6,281 matches
-
sper. — Nicidecum. Mi-am oferit o plăcere, atât. Să vin să te văd, într-o zi în care nu poți refuza oaspeții. Ies pe terasă, Irina aduce sticla de vin roșu, se așază în marile fotolii de pai. Doctorul ridică solemn, înclinându-se, paharul, femeia zâmbește, soarbe adânc din vin. Tac, vorbesc, dialogul lâncezește, apoi se înviorează. Se destind, glumesc, ca vechi camarazi de arme. La 8, apare cel așteptat. O față ascuțită, părul lung, des, aproape cărunt. Întinde o mână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
dincolo de ființă și neființă. Amintim acea "lacrimă de pe obrazul veșniciei", cum a denumit Rabindranath Tagore templul iubirii Taj Mahal de la Agra, India, replică sublimată a efervescențelor erotice de pe pereții exteriori ai diverselor temple hinduse, iar pe de altă parte, seninătatea solemnă, augustă pe care o degajă Parthenonul, chiar în forma rănită în care se află actualmente, precum și Panteonul roman. O bucurie solemnă și pioasă neîntreruptă este muzica lui Bach, bucurie a unui cor de îngeri muzica lui Mozart, iar eroica, dramatica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
India, replică sublimată a efervescențelor erotice de pe pereții exteriori ai diverselor temple hinduse, iar pe de altă parte, seninătatea solemnă, augustă pe care o degajă Parthenonul, chiar în forma rănită în care se află actualmente, precum și Panteonul roman. O bucurie solemnă și pioasă neîntreruptă este muzica lui Bach, bucurie a unui cor de îngeri muzica lui Mozart, iar eroica, dramatica muzică a lui Beethoven culminează cu Imnul Bucuriei din ultima sa simfonie. Melancolie infinită, răscolitoare, dar și tonifiantă, purtătoare spre înălțimi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
care se spun înainte de Anul Nou! Și ție la fel, râde el, ne dèm mâinile, dupè care eu pèrèsesc biroul, XXXII E ultima zi a anului, la cabanè am ajuns pe la amiazè, soare, zèpadè asprè și brazi cu vesminte albe, solemne, Ioana e radioasè, înflorind în jurul meu că floarea soarelui, Suntem primii sosiți, noi doi și vèrul ei, proprietarul cabanei, cu soția, Înèuntru e foarte frig, Nu s-a mai fècut focul de trei sèptèmâni, ne informeazè Virgil, dar, ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
Mioarei ieși trupul diafan al Mamei care făcea semne disperate către Mihai peste umerii fiicei sale pentru a-i atrage atenția. Mihai Dinu își păstra ținuta de suplinitor al Înaltelor Științe Matematice și începu cu ochii în catalog să strige solemn fiecare elev: Mihai Dinu! Prezent! Nilă și Prunilă! Prezenți! Chirilă și Halipa! Idem! Năsuc și Samaliot! Aici! Hugo Mărăcineanu! Hic sunt! Stoian și Teodor! Da! Any Palade! Mereu! răspunse ea. Mioara dădu un brânci Mamei și închise ușa clasei, îndreptându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
să-și Îmbrățișeze iubita lui fată cu două minute Înainte ca „dulcea mea fetiță” să devenină majoră! Avu timp să-și Îmbrace costumul cel elegant cu care atrase atenția celor prezenți, tineri veseli și frumoși care lăsaseră dansul pentru momentul solemn când șampania va spumega În pahare. Rozina Își salută tatăl cu entuziastm și iubire, În stilul său propriu: Tati! Ai grijă, inimile colegelor mele sunt fragile, se sparg și cedează ușor pe când eu sunt chinuită de certitudinea că sunt fata
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
aș răspunde reluând argumentele expuse mai sus că niciodată nu trebuie să lași să se producă o neregulă numai ca să eviți războiul, deoarece pe acesta nu-l eviți, ci doar îl amâni în defavoarea ta. Iar dacă alții ar invoca promisiunea solemnă pe care regele i-o făcuse papei, de a întreprinde pentru el această acțiune, urmând să obțină în schimb anularea căsătoriei lui și titlul de cardinal pentru episcopul de Rouen, eu le-aș răspunde cu cele ce veți citi mai
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
un trotuar al străzii pe celălalt. Da, suntem în UE, într-o lume a libertății de mișcare a persoanelor, ideilor, mărfurilor, iar granițele dintre state, într-un anume sens au doar o valoare simbolică. In fața mea se profilează mare, solemn, indicatorul de localitate: Mentone, prima din Franța care mă primește ca și cum aș fi fiul ei dintotdeauna. Surprins plăcut și încă puțin nedumerit de această primire, pășesc în noua țară pe lângă căpitănia portului și pe lângă nenumăratele bărci cu vele. In fața
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
