6,870 matches
-
dovadă a unui anume „vitalism” ce-l caracteriza pe tinerelul și debutantul Breban - alții, mai răutăcioși, vorbeau bineînțeles de provincialism sau de obtuzitate, pur și simplu, În fața „măreței metafore a nunții cosmice”! E adevărat, „vitalismul” meu se acorda greu cu reflexele culturale rafinate ale unor prieteni bucureșteni precum Mircea Ivănescu sau Matei Călinescu, dar el, cred eu, nu era doar expresia unei genetici bine echilibrate și tari, ci - o arată scrierile mele de mai târziu! - incapacitatea mea, la orice vârstă, de
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
și, bineînțeles, extrem de atractive pentru unele spirite „rafinate”. Dar, În fapt, nu e vorba de nici un fel de „rafinament” aici, ci mai degrabă de o predispoziție afectiv-morală care vine din educație, din ambient, dar și din fire - acea „fire” genetică, reflexele subconștientului exersate și formate În generații, care-ți oferă necesarele arme de apărare sau de adaptare la condițiile mediului de orice fel! Eu nu vreau să fac aici „judecăți morale” - cum mai fac alții, nu puțini! -, nu aș Îndrăzni și
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
În cazul meu, dacă vrem să forțăm lucrurile, e poate faptul că eu continui să scriu Într-o limbă de „circulație restrânsă” cum se zice, argument al multor scriitori care, visând „gloria europeană”, dau vina pe „limbă” - iată un alt reflex al resentimentului nietzschenian. Sunt, se știe, cazuri ale unor scriitori de limbă „periferică”, suedeză sau albaneză de exemplu, care au făcut „carieră la Paris” sau Într-un alt centru european de cultură. Nici azi nu știu bine de ce „mă’ntorc
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
un alt centru european de cultură. Nici azi nu știu bine de ce „mă’ntorc mereu - contimporan cu fluturii, cu Dumnezeu”, cum cântă Blaga. Dar, revenind la „discuția noastră” despre „vina În istorie”, am avut, cum spuneam, Încă din pubertate, acel reflex suficient de rar ca să pară ciudat - atunci și acum! - de a-mi căuta propria-mi vină, propria neputință În aproape toate eșecurile sau fundăturile nefericite pe care ți le Întinde viața socială, dar și personală, din belșug. Uneori până la marginile
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
toate eșecurile sau fundăturile nefericite pe care ți le Întinde viața socială, dar și personală, din belșug. Uneori până la marginile ridicolului, și a trebuit să aștept apoi ani, uneori decenii, ca dreptatea mea să fie recunoscută și de alții. Acest „reflex” profund - dovadă că el a funcționat În situații diverse și la toate vârstele lucide! - mi-a cauzat, cum spuneam, destul de multe și grave neînțelegeri - să le spunem astfel! -, dar m-a și apărat de unele boli de care suferă nu
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
aleși, producând În fața ochilor noștri naivi și excesiv uimiți spectacolul unei națiuni care nu se mai regăsește pe sine, incapabilă după aproape două decenii să țină pasul cu vecinii de la Nord cu care am Împărțit aceeași istorie recentă; ca și reflexele „lor” intempestive, colorate de acel aplomb al „țoapei ajunse” - e atât de ușor, de rapid, se pare, să „ajungi” azi, În România, când Banul, indiferent de originea sa, nu numai că e brutal dominant, dar a șters de pe „masa valorilor
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
o singură mișcare a mâinii, Încercând să „re-Înodăm” istoria națională de la ’38, anul primei dictaturi, cea regală?!... Sau o integrăm, această perioadă nu numai sângeroasă, „absurdă”, dar și dificil de „catalogat”, În șirul marilor evenimente naționale, noi, cei care avem reflexul sadovenian al istoriei sau pe cel al lui Octavian Goga; sau, poate, al lui Tudor din Vladimiri, care, cu amicii săi, Grecii Eteriști, voia să ne salveze de Turci; trădat de ei, dar și „Îmbolnăvindu-se de ei” și de
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
purta deja in nuce relele noastre de azi, corupția, politicianismul, grava discrepanță Între sat și oraș, Între Nord și Sud etc. Dar, se știe, drum Înapoi nu există, În sensul că suntem „locuiți, Îmbibați” de-o mentalitate, bună-rea, formată ca reflex - tot de adaptare! - În această jumătate de secol comunist; o mentalitate pe care nu o cunoaștem prea bine, pe care nu vrem s-o asumăm sau căreia Îi acceptăm doar „virtuțile”, câte sunt, iar „limitele” ei le aruncăm asupra altora
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
