6,798 matches
-
Fortitudo), femeia este Caritas. Virtutea masculină și cea feminină nu trebuie să se teamă de furtună care se anunță. Din punct de vedere stilistic, "Furtună" reprezintă fază de maturitate în creația pictorului. Magistrală este viziunea naturalista a vegetației și a ruinelor, culorile estompate de bruscă lumină a unui fulger. Tematic, Giorgione alege deci tocmai starea cea mai perisabila a reprezentării, cu totul dependența de condițiile atmosferice ale scenei. Poate cea mai controversată opera a lui Giorgione este tabloul cunoscut sub numele
Giorgione () [Corola-website/Science/307327_a_308656]
-
cuvenea. A făcut parte din comitetul care a reușit să reclădească Catedrala Mitropolitană din Iași, a cărei construcție fusese începută în anul 1833 de către mitropolitul Veniamin Costache, dar care, în urma prăbușirii în anul 1839 a cupolei mari, a stat în ruină până în 1880. Printre altele, el a făcut importante donații Universității „Al. I. Cuza” și Societății „Reuniunea Femeilor Române” din Iași, și a trimis, pe cheltuiala sa, la Paris, tineri pentru studii înalte. S-a implicat și în rezolvarea problemei alimentării
Scarlat Pastia () [Corola-website/Science/307345_a_308674]
-
turn și le-au aruncat în iazul din fața mănăstirii, ca nu cumva să le ia păgânii pentru a face gloanțe din ele. Apoi au fugit prin păduri pentru a se adăposti. Mănăstirea a fost prădată de tătari, ea rămânând în ruină timp de aproape 40 ani. După mai bine de o jumătate de secol de la construirea sa, între anii 1611-1617, marele vornic al Țării de Jos, Costea Băcioc, soția sa, Candachia și fiica lor, Tudosca (prima soție a lui Vasile Lupu
Mănăstirea Râșca () [Corola-website/Science/308496_a_309825]
-
care țin de vitregia vremurilor. Un al doilea schit de călugări a existat aici între anii 1934-1937. Un monah de la Mănăstirea Neamț, protosinghelul Gamaliil, a sosit în aceste locuri cu dorința de a ridica un nou așezământ monahal pe locul ruinelor fostului schit. Tradiția locului spune că în momentul în care a vrut să pună temelia pentru Sfânta Masă a noului așezământ, prin lucrarea Sfântului Duh s-a aflat o candelă aprinsă din timpul vechiului așezământ. Acest schit avea o bisericuță
Mănăstirea Sfântul Mina din Roșiori () [Corola-website/Science/308509_a_309838]
-
Mănăstirea Bucium este o mănăstire din România situată în satul Bucium, comuna Șinca din județul Brașov. Mănăstirea a fost reînființată în 1990, pe ruinele vechiului locaș, atestat documentar în 1737 și ars din ordinul generalului Bukow, trimis de împarăteasa Maria Tereza să înăbușe manifestările creștinilor ortodocși din Țara Făgărașului. Mănăstirea sfintelor și ortodoxe românești tradiții, lăcașul de cult este osândit flăcărilor în 1761 când
Mănăstirea Bucium (județul Brașov) () [Corola-website/Science/308517_a_309846]
-
face judecăți publice. Este situată la 400 m de centrul comunei Corbi, pe malul stâng al Râului Doamnei (județul Argeș). Această localitate este atestată ca fiind locul de baștină al Corvineștilor. În prezent încă se mai pot observa în zonă ruinele castelului lui Voicu, tatăl lui Ioan Corvin. Biserica rupestră de la Corbii de Piatră a fost săpată în peretele masiv de stâncă, înalt de circa 30 m și lung de 14,5 m. Prima atestare documentară este la 23 iunie 1512
Mănăstirea Corbii de Piatră () [Corola-website/Science/308556_a_309885]
-
donată de către Chiriță Lăcătușu din Iași la 5 martie 1728, un prologar donat de postelnicul Constantin Bivol în 1736, un potir din 1819 etc. "Schitișoru nostru", după o consemnare pe o carte din 1736, a fost găsit părăsit și în ruină în deceniul al IV-lea din secolul al XX-lea (în 1933 mai precis) de către inginerul constructor și istoricul de artă veche Gheorghe Balș (1868-1934). A funcționat ca schit de călugări până la începutul celui de-al doilea război mondial, când
