6,450 matches
-
preexistă, în stare virtuală și latentă, în materia Haosului precosmogonic, acesta din urmă supraviețuiește în chiar structura Cosmosului. Boala, moartea, furtuna, seceta, eclipsa, cutremurul, invazia inamicilor etc. sunt receptate ca ipostaze ale Haosului, care disturbă ordinea cosmică. Principiul Haosului își revendică drepturile și primatul. El încearcă să readucă lumea în starea haotică inițială, precosmogonică“, a subliniat Andrei Oișteanu, prezentând succint teza lucrării. Manifest amărui Matei Florian După îndelungi deliberări, de unul singur și nesilit de nimeni, iresponsabil și neavizat, am elaborat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2206_a_3531]
-
patrulea, violoncelistul Harry Son era de origine olandeză. Cvartetul s-a transformat treptat într-unul cu muzicieni de origine rusă, într-o tranziție ce a durat până în 1936. Odată cu muzicienii s-a modificat, evident, și tradiția interpretativă din care se revendica cvartetul. Dacă primii violoniști erau elevi ai maestrului Jenö Hubay și reprezentanți ai unei tradiții central-europene, urmașii lor, Joseph Roisman și Alexander Schneider, intrați în grup în 1927, respectiv 1932, erau atașați școlii de vioară imperiale ruse și celei germane
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2206_a_3531]
-
Gosseyn Trei zâmbi la un gând de-al său care-i veni ca o replică la obiecția ridicată de celălalt. "Ai prins răspunsul?" întrebă el. "Ei bine" - impresie de zâmbet și de cealaltă parte - "presupun că indivizii Gosseyn ar putea revendica o proprietate, ar putea pretinde să fie serviți, ar putea să facă plângere la Institutul de Semantică Generală, pe motiv că "X" era un Gosseyn secret. Dar nu-mi amintesc de un loc unde mâncarea să-ți fie pusă imediat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
noastră de a-l fixa pe Arghezi. Modernistă și simbolistă, tradiționalistă și avangardistă, elegiacă și sarcastică, iute și aprigă sau, dimpotrivă, gingașă și plină de dulceață, lirica lui Tudor Arghezi debordează pe deasupra tuturor categoriilor. Pe cât de invidiat, pe atât de revendicat, poetul a fost tras într-o parte și-n alta, pentru a-i legitima într-un fel, cu fabuloasa lui creativitate, pe artiștii mai puțin dăruiți care i-au fost contemporani. Iată o șansă a autorilor - și a criticilor - lipsiți
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2168_a_3493]
-
1995, se publică Dicționarul scriitorilor ruși din exil în care numele M. Agheev figurează ca pseudonim pentru Mark Levi, o persoană care n-a mai publicat nimic, niciodată, deși a trăit până în 1973 și a avut tot timpul să-și revendice o operă foarte apreciată încă de la prima ei apariție. Că pe autorul real al romanului l-ar fi putut chema Mark Levi este foarte probabil, dar biografia oferită de dicționarul amintit nu pare să-i aparțină acelui Levi care l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
momentul plecării în exil a autorului. Dar nu acest lucru ar fi important pentru semnificația romanului, ci capacitatea rară a tânărului autor (rămânem, deocamdată, la ipoteza scriitorului Agheev, pentru că, așa cum am spus, nici unul dintre presupușii autori consacrați nu și-a revendicat romanul) de a sonda cu o luciditate dusă la limită abisurile minții și ale sufletului omenesc într-o scriitură care, atingând intensitatea interogației dostoievskiene, urmează liniile unei logici strânse și ale unei forme simple și clare. Îngemănarea aceasta fericită dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
că am fost păcăliți sau manipulați, căci, în 24 de ani de guvernare post-revoluționară, s-au rotit aceiași indivizi, cu mici excepții, făcându și din funcția de aleși ai neamului o meserie de profitori de carieră, pe care și-o revendică atât de convingător, că te apucă „râsu-plânsu”. Halucinant, nu? Mai ales că se cred în galeria marilor patrioți, salvatorii și mântuitorii națiunii, pe placul unor babe isterice și al unor bulangii decrepiți, fiind păziți de o grădină zoologică de gorile
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
căsătorii și integrarea în noua societate, fără reproșuri la adresa sicofanților, ignorându-i total, tata a fost angajat de nepotul său Gică Balintescu, ajuns director la Centrul fruct-export Vatra-Dornei. A reluat naveta săptămânală îndrăgostit de orașul-stațiune de pe malurile Bistriței, care-și revendică pe bună dreptate numele de Perlă a Bucovinei. Imediat ce a avut un serviciu bine plătit, strângând și banii rezultați din vânzarea câtorva hectare de fânaț și pășune, moștenite de la bunica, vărului drept Vladimir Faraon, ne-am apucat de reconstrucția casei
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
