic de receptare, căci accentul cade pe „«imaginile» lui Caragiale, ale creației sale, așa cum se succedă ele de-a lungul a cinci decenii”. Începută cu investigarea lui Caragiale, abordarea pragmatică a literaturii ocupă întregul spațiu al cărții Literatură și comunicare. Relația autor-cititor în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288669_a_289998]
-
stilului, fie prea reportericesc (în consemnarea unor fapte), fie liricoid (în exaltările protagonistului sau în elogiile bombastice aduse clasei țărănești). Reușite sunt figurile satului de odinioară (strămoși ai eroului) și personajele feminine. Speciale au fost și unele circumstanțe legate de receptarea cărții, nu doar aspru primită de critica de întâmpinare din cauza neajunsurilor ei evidente, dar atrăgându-și și adversitatea unor medii foste staliniste, care se simțeau vizate în roman. Însă L. nu numai că nu va renunța la ideologia afișată, ci
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287743_a_289072]
-
îmbogățirea cu cuvinte uzuale folosite în viață coditiana, abordând teme precum Familia, În casă, Alimente, Jucării, Primăvara, Mijloace de transport. VI. Concluzii: Subiectul necesită continuarea terapiilor specifice de reabilitare auditiv-verbală și anume antrenament auditiv pentru diferențierea cuvintelor trisilabice și pentru receptarea propozițiilor din trei cuvinte; dezvoltarea limbajului și comunicării prin îmbogățirea vocabularului și introducerea cuvintelor cunoscute în propoziții de trei-patru cuvinte; corectarea greșelilor de pronunție prin automatizarea și diferențierea fonemelor emise corect și prin implementarea în structuri verbale a unor noi
Integrarea ?colar? a copiilor cu deficien?e de auz by Ancu?a Mocan () [Corola-publishinghouse/Science/84054_a_85379]
-
politica lor. Erudiția istorică părea să le încurajeze aroganța și disprețul față de propria lor națiune și față de omenire, servind la satisfacerea ambițiilor lor personale. În Statele Unite, Henry Adams, John Fiske și mai ales George Bancroft nu și-au ascuns naționalismul. Receptarea critică a poziției sale s-a schimbat radical 4. T. B. Macaulay a scris în termeni laudativi despre Imperiul Britanic, despre poporul englez, despre realizările, știința, arta și instituțiile lui politice trecute și prezente 5. Și în Germania au existat
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
pornind de la premiza că cititorul acestui text este unul avizat și instruit în ale francofoniei, capabil să aprecieze întreaga încărcătură poetică pe care textul o transmite din plin. Acolo însă unde anumite elemente culturale ar fi creat o barieră în receptarea sensului, am optat pentru explicitări intratextuale sau în note de subsol. Credem însă că acestea, puțin numeroase, de altminteri, nu anulează dorința cititorului de a descâlci bogatele referințe culturale și intertextuale ale acestei cărți, devenind astfel și el complice al
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
dus la apariția diverselor forme de organizare și a noilor tehnologii ale procesului instructiveducativ. Fără a nega metodele de Însușire tradițională (expunerea, conversația, demonstrația, modelarea) În prin plan apar metodele active, productive, formative. Acestea valorifică procesele de cunoaștere, Înțelegerea și receptarea valorilor istoriei. Metodele activ participative presupun inversarea raportului ce trebuie „Învățat” - „cum trebuie Învățat”. Prin intermediul acestuia elevul este pus În ipoteza de căutător al cunoștințelor istorice nu doar de consumator al acestora. Conform metodologiei didactice În general elevilor li se
SIMPOZIONUL JUDEŢEAN REPERE ÎN ISTORIE by Surdu Janeta, Surdu Mircea () [Corola-publishinghouse/Science/91758_a_93540]
-
L'exemple d'În marea trecere de Lucian Blaga ", în Studia Universitatis Babeș-Bolyai. Philologia, no. 3/2009, p. 179-184, consulté le 24 mai 2011, URL : http://www.studia.ubbcluj.ro/download/pdf/462.pdf. MECU, Nicolae, " Lucian Blaga creație și receptare ", în Viața românească, LXXIX, no. 3, martie 1984. MICLĂU, Paul, " Avant-propos du traducteur (La transposition de la poésie de Lucian Blaga en français) ", în Lucian Blaga, Poemele luminii/Leș poèmes de la lumière, traduction de Paul Miclău; préface et note biographique par
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
tandis que je pourrais avoir, jusqu'à un certain moment, une liaison avec leș expressionnistes. " Notre traduction.) 1494 V. Ladislas Gáldi, Contributions à l'histoire de la versification roumaine..., op. cît., p. 36-37. 1495 V. Nicolae Mecu, " Lucian Blaga creație și receptare ", în Viața românească, LXXIX, no. 3, martie 1984, p. 66 : " Versul liber al lui Blaga nu apare astfel că o reacție directă de "deformare" revoluționară a celui tradițional, ci prin urcarea în vers (în versul liber) a poemului în proza
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
Tom, op. cit., p. 18. footnote>. În raport cu specificul activităților, echipa de coaching va cuprinde psihologi, sociologi, economiști, ecologi, medici, politicieni etc., care vor participa direct la realizarea fluxului de comunicare cu publicul, de la elaborarea mesajului (clar, ușor de decodificat, convingător) la receptarea, decodificarea și realizarea răspunsului (de fead-back). Comunicarea în managementul resurselor umane în relațiile cu publicul. Managementul resurselor umane în domeniul relațiilor publice este, în mare măsură, un management al comunicării. În regim democrat, comunicarea are un sens dublu (de la sursă
