5,478 matches
-
pot fi decît În scrierea care eliberează și afundă, totodată, sufletul, seduce obiectul și Înlănțuie și mai rău subiectul. În relația poezie - eros, un alt poet de Început, Barbu Paris Mumuleanu introduce (În prefața la volumul Rost de poezie adecă stihuri, 1820) un element nou: fantezia („acel năluc al minții”). Esența poeziei rămîne Însă tot pătimirea, iar pătimirea este cu precădere de natură sentimentală. „Mișcarea patimilor celor dinlăuntru” naște rostul poeziei. Fantezia este instrumentul care transformă patima sufletească În rostire lirică
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
este instrumentul care transformă patima sufletească În rostire lirică: „această faptă a poeziei nu iaște alt, decît o mișcare a simțirii, o patimă sufletească și naștere a fanteziei. Acel năluc al minții, pătimind un ce, țese idei și păreri, alcătuind stihuri după patimi și Înălțimea duhului”. În alianță cu muzica, stihurile au puterea „de a domoli verice inimă Împietrită”, Împietrită, spune Mumuleanu mai departe, din „pricini de amor”, căci omul este prin firea lui „rob pohtelor planisit”. Este de la sine Înțeles
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
faptă a poeziei nu iaște alt, decît o mișcare a simțirii, o patimă sufletească și naștere a fanteziei. Acel năluc al minții, pătimind un ce, țese idei și păreri, alcătuind stihuri după patimi și Înălțimea duhului”. În alianță cu muzica, stihurile au puterea „de a domoli verice inimă Împietrită”, Împietrită, spune Mumuleanu mai departe, din „pricini de amor”, căci omul este prin firea lui „rob pohtelor planisit”. Este de la sine Înțeles că poezia este provocată de aceste pohte și că ea
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
ale erosului sînt anticipate sau urmate de un mare, adînc suspin. CÎnd se deșteaptă la miezul nopții să-și tînguiască nenorocirile, tînguirea Începe „cu lacrimi și cu suspin”. Poetul se gîndește să facă ibovnicei un plocon și-i dăruiește un stih „făcut din suspin”. Avînd insomnii atroce din cauza dragostei, Conachi Își petrece noaptea plîngînd și suspinînd: „Amar mie, că nu trece noaptea asta de durere, Plîng, oftez, suspin, mă vaiet, lumina nu-i la vedere”. LÎngă suspin, se află, tovarăș nedespărțit
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
naște În el. O dorință presantă de a cuvînta În scris ceea ce firea cuvîntă În profunzimile sale etc. Însă a cuvînta impune, Încă o dată, o știință, un limbaj. Nu este Îndeajuns „Îndemnul la stihurghie” (Ioan Cantacuzino), trebuie și cunoașterea meșteșugului stihurilor (retorica), după cum trebuie o gramatică românească, necesară pentru a pune ordine Într-o limbă anarhizantă. Retorica amoroasă este o parte a acestei retorici generale care Încearcă să se constituie, În literatura română, timp de aproape un secol. Încă o dată, prin
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Triada lui Alecu: apa, verdeața și frumusețea. III. Nicolae Vdcdrescu. Spiritul auster și chibzuit al familiei. Un discurs moral bazat pe conceptul de orînduială firească. „Treaza plăcere” și iubirea moderată. Figura retragerii. IV. Iancu Văcărescu. Psihologia unui poet profesionist. De la stihuri la ... Poezie, Iancu scrie ușor, dar citită greu. Poezia se deplasează din iatac În natură. Un discurs sincretic. Spațiul securizant: „vîrful de delișor”. Poet al juxtapunerii. Nesațiul familiei. V. Vasile CÎrlova. „Mila” față de lucruri. Poezia ca ușurare a spiritului. O
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Arhimandrit, Triod (București, 1798), cf. Ioan Bianu-Nerva Hodoș, Bibliografia românească veche (București, 1910), II, p. 406. 7. șt. Bezdechi, Cronica inedită de la Blaj a protosinghelului Naum Râmniceanul, partea I (Cluj, 1944), p. 67. 8. paris Mumuleanu, Rost de poezii adecă stihuri (București, 1822, ed. a 2-a), p. 5. 9. G. Bogdan-Duică, Eftimie Murgu (București, 1937), p. 63. 10. D. țichindeal, Filosoficești și politicești prin moralnice învățături (București, 1838) (fab. 139, Învățătura), p. 355. 11. Adrian Marino, LumiŁres roumaines: Idees sur
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
vârstă a poeziei și-a vrut anotimpul ei, din care-și culegea simbolurile și culorile preferate. A fost o epocă polară, când poezia era invadată de ghețuri și zăpezi nemiloase. Fie că scriau În mansarde friguroase, fie că-și compuneau stihurile pentru a fi cetite În saloane glaciale pentru un public cu sânge de reptilă, poeții au preferat În acel timp temperaturile joase. Alții, dornici, poate, de compensații lirice, au stors În cântecele lor febrile, pârgul fierbinte al verii, și au
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
sa, - altădată de cruntă Încleștare cu asupritorii, astăzi, de cucerire falnică, dar nu fără greutăți și sânge, a vieții noi, de clădire a socialismului În țara noastră. (Ă). Tovarășe Dan Deșliu, poate că pe alocurea poporul s-ar exprima În stihuri mai tăioase decât noi poeții aceștia; poate că unele din versuri ni le-ar uita, nedesmințind lipsa lor În urzeala cântecului. Dar pe acelea care dau glas avântului său de luptă, luptei sale pentru o viață mai bună Împotriva acelor
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