dragi mie: "bucureșteanul" Mircea Nedelciu. De aceea suntem cu toții de acord cu ideea profesorului Mircea Martin după care, în cultură singura abordare cu putință în judecata axiologică este una de tip, să-i zicem, centralist, așadar nu avem a ne revendica pentru noi un soi de pășunism gata sa facă din provincie un alibi fata de ierarhiile valorice, cum se mai întâmplă prin mediile culturale provinciale, mediocre valoric, care socot că valorile ar fi impuse de "mafiile culturale" de la centru. Dimpotrivă
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
-și petreacă vacanța sau pentru popasuri mai scurte este asigurată în hoteluri moderne și vile cochete construite în stilul arhitecturii tradiționale locale și amplasate în locuri pitorești. Stațiunea balneoclimaterică Breaza a avut 11 vile pe care foștii proprietari le-au revendicat si le-au câstigat. La momentul actual o parte din acestea nu mai exercită activități turistice devenind case de locuire permanentă. Agenția de Turism Câmpina oferă în Breaza, locuri în cele 3 vile rămase în proprietatea ei: Vila Poienița, cu
MONOGRAFIA ORAŞULUI BREAZA by DIANA ALDESCU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91908_a_93221]
-
derizoriu. “Votați Soarele!”. “Iliescu-apare/, Soarele răsare!”, spunea o lozincă recentă. Dar și “Votați Ochiul!”. Ochiul în trei colțuri este simbolul divinității. “Gardul” ca simbol al Gărzii de Fier este de altfel o cruce patriarhală, semnificativ pentru un partid care se revendica de la credința creștină ortodoxă din România veche. Zvastica este cel mai vechi semn magic, desenat conștient de omul religios din spațiul indo-european. Reprezintă viața și moartea. O regăsim până și azi pe ii, pe străchini și pe porțile din satele
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
produsul infracțiunii. Băjinaru nu-i trimitea să fure, el accepta. - În sentință se vorbește despre complicitate la furt. - Vă pierdeți timpu și dumneavoastră, ne pierdem timpul și noi. Este o hotărâre a instanței. Nici dumneavoastră, nici nimeni nu mai poate revendica ce vrea Băjinaru. O hotărâre în instanță nu se ia pe ochi frumoși. Se ducea plutonierul Mocanu de la Jirlău să-i spună judecătorului de la Curtea de Apel ce să facă... Dacă nimeni nu i-a dat dreptate, înseamnă că e
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
plictisită Otilia, lasă-mă acuma.Nu mi-a lăsat, și nici nu știu c-ar fi făcut vreun testament. Mie nu-mi trebuie absolut nimic. - Pianul e al tău, în orice caz, își dădu în petic Stănică,trebuie să-l revendici. - Lasă-mă, te rog. - Te las, te las, respect marile dureri! Întors, Stănică găsi pe Aglae distribuind banii din săculeț în grupuri. - Mamă-soacră, te conjur, sunt lefter, avansează-mi și mie câțiva sutari, sunt lefter! și puse mâna pe un
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
pe care o botez cu numele de endocrinie: să pună mâna pe rană și să clatine din cap ori de câte ori apar inspirați, vizionari și tămăduitori, la care lumea aleargă, dar care nu au în suflet nici puterea dimensiunii de la care se revendică, nici puritatea transparentă a celui care nu vânează rezultate și dovezi. Endocrinia ar avea această elementară și profundă datorie de a simți prezența adevărului, acolo unde el există, și de a demasca absența lui, atunci când ambiția și orgoliul se travestesc
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
de viitorul comunicațiilor personale cu iPod și stocarea muzicii online prin iTunes. Investițiile din partea Sumner Redstone la MTV au inaugurat o nouă fuziune globală între muzică, media și comerț. Prin achiziționarea companiilor de media și internet, Barry Diller și-a revendicat viitorul comerțului interactiv. Richard Branson, de la Virginia Atlantic Airways, prin magazinele sale Virgin, exploatează nevoile clienților pentru stil, muzică și exprimare creativă. Fiecare dintre acești futuriști discreți utilizează o capacitate aparent stranie de a vedea mai departe în viitor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
creangă și atârnă, atrăgând toate privirile spre frunzele ei de un roșu copt și luciu. — Domnul Profesor îmi va ierta de această dată lipsa de modestie, începe șovăitor tânărul, întrucât, până în secunda de față, nu prea am păcătuit prin vanitate. Nerevendicându-mi mie deloc calitatea de judecător al evenimentelor politice, cu toată modestia vă spun deci că mi-am permis a fi dezamăgit... Este firesc însă a fi dezamăgit și de cei mai clarvăzători ? Sau poate ei erau la curent, gata
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