numai „relelor” nu puține și majore ale societății sau ale celor care au puterea, Într-un moment sau altul; nu, se pare că noi am „uitat” de a fi liberi, se pare că ne „amintim” cu greu de libertatea și reflexele noastre de dinainte de instalarea comunismului, În ’45. O „libertate”, vorbesc de cea de dinainte de anul ’38, nici ea pe măsura celei care domnea În Apus, unde statele vechi și mari aveau câteva secole de lupte pentru a o impune și
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
printr-o ratare de acest gen, se cheltuiesc deplorabil și forțele native și potențiale ale unei comunități, ale unei națiuni. Noi, Românii - pentru a eșua Încă o dată Într-o riscantă generalizare! -, ne disprețuim adesea talentele, părându-ni-se, printr-un reflex primitiv, probabil, că „sânul națiuni” va fi prodigios În a naște alte și alte „forme și energii” de același calibru sau, mai știi, dintr-un dispreț, cu siguranță primitiv, că nu „vârfurile”, ci gloata, masa contează În susținerea spiritului și
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
unui „moment” politic sau altul; cei care le propun - comuniștii, Ceaușescu sau ziaristul de care vorbim - acționează cu deosebită abilitate, provocând acel curent „de fond” al unei comunități Încă tinere cum e cea românească, grevată de nu puține sechele și reflexe primitive. Dovadă succesul imediat al acestor acțiuni și provocări barbare, faptul nu numai că ele sunt Întâmpinate cu o anume generală satisfacție, dar, mai ales, cu absența, aproape, a oricărei Împotriviri; nici măcar din partea elitei vii, cea care este, astfel, indirect
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
unguri, protestând prin cărți, la Blaj, sau prin procese cprecum cele ale memorandiștilor, acceptând pușcăria politică maghiară, nici ea foarte „confortabilă”, iar „sudicii”, muntenii „au ales” - sau, mai știi, structurile cu care trebuiau să lupte, fanarioții și turcii impuneau alte reflexe! - forme mai puțin „frontale”, pentru mulți „rușinoase”, dar... iată că „până la urmă”, noi existăm, limba și cultura noastră, deci modul nostru unic și original de a gândi și a fi s-a impus, am cucerit și ocupat un teritoriu formidabil
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
În viața mea adultă, lucidă, trebuie să accept, fără discuții, imaginea pe care o provoc În ochii altora. Cea fizică, se’nțelege! Obișnuit Însă cum sunt de decenii de a-mi forma, În ochii altora, propria-mi imagine, printr-un reflex de care nu mă pot dezbăra, mă apuc să-mi distrug aceasta vizibilă și aparentă imagine, figură de om cu părul alb, corpolent și greori În mișcări. Cum?, foarte simplu: printr-un discurs alert, etalându-mi, poate uneori nu În
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
cuvinte, despre prietenie, misterul, forța și zeitatea ei, l-am primit cu brațele deschise, fără o prea mare ezitare, deși de felul meu sunt mai degrabă reticent la primele Întâlniri cu o persoană care vine din medii străine, impregnată de reflexe și obiceiuri care nu-mi sunt familiare. Și-apoi, faptul că acel tinerel, care avea o slujbă modestă la un ziar și, practic, nici nu prea avea locuință, mi-a citit și câteva versuri cu un timbru ciudat, nou, aș
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
inertă Își află În mine scopul lor ultim sau chiar și intermediar? Pentru a folosi, Încă o dată, această „cârjă” a scopului, a ideii de scop, părând, nu-i așa, unor spirite reci și raționale, a fi Îmbibați de animism, de reflexul de a atribui unei materii inerte tendințe specifice nouă! Recunosc a nu fi liniștit, a nu fi mulțumit doar cu „ceea ce este”, recunosc a avea și a fi avut dintotdeauna reflexe de poet sau de cercetător „nebun”, de ins care
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
reci și raționale, a fi Îmbibați de animism, de reflexul de a atribui unei materii inerte tendințe specifice nouă! Recunosc a nu fi liniștit, a nu fi mulțumit doar cu „ceea ce este”, recunosc a avea și a fi avut dintotdeauna reflexe de poet sau de cercetător „nebun”, de ins care crede a simți „și altceva” decât ceea ce este. În sfârșit!... Dar... poate dintr-un reflex vitalist, ultra-vitalist, un reflex profund și inextinguibil, după atâtea decenii și prefaceri prin care am trecut
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
a nu fi mulțumit doar cu „ceea ce este”, recunosc a avea și a fi avut dintotdeauna reflexe de poet sau de cercetător „nebun”, de ins care crede a simți „și altceva” decât ceea ce este. În sfârșit!... Dar... poate dintr-un reflex vitalist, ultra-vitalist, un reflex profund și inextinguibil, după atâtea decenii și prefaceri prin care am trecut, ridicând privirea spre monstruosul și „armonicul” firmament, spre Sublimul Însuși, care, cum o spuneam, ne turtește tocmai printr-o inexprimabilă, dar acut resimțită disproporție
