6,083 matches
-
pe d-na Iorga, care se opuse la urcarea lor sus. Fără multe formalități, o deteră la o parte și suiră la camera unde Iorga scria un memoriu asupra Basarabiei. Îl poftiră să dea câteva lămuriri la Ploiești. Încrezător, se sculă, se îmbrăcă și întrebă: „Cu ce mergem?“ „Automobilul n-a putut urca, ne coborâm pe jos.“ D-na Iorga și fiica lui voiau să-l însoțească. Nu le lăsară (probabil ca să nu constate numărul auto-ului). În drum, după ce-l
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
găzduiți în Germania și reveniți acum câteva luni au profitat de educația ce li s-a făcut acolo. Au răspândit manifeste, făcând apel la armată să nu tragă în frații și fiii lor legionari, făcând apel la populație să se scoale cu ei contra francmasonilor, ovreilor și jidovitului de Rioșanu, făcând apel la generalul Antonescu, șeful legionarilor, Conducătorul statului legionar, cel care a îmbrăcat cămașa verde, ca să ordone încetarea omorului. Au dreptate, le-a fost instrument supus care s-a deșteptat
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
moare odată cu omul. * Cele mai înduioșătoare cântece de jale sunt bocetele. Militarii cântă cântece de... cătrănie. * Scena înmormântării este ultima din trilogia: Nașterea, Viața, Moartea. * În dragoste nu există reciprocitate absolută. * Unele fabule sunt... imorale. * Dacă te culci odată cu găinile, scoală-te odată cu cocoșii. * Ca să nu mai ruginească, pune sapa să prășească. * Decât să tragi mâța de coadă, mai bine trage sapa. * Cercul e o linie fără cap și fără coadă. * Pătratul e un cerc în colțuri. * Zahărul și sarea au
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
nu au cal. * Săracul se satură cu puțin; bogatul nu se satură cu mult. * Fuga de răspundere a devenit probă Olimpică. * Să nu dorești moartea șefului, dar să muncești în așa fel încât să și-o dorească singur. * Cine se scoală de dimineață cască toată ziua. * Cine știe să facă un lucru, îl face; cine nu, îi învață pe alții. * Pauzele lungi și dese - cheia marilor succese. * Muzicienilor, până și mațele le ghiorăie pe note. * Afonul cântă fals și prin somn
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
pomină, și de multe ori când ne întâlneam pe la vreo expoziție, îi aduceam aminte lui Măric ce bine s-a distrat la Moldova Nouă când am fost la strip-tease. În unele dimineți programul meu la Moldova Nouă era diferit. Mă sculam la ora 5.30 și mă duceam la pescuit pe malul Dunării. Încă cu o zi înainte adunasem râme roșii din spatele cabanei, unde avea administratorul vreo 6-7 porci, iar bălegarul era plin de asemenea râme. Tot aici la cotețele de
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
arătat că sunt maltratați". Mizeria era și mai mare noaptea. Pentru "luminarisirea au arătat bolnavii că pentru 4 zile li se dă o lumânare încât neajungându-le cele mai multe ori rămân pe întuneric noaptea, se bat sus, având trebuință a se scula, se lovesc". Catargi cerea Comitetului Sănătății să ia măsuri severe pe care "să le puie grabnic introducerea întru împlinirea acestor nevoi și suferințe ale pătimașilor", îndepărtând totodată pe îngrijitorul asupra căruia "din partea bolnavilor s-au arătat mai multe nemulțumiri" și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
despre feciorul său, pe cel mai mic dintre copii. Și a prins a povesti fapte care și le inventa dar care păreau reale: percheziții ale Securității... În noaptea de 25 spre 26 aprilie 1963 Ionică a fost chemat de cineva: „Scoală, și vino, Ioane, moare Vasile, tatăl tău !” „Ionică, eu mor ! Mor! M-au omorât ! Nu le dau nimic! Ai grijă că sunt mai perverși decât crezi tu !” Se referea la Securitate și perversitatea acesteia. S-a stins imaculat, ca o
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
fac schimbul. Locuiesc în vila mea, si de când mi s-au intamplat acele accidente recente 170, nu cred c-am mai fost în Florența douăzeci de zile cu totul. Până acum am vânat păsăret mic de unul singur 171. Mă scol înaintea zorilor, așez coșurile cu capcane și, apoi, mă duc cu niste cuști la spinare, așa, probabil că semăn cu Geta, când se întorcea el din port cu cărțile lui Amphitryon 172, și iau cel puțin două și cel mult
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
