6,151 matches
-
dat, desigur, un simplu sfat igienic, ci s-a gândit poate că el trebuie să dobândească acea stare a spiritului de unde începe matematica. Și am încheiat spunînd: "Noapte bună, Moisil"." Marți, 22 ianuarie 1980 Ieri a fost o zi de stabilizare (ne-am mutat la hotelul "Cindrelul"), de plimbare și somn. Am eliminat deci toxinele Bucureștiului și, într-o clipă de entuziasm păltinișean, Andrei a aruncat o vorbă: "Ce-ar fi să ne strămutăm toți trei (id est cu Victor) la
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
în secțiunea următoare. Aruncarea din 1840 fixează unele hotare care nu vor mai fi schimbate major, dar este urmată de o serie de împărțiri mai mici între sate (Stahl, 1998, vol. I, p. 135). 4.4.1.3. Înființarea și stabilizarea administrației locale Trecerea la taxarea individuală a fost posibilă doar după ce statul și-a extins capacitatea administrativă până la nivelul prezenței locale permanente, într-o formă similară cu cea de astăzi. Acest lucru s-a întâmplat prin reforma administrativă din 1864
Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Horia Paul Terpe () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1821]
-
va putea număra mai puțin de 500 de contribuabili” (Stahl, 1998, vol. I, p. 32). Printre efectele apariției administrației locale (inițial vornici și pârcălabi, apoi primării) se numără următoarele. În primul rând, s-a creat o birocrație locală, provenită din stabilizarea funcționarilor însărcinați cu taxarea. Teoretic, aceștia erau aleși de localnici, dar practic, pozițiile lor s-au stabilizat. În al doilea rând, s-a dublat organizarea politică a aceluiași teritoriu, rezultând un fel de bicefalie administrativă. Pentru perioada dintre 1864 și
Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Horia Paul Terpe () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1821]
-
a arterelor stradale, de instalare a rețelei de alimentare cu apă, precum și de construcție a locuințelor și a unor unități economice. În același timp, prin lucrări specifice, omul a contribuit la echilibrarea versanților și la păstrarea calității solului (de exemplu, stabilizarea alunecărilor de teren din zona Țicău - Sărărie prin îndiguiri, plantații de salcâm, pin etc.). Relieful teritoriului în care se încadrează orașul Târgu Frumos prezintă diferențe din punct de vedere al genezei, altitudinii, pantelor, atât de la N la S cât și
Ruşii-lipoveni din judeţul Iaşi : dinamici socio-demograficoeconomice by Iacob Pavel () [Corola-publishinghouse/Administrative/91763_a_93067]
-
numit D.Constantinescu” finul și protejatul lui Al.Lahovari” . La 28 decembrie 1875, comitetul județean ia decizia să-i constrângă pe normaliștii Targu jiului să se facă învățători pentru a asigura la școlile primare, cadrele necesare. Se încearcă și o stabilizare a cadrelor la posturi datorită fluctuației și se urmărea ridicarea calității învățământului. După obținerea independenței naționale a crescut numărul școlilor rurale Gorjene, s-au redeschis cele ce au fost părăsite aproape un deceniu și s-au înființat altele noi în
Învăţământul în Gorj 1848-1918 Fondatori şi oameni de şcoală by Băluţoiu Daniel Sorin () [Corola-publishinghouse/Administrative/1289_a_1875]
-
Mai întâi, una la persoana I singular, a eului fremătător și expansiv, dimensionat, romantic, în sensul iubirii și proiectat în afară printr-o viziune a sentimentelor. Pe fundalul realist-socialist al epocii, cu stupida maculatură în care se proslăveau naționalizarea, cooperativizarea, stabilizarea monetară, îndeplinirea cifrelor de plan și se lichidau, în efigie, periculoșii dușmani de clasă, Nichita Stănescu modulează - cu concesiile de rigoare - un joc secund, mai pur: o lirică romantică în fond și neomodernistă în realizare. Poetul „șaizecist“, un excepțional versificator
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2166_a_3491]
-