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
sa aflându-se Constantin Rădulescu-Motru, însoțește constant prin intermediul articolelor critice și a reproducerilor expozițiile organizate de Tinerimea artistică, fără a ignora și alte expoziții, astfel încât o analiză în secțiune a acestei reviste scoate la suprafață o istorie în mic a receptării critice a asociației artistice menționate mai sus. Revista Rampa, de asemenea asigură un spațiu generos criticii de artă și prezentării unor expoziții și artiști plastici cu reproduceri selective a operei lor. Uneori, unor tablouri sau sculpturi dispărute le aflăm aici
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
va realiza prin intermediul lui Brâncuși, a cărui artă pleacă din simbolismul cu certe note rodiniene. Acest succes își are contraponderea în marginalitatea relativă a unui sculptor excepțional precum Dimitrie Paciurea, care nu beneficiază de o expunere internațională sau de o receptare mai puternică din partea contemporanilor. Tema Salomeii, ilustrare decadentă a unei femme fatale, am ales-o ca numitor comun pentru o parte dintre pictorii și sculptorii români, de la Nicolae Vermont și Emilian Lăzărescu, la Cecilia Cuțescu-Storck și Fritz Storck. De asemenea
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
că pictura era expusă la a zecea expoziție a Secession-ului vienez între 15 martie și 12 mai 1901, iar articolul lui Petică apare în același an, putem spune că acesta avea informațiile la zi. Criticul realizează o analiză a receptării diferențiate a artei de către un public vienez informat cultural, spre deosebire de cel românesc, și consideră scandalul produs de opera de artă și intervenția unui deputat în Parlament acuzând imoralitatea tabloului, drept expresie a unei civilizații pentru care arta constituie o dimensiune
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
toate sentimentele deosebite de care erau zguduiți, nu s-au putut împiedica de a nu recunoaște valoarea superioară a tabloului"95. Petică era la curent cu evoluția scandalului, și menționează și intervenția "cunoscutului critic vienez" Hermann Bahr, în favoarea tabloului. Perspectiva receptării, așa cum o configurează Petică, chiar în absența conceptelor care să o precizeze mai clar, face loc la trei direcții: una academică, "tehnica și concepția obișnuită" de care Klimt se distanțează, una a receptării de suprafață, pentru care simbolismul pervaziv acționează
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
critic vienez" Hermann Bahr, în favoarea tabloului. Perspectiva receptării, așa cum o configurează Petică, chiar în absența conceptelor care să o precizeze mai clar, face loc la trei direcții: una academică, "tehnica și concepția obișnuită" de care Klimt se distanțează, una a receptării de suprafață, pentru care simbolismul pervaziv acționează deja, producând o emoție estetică revendicată de compoziția simbolisto-decadentă în registrul "misticismului", un derivativ al sentimentului religios și o receptare a tabloului ca operă simbolisto-decadentă pe baza unei afinități care solicită o analitică
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
una academică, "tehnica și concepția obișnuită" de care Klimt se distanțează, una a receptării de suprafață, pentru care simbolismul pervaziv acționează deja, producând o emoție estetică revendicată de compoziția simbolisto-decadentă în registrul "misticismului", un derivativ al sentimentului religios și o receptare a tabloului ca operă simbolisto-decadentă pe baza unei afinități care solicită o analitică la confiniile cu meditația filozofică. Cu câțiva ani înainte de acest scandal, Gustav Klimt împreună cu Franz Matsch erau angajați de către casa regală din România pentru a decora o
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
un marginal Pallady își asuma această condiție, cu toate că dispunea de un statut social avantajos -, se bucură de o notorietate din ce în ce mai mare, în ciuda asumării unei insolitări dureroase uneori, dar și a unei condiții excepționale, eroice. Annette Dorgerloh subliniază această diferență în receptarea singularității artistului ca trăsătură eroizantă, legitimând excepționalul experiențelor sale artistice. "Soarta, sau mai bine zis, mitul singuraticului și neînțelesului (artist) a achiziționat treptat o conotație pozitivă în imaginea artistului ca luptător și reformator, care primește o justificare tardivă. [...] El vrea
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
această creatură-carapace, pregătită parcă pentru luptă, tulburătoare în fixitatea obsesivă a privirii accentuată de frontalitatea sculpturii. Determinant pentru seria himerelor paciuriene sunt anii 1927, 1928, când sculptorul realizează cele trei himere corespunzătoare fiecare unui element: Apa, Aerul, Pământul. În ciuda unei receptări dificile, pentru Himera Văzduhului avea să primească, în 1927, Premiul Național pentru Sculptură. Paciurea elimină un anumit context cultural specific decadentismului și simbolismului deopotrivă, detaliul a fost diluat până la topire în masa plasmatic-fantasmală a corpurilor chimerice. Artistul urmărește, mai degrabă
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]