6,333 matches
-
Marçal, să-și îmbrățișeze mama și tatăl, dacă erau acasă, să întrebe ce-au mai făcut de ultima oară, și să iasă spunând, Mâine vom vorbi mai pe îndelete. De obicei, erau de ajuns și prisoseau cinci minute pentru îndeplinirea rutinei sentimentelor filiale, restul de expansiune și conversația substanțială rămâneau pe a doua zi, uneori prânzeau, alteori nu, dar aproape întotdeauna fără Marta. Astăzi, totuși, cinci minute n-au fost suficiente, nici zece, și au trecut aproape douăzeci până la întoarcerea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
câmp de bătălie unde un singur om luptase timp de patru zile cu sine însuși și cu tot ce-l înconjura. E cam dezordine, se scuză Cipriano Algor, nu e deloc ca înainte, când făceam vase aveam o normă, o rutină stabilită. E doar o chestiune de timp, spuse Marta, cu timpul mâinile și lucrurile se obișnuiesc unele cu celelalte, după aceea nici lucrurile nu se mai încurcă nici mâinile nu se mai lasă încurcate, Noaptea mă simt atât de obosit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
marea, zbuciumîndu-se undeva În apropiere, face ceva necesar? Și cît de necesar era s-o Îndrăgesc după ce toată viața am iubit numai munții? Da, era necesar. Pentru ca să-mi aduc aminte lucruri pe care le uitasem sau le consideram adevăruri de rutină. Ariadna Îl trimite uneori pe Tezeu Înapoi În labirint. Și Ulise rătăcește Încă. Dar totul numai pentru a ne atrage atenția asupra unor Învățăminte. Ar fi trist să reducem istoria la partea ei epică. Sau să credem Împreună cu Tucidide că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
a fost când m-am trezit eu. V-ați luat o zi liberă? — Nu, dar am programare la un doctor, găsește Lionel scuza cea mai la îndemână. Sper că nu e grav? se oprește Agnès din călcat. — Un control de rutină. — Așa da: avem nevoie de francezi sănătoși. Și așa, sistemul nostru sanitar stă să crape. Să nu întârziați. La revedere, domnule Lionel. — La revedere, madame Agnès. E ora 10.50. Lionel se plimbă agale pe Quai René Bazin. Pe fațada
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
lumânarea s-a stins odată cu el. Transmisia TV din garsonieră s-a întrerupt, conform contractului, la miezul nopții. Nimeni n are curaj să-i sune la ușă. Până și stagiarul Patrick a plecat spre comisariat, să-și facă raportul de rutină. Îl încheie cu clasicul: În timpul serviciului meu nu s-a întâmplat nimic deosebit. Dubele jandarmeriei sunt deja la garaj. Ca și mașinile pompierilor. Cele patru tancuri se retrag spre unitatea de blindate. Până și televiziunile și-au strâns catrafusele. Pe
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
trecuse, doar o jumătate de oră fusese veșnicia. Pitit, din nou, sub arborii trotuarului, privi iarăși terasa clădirii de peste drum, unde abia fusese, acum o mie de ani. În ceața și ploaia nopții auzea, în jur, forfota, vocile, graba pietonilor, rutina înlocuitorilor gonind spre văgăuni, obosiți de mascarada care mai înghițise o zi, un veac. O reauzea pe Ira Irina, cea din urmă cu un veac, cu o jumătate de oră, cu o mie de ani. Dacă subalternul Vancea Voinov ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
care te așteaptă, cuminte, la fiecare alt gong al calendarului, să-ți amintească subterana în care mișuni. Timpul macerează obsesiile, știi bine, professore. Până și tovarășul Orest Popescu obosește, sub atotputernicia timpului: pasiunea se mediocrizează, ura devine mai curând o rutină, o mimică, necesară aparențelor. Întrebi de ce nu găsesc alt salariu, alt serviciu, alt oraș. Ar fi posibil, cu siguranță. Nu mai e chiar ca în anii ’50... Aș găsi un serviciu, da. Chiar dacă ar continua să mă hăituiască prin prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
nu respecți pe nimeni. O faci și acum, în această seară umedă, în compartimentul prăfuit al trenului care te readuce din prea scurta vilegiatură. Ifosele, spleenul, pipa și punguța de mătase, fițele arogante față de bieții umili pasageri... aceeași mascaradă de rutină. după divorțul de domnul Bănățeanu și după divorțul de bătrânul Eusebiu și între un divorț și altul și între o căsătorie și alta, fantoma Irina reapare. Vine aproape, aproape, niciodată destul de aproape pentru a încerca să te conecteze, cum speră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
pantaloni de catifea albă. Întins, gol, pe canapea, ezita. Ferestrele zăngăne, a trecut autobuzul. Iată, realitatea există, a pornit din nou: autobuzul trece chiar prin dreptul ferestrei, geamurile vibrează îndelung, dom’ Dominic recepționează semnalul, grăbit să intre în zgomotele de rutină ale zilei. La ora zece fără douăsprezeceminute, locatarul Anatol Dominic Vancea Voinov părăsește imobilul. Se întoarce de două ori din drum, ca și cum ar vrea să inducă în eroare vreun urmăritor.Verifică sau doar mimează că închide din nou robinetele, dulapurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