Mănăstirea Stavnic () [Corola-website/Science/308572_a_309901]
-
să fim umiliți] ; de-acum înainte să nu mai construim în orașele noastre și aici în împrejurimile lor nici mânăstiri, nici biserici, nici case patriarhale, nici schituri; nu vom mai repara lăcașurile (noastre de cult), care se vor afla în ruină și nici casele (noastre), care se găsesc în cartierele musulmane. Nu vom refuza defel intrarea musulmanilor în bisericile noastre, fie ziua, fie noaptea; pentru aceasta le vom lărgi ușile pentru a înlesni accesul trecătorilor și călătorilor aici; vom primi la
Jizia () [Corola-website/Science/308554_a_309883]
-
lucruri reies din Biblia însăși, care nu ascunde laturile sale negative. Referitor la descoperirile de la Khirbet Qeiyafa, un număr de arheologi au susținut că ar fi vorba de orașul biblic Sha'arayim sau Neta'im și că ar putea conține ruinele palatului regelui David. Alții sunt sceptici, susținând că ele pot reprezenta fie o fortăreață iudaică, fie una canaanită. Baruch Halpern l-a descris pe David drept "vasalul de o viață" al lui Achiș, regele filistean al Gatului; Israel Finkelstein și
David (Biblie) () [Corola-website/Science/308598_a_309927]
-
În scena centrală, Minerva întindea o cunună de lauri unei figuri alegorice cu o liră în mână, alegoria poeziei. La dreapta și la stânga zeiței apăreau științele și artele, drapate sau nude. Frontonul nu a mai fost refăcut, fragmente recuperate dintre ruine se păstrează la Muzeul de Artă Frederic Storck și Cecilia Cuțescu-Storck. Opera sa („Domnița Bălașa”, „Spătarul Mihail Cantacuzino”, „Ana Davila”) se caracterizează atât prin valorificarea cuceririlor academismului, cât și prin realismul viziunii. Ca portretist, a realizat busturile lui Theodor Aman
Karl Storck () [Corola-website/Science/308693_a_310022]
-
un ascuțit caracter demascator și capătă o mare forță generalizatoare. Punând în centrul atenției autodesăvârșirea Katiușei și încercările lui Nehliudov de a începe o viață nouă, Tolstoi arată în același timp mizeria în care trăiau oamenii simpli, satul căzut în ruină, închisoarea țaristă și deținuții ei, deportarea în Siberia, demască ipocrizia bisericii, justiția, corupția aparatului de stat țarist, într-un cuvânt, demască întreaga orânduire socială și de stat din Rusia țaristă. În acțiunea romanului, Tolstoi a introdus oameni din cele mai
Învierea (roman) () [Corola-website/Science/308689_a_310018]
-
a douăzeci de martiri contemporani. Fiind însărcinat de Vasile Lupu "„de a-i preface în grecească vulgara, argumentarea Împăratului Ioan Cantacuzino, împotriva Islamismului”", acesta îl recomandă Patriarhului de Constantinopol, "„că ar fi bun de mitropolit al Proilaviei,”" episcopie aflată „în ruină” la acea vreme. Vasile Lupu a dorit înființarea acestei mitropolii pentru a o oferi că răsplată lui Meletie Syrigul,„"care e părintele meu duhovnicesc."” Ca mitropolit al Proilaviei, Meletie va traduce în limba greacă Mărturisirea Ortodoxă a mitropolitului Kievului, Petru
Mitropoliții Proilaviei () [Corola-website/Science/308696_a_310025]
-
printre care Ieromonahul Iulian Drăghicioiu au fost deportați în Germania unde au murit în lagărele germane. În 1929 a fost trimis de la Mănăstirea Frăsinei un grup de șase monahi, avându-l stareț pe Cuviosul Visarion Toia, care a ridicat din ruine mănăstirea, construind clădirile necesare și introducând viață de obște cu un regim ascetic sever, întocmai ca la Mănăstirea Frăsinei. Datorită seriozității, disciplinei duhovnicești și slujbelor care se săvârșeau aici, Mănăstirea Lainici devine tot mai căutată de numeroși credincioși din împrejurimi
