6,018 matches
-
sus, și acuma sincer, Ben, dacă începi cu asta, lumea va fi la picioarele tale. ― Știu. Ben a dat din cap, încă nesigur ce să spună. Firește că era o ocazie minunată, dar oare asta voia el, să apară ca reporter pe showbiz? Un reporter amuzant, un aiurit superficial care intervievează celebrități? ― Pot să mă gândesc și să te sun înapoi? a întrebat Ben, neștiind că nimeni altcineva, nici măcar un prezentator debutant, nu s-a gândit vreodată că va primi o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
Ben, dacă începi cu asta, lumea va fi la picioarele tale. ― Știu. Ben a dat din cap, încă nesigur ce să spună. Firește că era o ocazie minunată, dar oare asta voia el, să apară ca reporter pe showbiz? Un reporter amuzant, un aiurit superficial care intervievează celebrități? ― Pot să mă gândesc și să te sun înapoi? a întrebat Ben, neștiind că nimeni altcineva, nici măcar un prezentator debutant, nu s-a gândit vreodată că va primi o asemenea propunere de la Diana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
Ben pleacă mâine. Sophie și Lisa se înviorează. ― Ce? face Sophie. Doar nu e vorba de acel minunat Ben pe care l-am cunoscut noi? Dau din cap cu tristețe. ― Unde pleacă? întreabă Sophie. ― La London Daytime Television. Va fi reporter la o emisiune nouă. ―Vrei să spui că o să ajungă la televizor? Ochii Lisei sunt larg deschiși, și expresia lor e atât de superficială, că văd exact la ce se gândește. E foarte bine să dai de un tip atrăgător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
să se îndrăgostească de mine. Dar Ben spune simplu: ― Uite, ia un pahar de șampanie, și când mi-l dă, se uită peste umărul meu și spune: Diana! Ai reușit să ajungi. ― Nu mi-aș fi putut lăsa eu noul reporter vedetă, nu? spune Diana Macpherson, pășind prin încăpere, în timp ce oamenii se dau la o parte ca să-i facă loc. Până la urmă, Diana Macpherson e celebră în mass-media. Nu mă pot abține, privesc cu o senzație crescândă de groază cum Diana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
binevoitoare, de-acum obișnuită să primesc complimente de la bărbați care mă știu de ani de zile, și care înainte parcă nu m-au observat câtuși de puțin. Numai că în dimineața asta telefonul interior a sunat din nou. Încă un reporter care se întreba dacă n-aș putea să scriu ceva pentru el, și dacă nu m-ar deranja să ne vedem să bem ceva la prânz, ca să discutăm mai pe larg. La început mă tot întrebam ce naiba se întâmplă, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
într-o foarte proastă parodie la Monty Python. Și acesta a fost numai începutul drumului lui Ben către celebritate, adică un mic pas. Acum, numai câteva luni mai târziu, Ben stă cu adevărat bine: nu mai este un amărât de reporter, de-acum e prezentator. El este prezentatorul. Publicul știe că este disponibil, că are doi colegi de apartament (deși acum, că are salariul mai mare, a început să se uite după un apartament în care să stea singur), publicul știe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
vremea adolescenței, și în sfârșit, cele înfățișându-l în prezent, în toată gloria. ― De. Ne. Crezut, spune Geraldine, care citește ziarul în timp ce-și soarbe cappuccino-ul pe care și l-a luat în drum spre birou. Unul din reporteri de știri trece pe lângă ea. ― Văd că te informezi cu privire la fostul nostru redactor-șef adjunct, îi spune el. ― Cine-ar fi crezut? murmură ea. Nu-și poate dezlipi ochii de pe ziar, dar în clipa următoare râde în hohote, citind următorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
greutate la London Daytime Television pare să fi fost fermecată de acest bărbat. La simpla menționare a numelui său, ochii ei sclipesc la fel ca la restul populației feminine. «Îi ador sex-appealul evident, spune ea. L-am ales inițial ca reporter, dar încă de-atunci am știut că aș putea obține mai mult»“. Când Geraldine termină de citit articolul, se lasă pe spate și-și aprinde o țigară, încercând să amâne lucrul la afurisita de rubrică de „Sfaturi de milioane“. Ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
fost niciodată în discuție. ― Și ce-i cu tipul ăsta din Londra? ― Păi, cred că știi cine e. Când l-am cunoscut eu, era redactor-șef adjunct la ziarul meu, dar acum s-a dus în televiziune. Ben Williams. E reporter la... ― Să fiu a naibii! Superbul Ben Williams! Știu foarte bine cine e, eram extrem de prinsă de emisiune înainte să plec. Săptămâni întregi am tot încercat să obțin un afurisit de interviu. ― Dar tu ești redactor artistic, sigur nu faci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