vremuri de urgie, deși erau implicite în subiect. „Degeaba mi-ai cere să mă concentrez asupra vieții de fiecare zi. Cum se desfășura o logodnă, o înmormântare in timpul terorii ? Cum se infiltrase limbajul autoritar și suspicios în frazele de rutină ale oamenilor? Mi-amintesc greu aceste detalii. Dar evenimentele de care mă ocup au avut un rol decisiv, care poate fi imaginat, în existența omului obișnuit. Uite, să recapitulăm cele câteva zile dinainte de invadarea Poloniei...“ Nu mai puteai continua multă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
un fiu adoptiv, ca mine. Imi respect promisinueaaa, angajamentele, v-ați convins. Perseverent, perspicace, știu asta, sint constiincios si asa voi fi. Raportul în cazul Narcis, altă dată. Sunt încă tulburat de Azilul Asociației, nu pot reveni așa repede la rutină. Ferestrele mohorâte. Ploaia căzuse toată noaptea. Oră mahmură. Somnolență, acreală. Se tot lățea lenea, împotmolirea. O furie dospită, amânată. Ce ți-am cerut eu dumitale, tovarășa Vasilică? Flegmaticul șef Gică, tenebros, ca în zilele lui rele. Blând porcul, crescut între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
în realitate, cauza reîntâlnirii-surpriză dintre ei. Să nu pară nedelicat, probabil. Să nu se creadă că își contabilizează faptelebune. În spatele confesionalului, profesionistul pândea, înregistra, corela, totuși. Nu izbutea să scape de obsesia consultației ascunsă în dialogul cel mai banal, de rutina exercițiului polițist al medicului. Nici despre accidentul din adolescență nu aducea vorba, deși revedea, cu siguranță, adesea, în minte, bicicleta liceanului izbind brusc umbra informă, verzuie, mârțoaga de babă, blestemul în istoria familiei Vancea. Nici episodul morții lui Marcu Vancea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
ghidonul. Minciuna promisiunea iluzia, ceea ce melodramele numesc cavalcada juventuții, înfrunta soarele și luna, de parcă, de parcă... n-ar mai exista dihania Orest și bordelul TRANZIT și măștile negrei memorii. Nici că ne pasă, doctore: un imens scuipat pe toate regulile și rutina voastră! Suferința jubilează mai simplu și mai complicat decât în tratatele voastre terapeutice, decât în sufletul dumitale vaccinat, frater Horațiu. Magia ilicitului, în lumea asta pitică, sufocată de vânători pândind prada? Mai simplu și mai complicat decât atât, zău așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
toți, doar să fie atent, să-i recunoască la timp cicatricea masluirilor. A zâmbit, gata pentru reîntâlnire. Oho, bieții ucenici ai realului... Gata să deschidă ochii. Pe pleoape, infinitul zefir, mâinile răcoroase și lungi ale dimineții. Prin fereastră pătrundea zumzetul rutinei. Profesor, în orășelul păduros al adolescenței, alintat de izvoare și dealuri melancolice. Tânăr profesor, cu fulare colorate și replici-mitralieră, vedetă care năuceste adolescenți de provincie. Mereu iritat, plictisit, scuipând aforisme, însoțit de un alai pestriț, de imberbi haotici. Primul pas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
recunoască, s-a resemnat cu succesul. Muncește mult, ca inginer, a devenit indispensabil la locul de muncă, e modest în cheltuieli, n-are iluzii, le regretă pe cele, puține, pe care le-a avut cândva, nu comite decât porcărioare de rutină, domestice, fără mare greutate, cât cere supraviețuirea. Supravietuirea, adica cicatricea de la coada sprancenii? Hm, tace, zimbeste, superior, subiectul il scarbeste. Seara e în cețuri. Orașul încins, pe fundul căldării iadului. Doi foști colegi vorbesc despre alți foști colegi. Cutare, burdușit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
lungă țigară în gură. Dom’ Dominic rămase multă vreme în dreptul vitrinei, consultându-și, încordat, ceasul. Nu, nu era prea devreme. Doamna Venera îl aștepta deja, cu siguranță. Pipăia, agitată, în geantă, volumul vechi Voltaire, ediție princeps. Renunțase la florile de rutină, convins că volumul acesta rar va avea alt efect. Dar nu se decidea să pornească, privea când vitrina prăfuită, când tânăra cu ochii ei depărtați și nasul lat și buzele groase, rujate, pufăind nepăsătoare, în fumul gros și negru, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
hai să zicem, tocit pentru haiku, pentru a recupera caracterul oarecum proaspăt, neistovit, mereu viguros al vremii. Nu găsesc un cuvânt potrivit în românește ca să exprim entuziasmul superlativ al rusescului maladeț (молодец) - tânăr! - exclamație a excelenței și a admirației nereținute: rutina capricioasă a vremii, repetiția ei aparent plictisitoare este statornicie și prospețime supremă, în tonalitățile liricii noastre: Tu din tânăr precum ești / Tot mereu întinerești. Acum e de înțeles de ce-i tot mai trist moșneagul: zilele babei îl dau de rușine