dat la dres o păreche de căputături 40, că rămăsesem desculț. Dacă m-ai milui încă cu un sorocovăț, numai bine le-aș putea scoate de la ciubotari 41. I-am dat și al treilea, fără să crâcnesc. Atunci el se sculă și, cu pași leneși, târâtori, ieși din odaie îngăimându-mi următoarele cuvinte: Să ne vedem cu sănătate, cuconașule, când ți-i primi leafa; că nu-i mare lucru să-mi dai și mie o zeciuială 42. A doua zi mi-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
cade, dar în același moment cade și el pe spate, cufăndându-se pănă peste cap în zăpadă. Dimitrie Rosetti și Vadana care erau în apropiere aleargă imediat în ajutorul lui, crezând că i s-a întâmplat o nenorocire. Ași!... Șuțu se scoală flegmatic în picioare și prinde să-și scuture pălăria, hainele, buzunarile de zăpadă. Avea un aer cât se poate de caraghioz. Ce-ai pățit, Costică? Îl întreabă Vadana. Nimic! Ia mi-a dat pușca o palmă și mi-am, pierdut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
lui un aer de reculegere, de nedomerire, parcă să creadă, parcă să nu creadă cele ce auzea. Eu care mă rădicasem prin ultimul pahar dat pe gât la un diapazon de veselie mai presus de ceilalți tovarăși ai mei, mă sculai în picioare și, adresându-mă lui Catrințaș, îi zisei: Măi Catrințaș!... Ia spune și tu ce întâmplări ai avut în viața ta de vânător? Ce să am, cinstiți boieri? răspunse pristavul, scărpinându-se în cap. Ce pot eu să vă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
la dânsul că vom mânca cât ne-o încăpea în pântece. Brava, Vasile! Iaca, zău, îl uitasem pe Manolucă, uita-l-ar relele, răspunsei eu. Ș-atunci noi toți care ne pusesem grecește pe iarbă la umbra stejarului, ne-am sculat răpede în picioare, am șuierat cânii și am plecat în pas milităresc, una, două, trei, la curtea lui Manolucă. Manolucă era un tânăr moșier plin de sanatate și de viitor, pe care multe văduve și mame cu fete de măritat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
mai tare hârâia și se zbătea. Nu înțelegeam ce are. Deodată perciunatul meu de vezeteu se întoarse înspre mine: Chicoane!... îmi zise el cu glas schimbat, sunt doi oameni răi înaintea curuței. Într-adevăr așa era. În același moment, mă sculai în picioare, îmi înarmai pușca și adresându-mă celor doi oameni care se zăreau ca niște fantome prin întuneric și erau mai, mai să puie mâna pe dârlogii calului, le zisei cu glas răstit: Ia ascultați, bădișorilor! Poate ați prăpădit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
ceasuri fără întrerupere și de a fi trecut de două ori cumplitul șuvoi albastru, care a fost totdeauna spaima înotătorilor. La orele 7 sara, când dânsul se prezenta la cazino pentru a prânzi, sutele de oaspeți ce erau acolo se sculară în picioare, și-l primiră cu aplauze și urale zgomotoase. Bietul om n-avea îndestule mâini să le dea la toți, nici îndestul răgaz ca să răspundă la toate întrebările și felicitările. În ochii tuturor el devenise un erou. Frumoasele fiice
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
bine acolo decât aici între străini. Să trăiești, domnișorule, mânca-ț-aș ochișorii! S-ajungi mare cât o beizadea!196 Apoi, de bucurie că te-am văzut, am să-ți cânt din dairà. Diha, Martine! strigă el ursului, care se sculă în două labe, legănându-se din șele ca o mireasă. Joacă bine, măi Martine, că-ți dau pâne cu masline. Ursul juca mornăind, țiganul cânta și suna din dairà și o mulțime de lume care nu mai văzuse asemenea spectacol
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
de munte, cap nesupus amețelei, ochi care să nu se orbească de albeața omătului. Astăzi îți trebuie numai un bilet de drum-de-fier, iar inima, plămânii, picioarele și chiar capul sunt de prisos. Cum ar zice Guillaume Tell, dacă s-ar scula din mormânt și ar vedea țara lui astfel schimonosită, sulemenită ca o mahalagioaică în zi de duminică, prefăcută într-un teatru de feerii, unde meritul nu-i a călătorului care îl vizitează, ci a mașinăriilor ce îi schimbă decorurile? Ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
mă uimise, a simfoniei de lumini ce colorase perspectiva Alpilor, lumini care îmi jucau încă în fundul ochilor. Eram ca clopotul, care după ce a sunat o dată, continuă încă multă vreme să vibreze pănă se stinge ultima ondulațiune. Apoi, după ce m-am sculat de la masă și m-am cotit cu vro două, trei englezoaice care, negreșit, m-au luat și ele drept un maur sălbatec, m-am dus binișor să mă culc. Am dormit, se înțelege, neîntors și aș fi dormit desigur pănă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