Atunci dă-i drumul, dragă. Urmează vești proaste, am știut asta din clipa în care mi s-a spus că ești la telefon. ― Chestia e că vreau să mai stau un pic. ― Nu cumva ai găsit vreo slujbă la Hollywood Reporter, nu? ― Nu, nimic de genul ăsta. ― Atunci trebui să fie vorba de dragoste. ― Cred că ar putea să fie. ― Uite ce e, Jemima, spune el, și din tonul vocii lui, îmi dau seama c-o să accepte, chiar c-o să accepte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
e, Jemima, spune el, și din tonul vocii lui, îmi dau seama c-o să accepte, chiar c-o să accepte! În mod normal n-aș fi de acord cu asta, dar având în vedere că ești unul dintre cei mai buni reporteri de la noi, mă văd nevoit să spun da. Cât de mult ai de gând să mai stai? ― Trei luni? Iese ca o întrebare, nu mă pot abține. ― Bine, Jemima, dar cu o condiție. ― Da? Încep să am îndoieli. ― Oricât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
o idee despre ce-o să scriu. ― Bârfele despre celebrități sunt ultimul lucru despre care ar trebui să-ți faci griji în acest oraș, spune Brad zâmbind. Tot ce trebuie să faci este să iei un număr din DailyVariety sau Hollywood Reporter, și ai să găsești acolo tot ce ai nevoie. ― Păi... spun eu nesigură. Poate că dacă ne-am întoarce totuși după-amiază, aș putea lucra ceva mai târziu. ― Bun, spune el, închizând ușa de la baie. Sună perfect. Mă duc doar să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
pentru ea, mai citește o dată articolul despre Ben Williams. Ben a fost o fantezie, își spunee ea. Brad este o realitate. Sunt mult mai fericită cu Brad decât aș fi putut fi vreodată cu Ben. Și cu asta deschide Hollywood Reporter și începe să caute prin rubrica de evenimente. Capitolul douăzeci și șase Ben a vrut s-o sune pe Jemima, chiar a vrut, dar când ești celebru și ai un orar de muncă ce-ți spune că trebuie să lucrezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
Nights. Era de acord să fie intervievată de o singură persoană, și aceea era Ben Williams. Cine altcineva? În condiții normale, echipa de producție de la London Nights i-ar fi spus Alexiei Aldridge că interviul urma să fie făcut de reporterul lor pe showbiz - amuzant dar era postul pe care-l ocupa Ben atunci când îl remarcase ea - și că era imposibil să fie făcut de prezentatorul emisiunii. Numai că Alexia Aldridge acordă puține interviuri. Chiar dacă nu face parte din aceeași categorie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
n-am avut mai mulți bani... ― Neguțătorul ce-a spus văzând o clientă atât de risipitoare? Nu s-a crucit? ― Ba da, era grec. Dac-ai ști câtă lume s-a strîns: Cineva chiar m-a fotografiat. ― O fi fost reporter de gazetă?! Nu m-am înșelat. A doua zi (ce surpriză plăcută!) fotografia Mihaelei a apărut în Journal d'Orient, sub titlul Liberté aux oiseaux! Dedesubt, un text scurt pomenea despre "o tânără franceză" care cumpără păsărele șl le redă
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
A orbit în timp ce dansa. — Din clipa aceasta, toate lucrurile la care mă uit se îndepărtează tot mai mult de cele pe care le văd. Poate că asta e o lume nouă - i-a declarat el în pauza ultimei sale premiere reporterului tânăr și puternic al statului tânăr și puternic. Apoi a dansat cu doar două mici greșeli tot actul al doilea, iar colegii lui au început să intre la bănuieli doar atunci când, în loc să se ducă la club, s-a dus direct
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
Nu e așa! spune Scum, Poate că a fost așa un timp, susține Scum, dar după două săptămâni țopârlanii de la Boroughs s-au mutat aici, și joaca s-a terminat. Gagicile au plecat Miasma a trimis chiar o trupă de reporteri pe teren, dar nici unul n-a reușit să surprindă ceva... Locul mi se părea în regulă, singura problemă era că nu găseai nici o femeie acolo. Se adunaseră toate în barurile frecventate de bărbați sau în discotecile lesbienelor. Așa că m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
New York. Așa sunt eu, într-un fel. Mă aștept să te întrebi cine mi-a plătit drumul. Martina? Nu, of, nu Martina. Airtrak ne-a deversat în aeroport la miezul nopții. Era o scenă demnă de secolul douăzeci, panică planetară, reporteri, oameni cu pancarde și etichete cu nume, durerea sonoră a refugiaților. Au asigurat liniile aeriene posibilitatea de călătorii alternative pentru pasageri? Nu. Tot ceea ce ne-au dat a fost un bon pentru o băutură răcoritoare și unul pentru o prăjitură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