sf. Liturghii, la Sanctus. Biserica este plină de credincioși, iar rugăciunea și cântecele călugărilor au ceva ce-ți pătrunde adânc în inimă. Simplitate, sobrietate, pietate, armonie, reculegere profundă, solemnitate. Toate acestea îți sunt transmise de glasurile lor spiritualizate, iar zidurile solemne și austere ale bisericii te îmbrățișează și te ajută să revii la ceea ce ești de fapt, o simplă și umilă creatură a lui Dumnezeu. Si totuși, liturghia aceasta te poartă spre ceruri. Simt în ființa mea Duhul lui Dumnezeu și
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
aici, acum. Câtă reculegere în cei prezenți! Iar abatele prezidează Euharestia cu o solemnitate care trezește admirație și respect. Imposibil de descris momentul Împărtășaniei, rugăciunea de mulțumire, îngenuncheat pe piatra șlefuită de atâția care au îngenuncheat aici. Liturghia se încheie solemn, iar călugării se întorc în sacristie în hainele lor albe, simple și solemne în același timp. Abatele rămâne ultimul, purtând și cârja, asemeni episcopilor. Doamne, îți mulțumesc pentru acest mare har, de a fi fost prezent măcar pentru puțin timp
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
solemnitate care trezește admirație și respect. Imposibil de descris momentul Împărtășaniei, rugăciunea de mulțumire, îngenuncheat pe piatra șlefuită de atâția care au îngenuncheat aici. Liturghia se încheie solemn, iar călugării se întorc în sacristie în hainele lor albe, simple și solemne în același timp. Abatele rămâne ultimul, purtând și cârja, asemeni episcopilor. Doamne, îți mulțumesc pentru acest mare har, de a fi fost prezent măcar pentru puțin timp în această biserică dedicată sf. Fecioare, protectoarea și patroana ordinului cistercian. Pentru câteva
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
are o viață publică, tipică, în care observi spiritul ei liber, social, manierat. Mi se par a fi oameni care preferă mai mult să stea la o cafea sau bere, timp îndelungat la măsuța barului decât la o masă copioasă, solemnă, într-un spațiu închis, eventual bine delimitat de garduri înalte și păzit de câini fioroși, așa cum am văzut adesea în lumea noastră românească. Marți, 21 august: Léguevin-Gimont: 39 km Zgomotul și canicula pe care le simt în Toulouse mă determină
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
de la Genova, la imersia într-o mare de persoane echipate pentru pelerinaj și care, efectiv, umplu străzile puține, de altfel, ale localității. Peste tot vezi magazine, baruri, restaurante, hoteluri și locuri de cazare. Biserica este în centrul citadelei, lângă râu, solemnă, din piatră, și am fericita ocazie de a concelebra la sf. Liturghie de la ora 19, iar apoi, alături de ceilalți pelerini, de a primi binecuvântarea acordată lor. Urmează apoi cina comunitară în casa pelerinilor ce aparține parohiei, pe strada Spaniei. Aici
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
Incet, încet începe coborârea spre Roncesvalles, până la care mai sunt cinci ore de mers. Aceleași priveliști minunate ale țării bascilor, aceleași oi pe pășuni, aceeași vegetație montană. Privind în înaltul cerului acoperit de nori, văd niște vulturi al căror zbor solemn, maiestos mă face să mă opresc și să-i admir îndelung. Pentru o clipă îmi doresc să nu mai fiu pelerin pe pământ, ci pasăre în zbor, ca ei. Nici nu știu dacă am văzut vreodată vulturi așa de mari
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
ore, Îți promit, o să fim În hotelul nostru, la cină... Bineînțeles, dacă nu greșesc intrarea... Prin geamul mașinii, aceeași autostradă monotonă, fără sfârșit. Soarele orbitor de alb prin care trec femeia și bărbatul Îmbrăcați În negru: două siluete eterne, Încremenite, solemne. Ei sunt la fel ca atunci când el a ajuns aici, dar, Doamne, câtă schimbare! Iar el a trăit aici suficient de mult cât să-și amintească această țară, noua lui țară, așa cum era când a venit... Cristos é fermata a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
de altele cu un zgomot asurzitor? Simți trepidația aerului, a asfaltului, auzi uruitul asurzitor al motocicletelor, vezi ochii noștri alunecând lacomi pe luciul căștilor, pe țeava armelor automate, unde e, unde e, unde eFührerul? Conducătorul? Și mâinile noastre ridicându-se, solemne, să ne descopere capul... * — Dar nu este ușor de trăit lângă o Casandră! Tot presimțind răul, mama era anxioasă și depresivă, veșnic cu migrene și palpitații, veșnic obosită. Bunicii ne-au crescut pe amândouă, ei erau metodici, riguroși, sportivi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