pare ușor silit, îi întinde buzele pline, ușor veștejite, deasupra dinților gălbui și puternici. Iar în continuare, lucrurile par - de la sine - să se aranjeze. Titi Ialomițeanu o asigură roșind pe doamnă că o altă calitate n-ar îndrăzni să-și revendice, memoria însă, da... Are, din păcate, o memorie fidelă, care devine cu atât mai fidelă cu cât îl interesează ceva, cineva... Pentru acest motiv ar putea fi iertat că îl interesează în cel mai înalt grad ceea ce se petrece în
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
mi-amintesc ceva... Mult-lăudata mea memorie trebuie să-mi fi jucat o festă ! Râde. Un bine cunoscut râs perlat care poate foarte bine să nu fie fals, așa cum i se pare soțului ei. Cât privește politica, aici eu nu-mi revendic nicio pricepere, repetam numai ce vorbește lumea... Da, da, acum modul de a vorbi al unei femei simple și sănătoase, pe care îl afișează în rusticele tablouri vivante sau la ocaziile când își îmbracă frumosul costum popular de Muscel ! Și
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
degajează anumite teme literare. Prozatoarea se ferește să atribuie trecutului obsesiile contemporaneității și are orgoliul de a-i restitui profilul autentic. Astfel, romanul familiei de la 1916, chiar dacă este construit cu procedee și tehnici extrem de moderne (cele ale întregii cărți), se revendică mai degrabă din marele roman francez al secolului al XIX-lea. Filiațiile (probabil programatic asumate de către autoarea ce pare că dorește să facă un roman din epocă) se stabilesc la nivel de cronotop (salonul), la nivel de personaj (parvenitul abil
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
inginerul de la Valea Brîndușelor... La o adică, ești bun, vii din mediu muncitoresc, scrii despre asta, ți se solicită lucrări sau interviuri despre așa ceva. La alt adică, ești uitat sau amînat provincia, asta-i! Nici un critic literar nu te va revendica, pentru ca nu i-ai fost învățăcel la vreun cenaclu și nu va scrie despre tine pentru că nu ești de-al lui. Revistele îți vor primi vreun articol doar dacă ai ceva ce le lipsește lor, vreo temă stabilită la ultima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
Atît! Gîndul acesta îi dă curaj. E gata să întindă mîinile spre spatele femeii... Dar la ce bun?! Mai degrabă s-ar întoarce în stațiune. Are un tren la prînz. E mai bine! Simona încă n-a plecat; își poate revendica fetița... Și totuși, la numai un pas de el stă Teona; ar trebui s-o ia de braț și s-o întoarcă spre el. Dar ce să-și spună?! Ea cunoaște totul despre viața lui. El știe, la rîndu-i, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
adânci pe care se întemeiază orice nebunie fecundă nu o poți avea decât în condițiile unei depline purități, deci atunci când mobilurile unor gesturi lasă în urmă persoana căreia îi aparțin și migrează către o instanță supraindividuală. Puritatea acestor imagini este revendicată aici în numele gândului că atât eu, cât și celelalte personaje ale Jurnalului nu sîntem decât agenții întîmplători ai unei situații exemplare, ai unui scenariu de inițiere culturală, deci ai uneia din variantele în care se propagă spiritul. În aceste condiții
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
formei subtile a scrisorii care mă realizează ca subiect". Pe scurt, Friedgard vrea scrisori. În concordanță cu un traseu al gândirii alienării care merge de la Hegel la Școala de la Frankfurt, Friedgard refuză atingerea cioraniană care o "obiectualizează" (verdinglicht) și se revendică, prin scrisul epistolar, ca subiect al propriei sale libertăți, ca eu liber. Ce blestem pentru Cioran să se pomenească, în plină detentă erotică, castrat cu armele înseși ale filozofiei! Neplecând, nu-i rămâne decât să ofteze mai departe îndrăgostit ― deja
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Marcellus, de plafoane și fațade de bazilici, de secvențe din Forumul lui Iulius Cezar, de frize și panouri de la Palazzo Massimo... Și când spun "imaginile sale" nu e vorba de lucrări făcute de Bernea "acolo" și care, astfel, și-ar revendica nemijlocit înrudirea cu sursa de inspirație. Grădini, coloane, prapuri, peisaje, hrane, biserici ― toate temele predilecte ale picturii sale intră în contact, prin juxtapunerea în pagină, cu imagini vechi de sute și mii de ani. Cum de a avut Horia curajul
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
și că el Îi rupsese muștiucul unui negru, iar negrul reușise să plaseze cîțiva pumni și-l nimerise chiar În ochi fiindcă el era beat desigur, băuse două din sticlele găsite pe coridorul de la etaj. „Nu-i adevărat! strigă Țanțoșa, revendicînd pentru ea una din vînătăile de la ochi. Nu din plăcere, domnule, nimic nu-i mai neplăcut pentru o femeie săracă, dar cinstită, nu din plăcere, ci fiindcă cinstea m-a Învățat să mă apăr astfel.“ Juan Lucas oftă ușurat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]