mai bună și mai convingătoare ca oricând, iar gesturile față de Iuliana erau pline de tandrețe, deși încerca să fie mai reținut. Cu Iustin avea dialoguri interesante. Îi plăcea mult să stea de vorbă cu el. Acesta traversa o perioadă de stabilizare înceată, dar sigură. Începuse să vorbească bine, coerent, fără întreruperile din primele două zile. Acum începuse să se Tainicele cărări ale iubirii plimbe încet prin salon, să-și redobândească deprinderile. Era fericit că în fiecare dimineață avea mâncare proaspătă, preparată
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
grea, după cum spunea Cioran, celebrul proprietar de mansardă din rue de l’Odeon. Traversăm o perioadă dificilă, pe care ne-am obișnuit să o numim, în lipsă de altceva, „tranziție“. O perioadă a acumulării capitalului și a limpezirii apelor, a stabilizării ordinii și firii lucrurilor. Până atunci suntem obligați să suportăm traiul într-o societate care miroase urât, o mlaștină populată cu pești mici și mari, unii mai feroci decât alții. O societate în care toate metehnele (ce cuvânt turcesc minunat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
Sunt elocvente versurile din secțiunea Ipostaze - o metaforă „repetitivă” a prezenței în lume, modalitate discretă de „pozare” a eului pe un fundal cosmic. Risipirea în lucruri, scufundarea în peisaj ori zborul spre înălțimi sunt modalități de regăsire a sinelui, de „stabilizare” a gândului în expresie, în verbul destăinuirii. Sunt definite o serie întreagă de „identități” metaforice, asumate cu fervoare și dezinvoltură. Eul pare că se dizolvă în lucruri, se „desface” în linii și culori, pentru a se recompune în spații afective
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
Sunt elocvente versurile din secțiunea Ipostaze - o metaforă „repetitivă” a prezenței în lume, modalitate discretă de „pozare” a eului pe un fundal cosmic. Risipirea în lucruri, scufundarea în peisaj ori zborul spre înălțimi sunt modalități de regăsire a sinelui, de „stabilizare” a gândului în expresie, în verbul destăinuirii. Sunt definite o serie întreagă de „identități” metaforice, asumate cu fervoare și dezinvoltură. Eul pare că se dizolvă în lucruri, se „desface” în linii și culori, pentru a se recompune în spații afective
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
manualul lui Ene Braniște. Păi nu! Dacă nu dai materialului puțină culoare, puțină amprentă proprie nu faci nimic"3. În sfera presei scrise, perioada 1990-1995 se caracterizează printr-o creștere inițială rapidă a publicațiilor și tirajelor, urmată apoi de o stabilizare a titlurilor și o așezare a tirajelor la cote mult mai reduse decât cele de pornire. După Mihai Coman, "explozia" presei scrise se explică prin conjugarea mai multor factori: setea de lectură generată de dispariția restricțiilor impuse de sistemul comunist
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Journalistic/1410_a_2652]
-
sînt ei, tot îi dă cu eroii, niște zănateci, toți se numără la sfîrșit și spun că tot atâția au fost și la început, de aceea sînt niște aleși, niște eroi, iar restul, restul îngrașă pământul, despre lupta lor pentru stabilizarea societății, împotriva parveniților, ajunșilor, escrocilor. Iarăși se auziră aplauze, abia în acea clipă înțelese schepsis-ul. Nici unul nu era mai mult decît căpitan. Cei mai mulți, locotenenți. Mai toți tehnicieni, ingineri, oameni cu școală, ghinionul lor, dacă putea fi vorba de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
splendoarea lor de "salvatori ai Patriei" și mai ales să arate cum și ce aveau de gînd să facă de vor ajunge să-și îndeplinească planul. Deci vreți să puneți în practică aici, la Vladia, programul dumneavoastră de asanare, de stabilizare a societății?" Întrebase rugîndu-se în gînd să se fi înșelat. După ce se zbătuse atîta și stabilise un echilibru, nu cel mai bun, dar totuși un echilibru, toată lumea era mulțumită și-și vedea de viața sa, uite că moșneguții ăștia doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