În două de gărdulețul de leandri, Încărcați cu flori albe, roz, roșii. Culmile Împădurite urcând spre cer, petele albe ale satelor, cocoțate acum mii, sute de ani, lângă izvoare. Un sat orbitor de alb, prin care Înaintează două siluete negre, solemne; un bărbat și o femeie În negru. Îi vede? Și-i amintește? Ce făceam atunci, unde eram? Eram aici? Dincolo? Lumina urcă peste trunchiurile albe, răsucite, petrificate - crescând dintr-un pământ roșu. Măslini bătrâni, pitici, cu trunchiul noduros, de cinci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
Îi simțeam pe toți că, mai pe furiș, mai pe față, se uită la mine, că nu mă scapă o clipă din ochi, că nu-mi pierd nici o vorbă... * Verdele intens-umed al pajiștii. Păunul, cu coada desfăcută, sărbătorește, se grăbește, solemn și caraghios, spre paznicul Înconjurat de rațele sălbatice care se Înghesuie, măcănind, În jurul lui. Doar un porumbel cenușiu gulerat vine mai departe, În urma lor, ca o găină prea domesticită. — Du-te și tu, hai! Du-te și tu acolo unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
să Întrezărească În fugă o fotografie mișcată, care se risipește În buimăceală și somn, când Încearcă să o rețină. Mereu autostrada fără sfârșit. Soarele orbitor de alb prin care trec femeia și bărbatul Îmbrăcați În negru: două siluete eterne, Încremenite, solemne. Și, profilându-se tot mai departe, În căldura orbitoare, silueta egal de stranie și egal de familiară pentru el a omului călare pe măgar, cu două imense coșuri de nuiele, de o parte și de cealaltă a burții animalului. Iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
așezată Într-un suport metalic, pe care o țineam adesea pe pervazul ferestrei. Eram palidă, aveam cearcăne În jurul ochilor și câteva cute ușor adâncite În colțul gurii. Am ridicat ochi și copacul din fața geamului m-a Întâmpinat cu aceeași tăcere solemnă cu care m-a obișnuit În fiecare dimineață - devenind „confidentul” meu cel mai de preț și mai statornic... Lipsit de podoaba verde, acum În prag de iarnă, părea mai trist, mai abătut... Printre ramurile dezgolite sufla un vânt rece, iar
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
de chemări În brațele-i melancolice. Nici un alt anotimp nu reușește să smulgă sufletului atâtea nuanțe ale sensibilității, așa cum reușește toamna cu nemărginita-i metamorfoză, cu Întregul ei alai gătit de sărbătoarea culesului. Ți-ai imaginat vreodată - În ce tăcere solemnă - se Învăluie pădurea când simte pașii delicați ai toamnei apropiindu-se? Renunțarea la podoaba verde se face cu o regală resemnare... Mă simt legat de toamnă, ca și cum, doar pentru mine așterne covoare de frunze, de flori, de... Ascultam cu respirația
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
Mellan stătea și pescuia Arnold Landin, aplecat peste parmalâcul podului. Era 24 august. Atunci a început de-adevăratelea, ca să spun așa, viața mea de necunoscător într-ale cititului și scrisului. Chiar în prima zi am primit cărțile. Era un moment solemn și emoționant. A trebuit să ne ridicăm în picioare și să stăm în poziție de drepți lângă băncile noastre - eu și ceilalți unsprezece copii. învățătoarea ridica în aer fiecare carte, așa cum face preotul cu împărtășania, iar noi ne primeam fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
și un an anume sau 16 iunie în oricare alt an, fac acest lucru împotriva bunului simț, doar din încăpățânare și din sfidare. Așadar, pe 12 iunie 1953 s-a terminat perioada mea școlară. A fost un moment de melancolie solemnă. Micii mei camarazi au cântat pentru mine. Profesorul a ținut un discurs. Parohul a vorbit și el și mi-a înmânat darul comunei: gravurile lui Albrecht Dürer la povestirile din Biblie, legate în pânză neagră. Ca să-mi stăpânesc emoția, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
cuvinte simple, să-i ajute să treacă cel din urmă prag și, ca să zicem așa, i-a eliberat de obligația supraviețuirii. Dar aici, la acești frați obsedați de temeiul vieții, în acest peisaj aspru și de o frumusețe biblică și solemnă, ea a înțeles lipsa de sens, da, și caracterul distrugător al încercării de a deosebi sfinții de oamenii obișnuiți. Ea a fost, cu alte cuvinte, vindecată de fixația ei - în fond, dușmană vieții - asupra gândurilor despre sfinți și sfințenie. într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
ar fi grăbit atâta, aș fi putut s-o desenez. Eu stăteam pe o piatră, la picioarele ei. O fac în schimb acum. Ea a fost cea care m-a dus în paradis, la muzeul din Blasieholmen. Rătăceam încet și solemn, unul lângă altul, pe scările uriașe, și parcă-mi amintesc că ne țineam de mână. Poate că se auzea și un fel de muzică. Fără asemenea momente, adevăratul conținut al vieții ar deveni obscur și de neînțeles. O, de m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]