COMENTARII LA POEME by Maria Tirenescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83883_a_85208]
-
Omul se vedea că era grăbit. Poate chiar nervos. Îl trădau gesturile, oricât încerca să pară dezinvolt, stăpân deplin pe nervi și vidanjă. Agitat, și în același timp parcă abia se mișca. Precizia cu care executa fiecare mișcare, practica îndelungată, rutina profesională dădeau impresia de grabă. El doar executa exact ceea ce avea de făcut. Era doar un mecanism european de golit privăți ecologice. Așa îi cerea și fișa postului, pe care le-o citea în fiecare dimineață, înainte de a pleca la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
metode adecvate în timpul activităților, folosesc tehnici și instrumente de cercetare noi, manifestând receptivitate pentru nou. Cadrele didactice trebuie să evalueze cu multă atenție creativitatea copiilor. Evaluarea nu trebuie să fie rigidă și subiectivă, fiindcă creativitatea nu are nicio legătură cu rutina, blocajul și inerția. O apreciere nefavorabilă a creativității, duce la reacții nefaste, grave, dezastruoase, periculoase. Ele inhibă motivația de a mai crea, cultivă neîncrederea în sine. Ce se întâmplă însă dacă ignorăm creativitatea? Studii aprofundate consemnează o reducere a gândirii
CADRUL DIDACTIC CREATIV IMPLICAT ÎN ACTUL EDUCAŢIONAL by MARIA GEANGU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/481_a_1010]
-
Sentimentul de a fi util societății, acordă cadrului didactic creativ încredere în propriile forțe de muncă, îi conștientizează includerea în cadrul competițional. Forțând puțin nota analizei efectuate asupra indivizilor creativi, aș afirma că aceștia vor forma elitele societății. Ei au depășit rutina și condiția socială, pentru totdeauna. Cine nu este încă pe drumul realei creativități, poate exersa flexibilitatea gândirii și a conduitei, poate încerca să-și formeze o gândire divergentă, să-și dezvolte capacitatea de selecție, fluiditatea cognitivă, receptivitatea la mesaje, capacitatea
CADRUL DIDACTIC CREATIV IMPLICAT ÎN ACTUL EDUCAŢIONAL by MARIA GEANGU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/481_a_1010]
-
Matei, du-te la baie și te spalè pe mâini! începuse sè-mi fie drag, prin spèlatul pe mâini recèpètându-mi dreptul de a reintră în familie, În bucètèrie, mama vorbind, pregètindu-ne masă, executând trasee repetate între masè, frigider, aragaz, cèmarè, perimetrul rutinei zilnice în care nenumèrate ore din viața ei s-au consumat din dragoste și devotament pentru bèieții ei, Matei ferindu-se toatè seară de privirea ei de mamè, strèduindu-mè sè nu observe ce cuvinte cumplite și definitive cred cè ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
omul ca posesor al măreței sale nimicnicii, exprimată prin fapte înălțătoare care conferă aure de Zei unor destine lăsate la voia întâmplării, vor explora umil viața, mulțumiți că există, fără a-și aroga vreun merit decât acela de mesageri. Din rutină m-au întrebat de bagaje. Le-am oferit cutia de chibrituri. După ce au deschis-o, au exclamat: Bine, dar aici este un greiere! Da, dar pentru mine înseamnă totul! am răspuns. Mi-au înapoiat cutia și mi-au urat ședere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
trosnete prin diferite părți ale clădirii, iar cei care erau prin acele locuri se dădeau în spate câțiva pași, temându-se, dar de fiecare dată se îngrijorau din ce în mai puțin, până când acele ocazionale pocnete ale construcției intraseră în rutină și toată lumea se obișnuise cu ele, iar la un moment dat nici nu-și mai dăduse seama că nu mai erau deloc. Se opriseră. Clădirea înghețase total! Încremenit era totul și afară! Numai fulgii de zăpadă cădeau în continuare spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
și denigrează pe nedrept părerile opozanților. Aceasta este natura umană. Și nu se va schimba“. Capitolul 8 În laboratorul BioGen, Tom Weller mergea în lungul șirurilor de cuști, împreună cu Josh Winkler, care administra șobolanilor doze de virus modificat genetic. Era rutina lor zilnică. Telefonul lui Tom sună. Josh îi aruncă o privire. Josh era superiorul. El putea primi telefoane la serviciu, dar Tom, nu. Weller își scoase una dintre mănușile de cauciuc și scoase telefonul din buzunar. — Alo? — Tom. Era mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
Accident de mașină, noaptea trecută. Trebuie să mă duc să-i spun lui soră-mea. — Trebuie să pleci acum? — O să mă opresc în drum la birou și o să-l trimit pe Sandy. — Sandy nu poate face asta. El nu cunoaște rutina ... — Josh, spuse Tom. Trebuie să plec. Traficul era aglomerat, pe 405. Avu nevoie de aproape o oră, înainte să ajungă în fața unui bloc ponosit, în South Acre, în Torrance. Apăsă soneria pentru apartamentul 38. Clădirea era aproape de autostradă, iar zgomotul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]