ocuparea deplină a mîinii de lucru. b) Funcțiile economice ale Statului. Robert Musgrave distinge trei funcții economice ale Statului: o funcție de producție: Statul trebuie să preia în sarcină producerea bunurilor colective (educație, sănătate, apărare, politică ș.a.); o funcție de reglare, de stabilizare a activității economice. Statul trebuie, cu ajutorul politicii sale economice, să asigure creșterea economică, opunîndu-se tendințelor inflaționiste și recesioniste ale conjuncturii; o funcție de redistribuire a veniturilor, cu scopul menținerii coeziunii sociale și asigurării egalității șanselor. 1.3.1.4. Reconsiderarea intervenției
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
În practică, însă, lucrurile sunt ceva mai complicate, autonomia și descentralizarea nefiind întru-totul reale și efective, in special datorită precarității mijloacelor aflate la dispoziție. Chiar pachetul legislativ amintit poate fi caracterizat drept ambiguu, incoerent, lacunar și conservator. În triada reformei: stabilizare macroeconomică schimbare instituțională restructurare microeconomică, veriga cea mai slabă o reprezintă, totuși, schimbarea instituțională. Simpla schimbare a denumirii unor instituții, nu a dus și la necesara schimbare de mentalitate, aceasta fiind, în bună măsură, o chestiune de generații. Alți autori
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
formalizează decizia unui singur centru, toți ceilalți agenți fiind considerați ca docili sau pasivi ("Oameni ai lui Pavlov" după expresia lui J. Marchal). Potrivit lui R. Musgrave, unul din principalii exponenți ai econo-miilor publice modeme, acțiunea economică a Statului vizează: 1) Stabilizarea, cu scopul de a asigura o rată ridicată a ocupării și creșterii economice, ca și stabilitatea prețurilor. 2) Afectarea, cu scopul de a asigura o utilizare eficientă a resurselor și, în particular, o distribuție adecvată între bunuri publice și bunuri
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
intervenții ale Statului, preponderent financiare, sau reglementări de natură juridică, realizate cu scopul de-clarat de a promova o ameliorare a bunăstării individuale și colective și o mai bună justiție socială. Sunt analizate politicile economice ale autorităților publice, cele redistributive, de stabilizare și stimulare a creșterii economice, de protejare a mediului ș.a. Un rol principal îl ocupă, cum spuneam, analiza finanțelor publice, a veniturilor și cheltuielilor publice, la diferitele niveluri administrative, partajarea surselor de finanțare și a responsabilităților, a patrimoniilor și a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
capacității de export; afectarea balanței de plăți; dacă din cheltuielile publice se finanțează proiecte de dezvoltare, prosperitatea poate să crească; în măsura în care cheltuielile publice devin excesive și generează inflație, standardul de viață și economia în ansamblul său vor fi afectate negativ; stabilizarea, în anumite condiții, a economiei; creșterea gradului de ocupare a mîinii de lucru; reducerea inegalităților; creșterea eficienței în furnizarea bunurilor și serviciilor, în anumite condiții. 3.2.2. Clasificarea cheltuielilor publice Cheltuielile publice reprezintă o redistribuire a resurselor societății între
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
și sunt utilizate în mod diferențiat, avantajele fiind nedeterminate, în acest fel avuția socială fiind redistribuită. Un alt element ce trebuie reținut este faptul că, pe baza impozitului, Statul exercită o funcție intervenționistă în alocarea resurselor în economie, în scopul stabilizării cererii agregate. Cheltuielile publice nu sunt finanțate numai prin impozite, ci prin ceea ce se numește generic "prelevări obligatorii". Acestea reprezintă totalitatea vărsămintelor efectuate în profitul administrațiilor publice, obligatorii și fără contraprestații. Ele pot fi grupate în două mari categorii: impozitele
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