curți interioare drapate de zidurile înalte ale blocurilor vecine, și ne-am întrebat cum putea picta Ioana niște tablouri atât de strălucitoare în acea semiobscuritate. Am găsit mai târziu răspunsul într-un interviu din 1980, în care artista îi mărturisea reporterului: „Mie îmi place lumina de seară... de aceea îi înțeleg, poate, pe artiștii flamanzi care pictau la licărirea unei lumânărele, în întuneric. Este o concentrare pe care nu o poți avea când ai prea mult soare în încăpere. În atelierul
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
du moi”, ori teza de doctorat a Georgetei Hanganu: “C.V.Gheorghiu - La perspective narative dans trois récits”, acest „poet al lui Hristos și al României”, al scrisului cu sufletul=sinceritate - trăire - talent și care în “Ard malurile Nistrului” scrie, ca reporter de război, drama Basarabiei - Drama lui Constantin Beccin, din satul Feștelești, județul Tighina. Scriitorul înregistrează tragedia la fața locului(„Sur place”)unde gospodarul (numit 43 de bolșevici Amintiri însângerate “culac=chiabur”!)dăduse tot din ce avea și i se mai
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
vitalism antiromantic și antisentimental, artă colectivă — sînt deziderate constructiviste, din care nu lipsesc însă (a observat în studiul său și Ov. S. Crohmălniceanu...) ingredientele expresioniste („economia formelor primitive”, „teatrul de pură emotivitate”). Finalul este tipic futurist („romanescul să rămînă obiectul reporterilor iscusiți”, „Să ne ucidem morții!”), în totului tot manifestul fiind unui „de sinteză”: Futurismul e accesat întru combaterea trecutului expirat, constructivismul - întru construirea viitorului luminos. În faza „activismului artistic”, Contimporanul va populariza — oarecum nediscriminativ — toate orientările novatoare europene, chiar dacă ponderea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
scriitorilor și artiștilor tineri se înscria în paginile sale. Crezul nu era strîmt, nici fanatic. În orbita acelorași idei s-au născut, apoi, alte reviste, mai efemere, mai combative, dar cu o rază mult mai redusă de acțiune” („Contimporanul“, în Reporter, II, 47, noiembrie 1934). Lipsită de suportul revistei, gruparea Contimporanul va supraviețui, diseminată, în alte cîteva grupări plastice: o grupare omonimă continuă să expună încă în 1935 și 1936. „Arta Nouă” organizează, în 1930, o expoziție în Sala Ileana (unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Ov.S. Crohmălniceanu). Sumarul mai include o Addenda cu o parte din textele apărute în Contimporanul și neincluse în prima culegere, un poem-portet al lui F.T. Marinetti din Facla, IX, 358, 19 mai 1930, un „epitaf” confesiv despre Contimporanul apărut în Reporter, II, 47, noiembrie 1934, și fragmentele narative publicate între 1946-1947 în Revista Fundațiilor Regale sub titlul „bucolic” „Plăcerile cîmpului“. Postfața „Jacques frondistul“ a lui de Geo Șerban sintetizează multe dintre informațiile disponibile despre viața și activitatea lui Costin. Pe numele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
prozopoemul parodic și „fabulistic” ori către acrobațiile ludic-experimentale, printre clișeele capodoperelor clasice, improvizînd în registru minor pe teme „majore”, întorcînd pe dos, cu grație, locurile comune ale literaturii. După dispariția Contimporanului și-a urmat prietenii la Facla și, ocazional, la Reporter. Victimă a persecuțiilor rasiale din anii terorii legionare (fratele său este ucis cu sălbăticie în 1941), părăsește țara, plecînd în Israel, alături de cumnatul său Marcel Iancu. Se va întoarce însă în 1945, iar în perioada „obsedantului deceniu” desfășoară o activitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
comparat cu al lui Brâncuși” (pp. 102-103), precum și faptul că în jurul revistei Mà se aflau cinci timișoreni: poetul anarho-expresionist maghiar și traducătorul Franz Liebhard (alias Robert Reiter), Aurel Buteanu, pictorul cehoslovac Julius Podlipny, poetul și dramaturgul Endre Karoly, în fine, reporterul și „revoluționarul de profesie” Rodion Markovits. „Vasta corespondență dintre Kassák și Aurel Buteanu (și, nu mă îndoiesc, vasta corespondență dintre Reiter/Liebhard și Kassák) va fi lămuritoare pentru multe din chestiunile avangardei europene”, adaugă Ungureanu (ibid., p. 272). Lăsînd la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]