Mănăstirea Lainici () [Corola-website/Science/308752_a_310081]
-
Poiana Largului, Neamț. În 2010 au ars biserica de lemn din Vârteșca, Sălaj, și cea din Prădăiș, Bacău. În 2009 au ars nu mai puțin de șapte biserici de lemn, precum cea din Valea Ierii, județul Cluj, biserica aproape în ruină din Vingard în județul Alba, frumoasa biserică din Soconzel, Satu Mare, biserica din Purcăreni, Argeș, cea din Odăile, Buzău, din Viltotești, Vaslui, și cea din Satu Mare, com. Crucea, Suceava. Biserica din Dângău Mic a fost parțial distrusă de foc în același
Biserici de lemn din România () [Corola-website/Science/307978_a_309307]
-
fost decapitat de către turci fiul lui Vlad Călugărul, Prințul Vlăduț, la vârsta de 16 ani, după doar 2 ani de domnie. Unele documente din 1433 numesc Biserica Sf. Niculae sau Sfântul Nicolae din Pâlcov. Între anii 1558-1559 aflându-se în ruină, bisericuța este refăcută de jupâneasa Caplea din Stănești, urmașă a boierului Mogoș, mătușă a boierilor Buzești. Jupâneasa dotează așezământul cu cele necesare rânduielilor bisericești și închină biserica ca metoh mănăstirii Simonopetra de la Muntele Athos. La moartea sa, în jurul anului 1585
Mănăstirea Mihai Vodă () [Corola-website/Science/308013_a_309342]
-
aici ar fi existat o icoană făcătoare de minuni la care Mihai Viteazul s-a închinat și a făcut legământul construirii mănăstirii Mihai Vodă, ținând cont și de o tradiție a vremii conform căreia o mănăstire nouă trebuia construită pe ruinele uneia vechi. Există și o legendă, cu mai multe versiuni, care explică motivația construirii acestei mănăstiri, de către Mihai Viteazul. Conform acestei legende, într-o iarnă deosebit de geroasă, undeva între anii 1589-1591, Mihai, fiul vitreg al lui Pătrașcu Vodă cel Bun
Mănăstirea Mihai Vodă () [Corola-website/Science/308013_a_309342]
-
mare a bisericii a existat o clopotniță, care era totodată și turnul de intrare în mănăstire. Clopotnița, deși a fost refăcută de mai multe ori de-a lungul timpului, s-a deteriorat, încă din anul 1938 aceasta era deja o ruină. Conform inventarului întocmit între anii 1865-1867, în timpul secularizării averilor mănăstirești, Mănăstirea Mihai Vodă prezenta mai multe elemente de patrimoniu deosebit de prețioase. Printre acestea pot fi amintite: o cruce de sidef, o ușă sculptată din lemn, foarte veche - prezenta și o
Mănăstirea Mihai Vodă () [Corola-website/Science/308013_a_309342]
-
oficial "Bazargic" între 1913 și 1916, precum și între 1918 și 1940, când era reședința județului Caliacra, România. Primele urme de locuire ale actualului teritoriu al orașului datează din secolele al IV-lea - al III-lea î. Hr. și aparțin Tracilor. Alte ruine, romano-bizantine, datează din secolele al II-lea - al VII-lea d. Hr. În secolele al VII-lea - al XI-lea d. Hr. se stabilesc aici Bulgarii, urmele așezării incluzând și o necropolă. Invaziile pecenege din secolul al XI-lea au
Dobrici () [Corola-website/Science/308041_a_309370]
-
al 'ministerului lui Isus', în mod repetat folosește cuvântul "noi" în descrierea misiunilor Pauline în "Faptele Apostolilor", indicând că el era personal acolo în acel timp. O dovadă similară este că Luca era găzduit în Troa, statul provinciei care include ruinele Troiei antice, unde scrie în "Fapte" la persoana a treia despre Pavel și călătoriile lui până ei ajung la Troa, unde comută la persoana întâi și la plural. Acestă secțiune cu "noi" din "Fapte" continuă până grupul pleacă din Filippi