Smith evidenția patru "canoane" sau principii ale impozitării. Acestea sunt: 1) Echitatea; 2) Certitudinea; 3) Eficiența; 4) Comoditatea. La acestea, ulterior, economiștii moderni au adăugat altele, cum ar fi: 5) Neutralitatea, în sensul de a nu distorsiona mecanismul prețurilor; 6) Stabilizarea, în sensul utilizării impozitelor pentru reglarea economiei; 7) Efectul stimulativ pentru muncă, economisire și investire; 8) Stabilitatea; 9) Flexibilitatea; 10) Redistribuirea avuției și a venitului. La aceste principii, economistul francez Maurice Allais mai propune: individualitatea, nediscriminarea, confidențialitatea, legitimita-tea și lipsa
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
lipsa arbitrariului. Din aceste principii rezultă o serie de cerințe ale impozitării astfel: Distribuția sarcinii fiscale trebuie să fie cît mai echitabilă; Impozitele alese trebuie să perturbe cît mai puțin posibil mecanismul pieței; Structura impozitelor trebuie să faciliteze atingerea obiectivelor stabilizării și creșterii economice; Sistemul fiscal trebuie să permită o administrare corectă și transparentă a impozitelor, cu costuri cît mai mici; Sistemul fiscal trebuie să fie stabil, sensibil la relațiile dintre structurile administrative. Aceste principii și cerințe nu sunt întotdeauna convergente
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
repartiție, care răspunde unor considerații etice și politice. Este vorba despre repartiția veniturilor și patrimoniilor, care generează, desigur, mecanisme comerciale; Funcția de reglare, ce oferă Statului posibilitatea și responsabilitatea de a acționa conjunctural, de a asigura așa-numita reglare sau stabilizare macroeconomică, un cadru în care, prin politici specifice, principalele variabile macroeconomice sunt aduse în armonie și se potențează reciproc. Analiza economică modernă, mai ales după Keynes, a conferit Statului, dincolo de mijloacele tradiționale de reglementare, și un rol important de reglator
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
cea de laissez faire. Căutarea echilibrului trece prin căi indirecte, deoarece urmîndu-și interesul personal ar contribui fără să știe la promovarea interesului general. Intervenționismul statal se fondează, din contra, pe principiul unei acțiuni directe, în general mînată de dorința de stabilizare, deci avînd în spate un proiect de societate. În acest din urmă curent se înscrie și Școala Reglării care, așa cum o indică și numele, se străduiește să gîndească funcționarea economiilor liberale într-un cadru cuprinzător, ținînd seama de aspecte economice
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
proble-mele domeniului, vom aborda în cele ce urmează și cazul românesc. Piața românească a muncii se confruntă în clipa de față cu o criză de personal, mai ales în domenii precum IT-ul sau construcțiile. De aceea, atragerea și, îndeosebi, stabilizarea capitalului uman talentat este o temă cu atât mai importantă, cu cât o rată semnificativă a personalului competent preferă să lucreze în afara țării în căutarea unor oportunități de angajare care sunt mai aproape de aspirațiile și de așteptările lor. O altă
Brandingul de angajator by Mihaela Alexandra Ionescu [Corola-publishinghouse/Administrative/900_a_2408]
-
unei noi ordini mondiale și a unei culturi globale. Analiștii fenomenului împărtășesc, în principiu, două atitudini: de o parte se află paradigma optimiștilor, cei care acceptă o nouă ordine mondială, susțin apariția, printr-o mutație ontologică, a omului tehnologic 29, stabilizarea economică globală, prosperitatea generalizată, concomitent cu ștergerea diferențelor socioculturale și instaurarea celui mai dezirabil rău dintre toate relele posibile democrația liberal-concurențială (a se vedea David A. Baldwin, John Baylis și Steve Smith, Nicholas Negroponte ș.a.); de cealaltă parte se află
Brandingul de angajator by Mihaela Alexandra Ionescu [Corola-publishinghouse/Administrative/900_a_2408]