vrut-o. La fel, uleiul rafinat a Înlocuit oloiul. Omul doarme tot 8 ore zilnic. Numai că, dacă odinioară se culca și scula “odată cu găinile”, fiind activ exclusiv ziua, acum, când a aflat de electricitate, se culcă și, evident se scoală, tot mai târziu, ba chiar doarme și ziua. Mai precis, și-a deplasat centrul de greutate al activității spre noapte. Toate acestea consumă energie, care trebuie obținută. Deci tehnologie. Deci poluare. Și mai e ceva. Omul a apelat dintotdeauna la
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
am amintit că la Brașov, în căminul de studenți flămânzi și înghețați din clădirea fostei închisori din spatele tribunalului, a fost mare scandal și mare anchetă când studenții au cântat gălăgios și ostentativ celebrul imn comunist Internațional, care suna cam așa: „Sculați voi oropsiți ai vieții, voi osândiți la foame sus...” În vremea aceea prietenul meu Nelu, mi-a povestit multe din viața lui. Provenea dintr-o familie foarte săracă de la Găiești, mama colectivistă muncitoare la câmp iar tatăl, fost cizmar, care
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
și posibilități de câștig cu muncă mai puțină sau chiar fără muncă, a apărut în acest context comerțul, intermediarii, bancherii și hoții de tot felul (fără 84 granițe certe între toate aceste categorii). În aceste condiții deja clar explicate, ne sculăm zilnic la aceeași oră, ne ducem zilnic la același tramvai sau autobuz, ne întâlnim cu aceiași oameni, semnăm la aceeași oră o condică de prezență, ne cufundăm în aceeași muncă stupidă, și seara, la aceeași oră venim acasă, pe același
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
rotiță în marele mecanism al economiei germane. Locuiam în Stuttgart și lucram la Centrul de Proiectare al firmei Porsche, aflat în Weissach, la o distanță de cca 30 de Km. Zilnic mă deplasam cu mașina mea 60 de Km. Mă sculam la ora 4.00, plecam de-acasă la ora 5.00, un sfert de oră înainte de ora 6.00 eram deja la computer. La venire, circulam pe strazi pustii, în parcarea firmei alegeam locul cel mai bun, eu eram cel
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
șase ore, intra doamna Aduța să ne facă injecțiile. Era bună rău doamna Aduța, ce să ne mai dăm pe după cireș. Toți - și mai ales Marian - ne simțeam datori să comentăm, să nu lăsăm dubii asupra virilității noastre. Mi se scula de nu se putea când o vedeam cum înfige acul în curul lui Marian, apoi abia așteptam să-i simt mâna care îmi tatona pielea fundului ciuruit de înțepături. Avea mâinile calde, catifelate. Pe mine mă tachina că mă droghez
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
poate ajung să creadă că oi fi vreun abstinent. Citeam și dormeam enorm în spital. Abia lipsa cafelei mă aducea într-o stare vecină halucinațiilor. O stare de vigilență aparte. Ăștia beau cafea în prostie și se văitau că îi scoală câinii care latră încă de dimineață, când încep să se vânture tot felul de mijloace de transport care de care mai enervante. Aiurea, de unde să audă ei câinii? Se dădeau mari, bravau. Eu rămâneam acolo ca sub un clopot de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
Asta e întrebarea. Ce povestește Marian aud ceva mai clar. Sau refac. Recompun. Nu știu dacă sunt corect, dacă redau fidel. - Aveam un coleg care vine-acasă la patru după masă mangă. Se culcă și, normal, în jur de unu’ se scoală și-și studiază nevasta, care sforăie de rupe locul. Cu troaca-n sus. Și-i bagă o mână la pizdă, asta se scoală, ce faci obsedatule, la ora asta, bețiv nenorocit, de asta-ți arde ție. Taci, fă, că sforăiai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
coleg care vine-acasă la patru după masă mangă. Se culcă și, normal, în jur de unu’ se scoală și-și studiază nevasta, care sforăie de rupe locul. Cu troaca-n sus. Și-i bagă o mână la pizdă, asta se scoală, ce faci obsedatule, la ora asta, bețiv nenorocit, de asta-ți arde ție. Taci, fă, că sforăiai și am vrut să-ți mai iau din tiraj. - Cum din tiraj? se miră Danny de Vito. - Idiot e ăsta. Așa sunteți voi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]