Luca Evanghelistul () [Corola-website/Science/308111_a_309440]
-
cel puțin egali în grad cu el, astfel că s-a adoptat această formulă de tribunal. Procesul s-a ținut la Consiliul de Război al Corpului II de Armată, cu sediul la cazarma de la Malmaison, București. (azi clădirea IPROCHIM în ruine din Calea Plevnei, nr. 137A) Generalul Petrovicescu, în calitate de Comisar Regal, a declarat că renunță total la acuzațiile împotriva generalului Cantacuzino, împotriva lui Corneliu Codreanu, ca și împotriva celorlalți conducători ai Mișcării, și a cerut achitarea lor, considerând drept singuri vinovați pe
Constantin Petrovicescu () [Corola-website/Science/307483_a_308812]
-
Ianina, fost egumen al Mănăstirii Xiropotamu de la Muntele Athos. Odată cu secularizarea averilor mănăstirești, în timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza, toate averile mănăstirii trec în proprietatea statului. Mănăstirea este părăsită, fiind transformată în biserică de mir. Plumbuita decade și ajunge în ruină pentru o lungă perioadă de timp. Biserica este avariată grav de cutremurul din 1942. În 1940, mareșalul Ion Antonescu începe o acțiune de restaurare, dorind ca Plumbuita să devină Panteonul Național al eroilor căzuți în războiul pentru reîntregirea neamului, iar
Mănăstirea Plumbuita () [Corola-website/Science/307520_a_308849]
-
Julian și Maddalo" - o evocare a întâlnirilor cu Byron la Veneția. Pe la începutul lui noiembrie, Shelley, pleacă spre sudul Italiei, pentru a-și petrece iarna la Neapole. Către sfârșitul lui februarie 1819, Shelley pleacă din Neapole la Roma, unde - printre ruinele Băilor lui Caracalla - scrie cea mai mare parte a poemului "Prometeu descătușat", început încă de la Este; lucrează la o nouă piesă în versuri "Familia Cenci", inspirată de o cronică a tragediei acestei nobile familii romane. O nouă tragedie în propia-i
Percy Bysshe Shelley () [Corola-website/Science/307494_a_308823]
-
6-a a înaintat spre Stalingrad. În momentul în care Stalingradul a intrat în raza de acțiune a bombardierelor Luftwaffe, orașul a fost supus la atacuri aeriene continui, care a ucis numeroși civili și a transformat clădirile în mormane de ruine. Atacul terestru asupra Stalingradului s-a dat pe două direcții, Armata a 6-a dinspre nord și Armata a 4-a Panzer dinspre sud. Între aripile acestui clește german a rămas o pungă, aici fiind plasate două armate sovietice. Pe
Operațiunea Albastru () [Corola-website/Science/307646_a_308975]
-
un punct de cotitură al întregii conflagrații mondiale. Intensitatea deosebită a bătăliei Stalingradului a fost una dintre cele mai mari de-a lungul întregului război mondial. Bombardamentele germane au ucis mii de civili, au transformat orașul într-o mare de ruine. Muncitorii din fabricile orașului, transformate cu toate în uzine de armament, au început la un moment dat să livreze personal armale și munițiile în prima linie, pentru ca de la un moment dat să lupte ca voluntari alături de soldați Armatei Roșii. Trupe
Oraș Erou () [Corola-website/Science/307715_a_309044]
-
voluntari alături de soldați Armatei Roșii. Trupe proaspete de întărire au fost aduse de sovietici în orașul atacat cu vapoarele care traversau râul Volga sub tirul aviației și artileriei germane. Numeroasele tancuri germane au fost total inutile în orașul transformat în ruine. Pentru cucerirea fiecărei străzi, clădiri și uneori pentru fiecare etaj s-au dat lupte sălbatice care au continuat luni de zile. Armata Roșie a transportat importante rezerve strategice din regiunea Moscovei, inclusiv toate avioanele disponibile ale țării, în cea a
Oraș Erou () [Corola-website/Science/307715_a_309044]