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
doar cu „ceea ce este”, recunosc a avea și a fi avut dintotdeauna reflexe de poet sau de cercetător „nebun”, de ins care crede a simți „și altceva” decât ceea ce este. În sfârșit!... Dar... poate dintr-un reflex vitalist, ultra-vitalist, un reflex profund și inextinguibil, după atâtea decenii și prefaceri prin care am trecut, ridicând privirea spre monstruosul și „armonicul” firmament, spre Sublimul Însuși, care, cum o spuneam, ne turtește tocmai printr-o inexprimabilă, dar acut resimțită disproporție, după „un moment” de
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
care am trecut, ridicând privirea spre monstruosul și „armonicul” firmament, spre Sublimul Însuși, care, cum o spuneam, ne turtește tocmai printr-o inexprimabilă, dar acut resimțită disproporție, după „un moment” de clătinare, de umană și, adeseori, repetată clătinare, prin acest reflex ciudat, poetic, cum l-am numit, Îmi fac Într-un anume fel curaj - de fapt, mă Îndrept plin de orgoliu și mai ales de o ciudată bucurie de a fi! - și declar a fi, a deveni cu adevărat, dacă nu
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
mereu să-i contrazic pe toți cuminții din jur și din cărți, chiar și stimabile, cînd se plângeau de scurtimea vieții sau chiar de ea Însăși, de felul cum e „făcută”, găsind mereu argumente În favoarea „ei”, acum, În senectute, acest „reflex” de a gîndi, de a reacționa, mă ajută considerabil. Deoarece, dacă am hotărît odată pentru totdeauna că Întreg acest complex ce ține de vizibil și invizibil, În continuă creație și distrugere, pe care Îl numim viață, este un dat pozitiv
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
fiind insuficiente față de „molozul teoretic”! -, de a face acest amalgam, de a discursa, la modul „eseistic” cu adevărat, cu atâta nonșalanță despre una sau alta, provocând probabil iritarea unor spirite riguroase, obișnuite să trateze marile concepte ex cathedra. E aici reflexul romancierului care sunt și care a Învățat de la marii săi maeștri, un Dostoievski sau Thomas Mann, că pot fi inserate În corpul ficțional, În „povestire”, În „story”, elemente ample discursive, eseistice, noționale. Dar și Înaintea lor sau contemporan cu marele
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
acea Îndrăzneală supraumană care ne face să pășim deodată cu pași ușori și iuți peste pajiști smălțuite sau peste goluri aiuritoare, ușor și sigur totodată, la marginea prăpăstiilor, la limita fizică a lucrurilor, dar și la aceea a Înrădăcinatelor obișnuințe, reflexe sau prejudecăți; iar acești pași ușori și „inspirați” nu au decât o clipă, o fracțiune de secundă sau de impuls pentru a se transforma În dans! Dansul - un fel de „visare a corpului”, o formă de a ieși la rîndu-i
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
În naivitatea mea, impardonabilă, recunosc, dar... veche! - mă așteptasem să-i regăsesc, Într-un fel, neschimbați! Iar ei, În marea lor majoritate, ei erau aceiași, dar și cumva „alții”, până Într-acolo Încât nu numai față de vechiul și familiarul „Nicolae” reflexele lor „sub-liminale”, dar și unele mai directe erau altele - vezi G. Liiceanu sau N. Manolescu care mi-au dat curând dovezi de indiferență afișată, unul și celălalalt, N.M. de dușmănie directă atacându-mă Într-unul din primele numere ale României
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
ediții”, Într-un fals și nepotrivit liberalism cultural (Într-o țară Încă hipercentralizată, cu particulari săraci și firme private mici și unde, mai ales, nu s-a instalat ca În țările de veche tradiție culturală și cu baze financiare solide, reflexul de subvenționare a sănătății, Învățământului și culturii, având o lege mizerabilă, de toți execrată, a sponsorizării!Ă; iar aceste tone de producție literară, neselectate de o critică ezitantă și improvizată - criticii de mare prestigiu absentând de la post! -, nu fac decât
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
sub comunism, o reală „rezistență prin cultură”! Această afirmație se Înglobează iute În cele afirmate de „noii oportuniști” sau de „noii veleitari”, grăbiți să se instaleze pe scaunele pe care le consideră goale, dar rimează și cu un mai vechi reflex intelectual românesc - și nu numai! - de auto-depreciere, de simț autocritic excesiv și fals, de exercițiu al unei autoironii ce se transformă iute În sarcasm și Înjosire a valorilor și a istoriei, toate luate de-a valma. Într-adevăr, dacă n-
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]