să-l fure și să-l asuprească, pe acelea nu le uită niciodată și mai cu seamă nu le uită pe acelea Întocmite pentru fala fiilor săi celor mai buni căzuți În lupta cu dușmanii lui. Dumneata ai Închegat În stihuri statura de luptător cu credință față de Partid și de poporul muncitor a lui Lazăr de la Rusca și Lazăr de la Rusca va fi cântat tot așa cum dumneata l-ai cântat. Eu te fericesc pentru acest Început visat și de mine și
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
Vulturul răzbunării și În Chivără roșie. Dar câți eroi ai clasei muncitoare, căzuți la Lupeni, la Grivița, omorâți și putreziți prin Doftana și În atâtea și atâtea locuri și colțuri ale pământului țării noastre, n-au fost Încă pomeniți În stihurile poeților?” * Poezia anului 1949 ar fi incompletă dacă n-am reține și alte teritorii lirice aflate În atenția poeților, alte direcții tematice de oarecare tradiție, după cum demonstrează Mihnea GHEORGHIU 40 În amplul studiu: Revoluția din Octombrie, U.R.S.S., Lenin și
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
părăsiți colacii și să judecați săracii» În care, În direct, apare ceva din atitudinea autorului față de felul cum se Împărțea «dreptatea». Sunt valorificate de asemenea și alte versuri reușite prin bazarea lor pe elemente culese din viața reală precum și acele stihuri originale «scornite» de Dosoftei pentru a da glas unor tendințe de asemenea caracteristice vremii: năzuința spre un stat unitar centralizat, puternic și independent: «Cine-și face zid de pace turnuri de frăție duce viața fără greață ’ntr-așa bogăție. Că-i
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
întâmplări cotidiene, de unde o versificare a imediatului, cu aglutinări de imagini și enunțuri oarecum narative. Actul poetic ar consta la el doar în a găsi un nume pentru ce vede, o comparație, o metaforă, o formulare mai deosebită. Preponderent descriptive, stihurile demonstrează unele virtuți plastice, uneori finețe cromatică, iar o serie de exprimări alegorizante au o prospețime senzorială care surprinde. Este, poate, și atitudinea unui meseriaș, hotărât să facă lucruri utile și frumoase („daruri pentru cocioabe”), dar și doritor de a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289496_a_290825]
-
1875), un imn adus iubirii pure, care nu ar putea exista decât într-o altă lume, a morții. Iubirea ia forma invariabilă a obsesiei, senzualismul fiind însă unul convențional, de sorginte livrescă. Legenda Nurului (1877) preia, stângaci, simbolul prezent în stihurile lui Costache Conachi, pe care îl transpune în experiența proprie. „Nurul” reprezintă o iubire spiritualizată prin durere și suferință, ale cărei tărâmuri încep dincolo de rațional. Împotriva labilității destinului P. a încercat să se apere prin cultivarea stăruitoare a idealului feminin
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288796_a_290125]
-
și plângeri (1874). Au rămas neterminate - după unele mărturii - o poemă satirică (Nebuniada) și alta epică (Bătălia de la Teișani), precum și un dicționar de rime. Volumul Cântece și plângeri reunește încercări de factură diferită: balade, legende, meditații, cântece, sonete. Numeroase sunt stihurile de iubire care, în tonul elegiac și sentimental al timpului, au avut o muzicalitate capabilă să le asigure o receptare imediată. Motive romantice - veghea, toamna, luna, noaptea - sunt frazate obsesiv. Z. și-a însușit de la romanticii apuseni tonalitatea pesimistă a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290701_a_292030]
-
ajute dinadins Veșnic unei rime la „prieteni”. Creanga-n arbori freamătă arar, Nimeni nu te-ascultă niciodată, Dragostea o cauți în zadar, Fetele la geamuri nu se-arată. „Vrere dârză” - limbă-nțepenită, „Crâncen gând” - baloane de săpun! Cu uscata, vechea recuzită Stihuri noi, zadarnic, nu se spun. Poezii cuminți, gândire-nceată Chiot gol, elan contrafăcut! Pasărea măiastră niciodată Nu se-ntoarce-n sbor înspre trecut. Dimineață. Lumea-n drum spre muncă Te-a citit ivit pe undeva, Numeni ne te cheltuie, te-
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
armă nouă pusă de popor la îndemâna noastră, a scriitorilor (...). Ca poet, am așteptat întotdeauna cu interes apariția unui număr nou al Almanahului literar și așteptarea mi-a fost răsplătită, de cele mai multe ori, cu prisosință. Poeme semnate de maestrul Emil Isac, stihurile melodioase de M.R. Paraschivescu, versurile tale, ale lui Aurel Rău, Ion Brad, sau ale celor mai tineri, ca Doina Sălăjan, erau citite cu mult interes făcând ca revista să fie iubită de numeroșii ei cititori (...). Din păcate, însă, nerăbdarea cu
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
concrete pe care le-a luat la noi mișcarea literară spre realismul socialist. Tot astfel, drumul lui Eugen Jebeleanu de la Inimi sub săbii la Bălcescu, sau al lui Geo Bogza, de la Țări de piatră... la Meridiane Sovietice, unul poet al stihurilor, celălalt poet în proză, tipici amândoi pentru curentul adânc ce determină înfățișarea de azi a literaturii noastre, și care a antrenat în șuvoiul său și creația unui Radu Boureanu sau Cicerone Theodorescu. E nevoie de articole critice care să cuprindă
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
Revista literară și științifică”, va colabora la „Românul”, „Revista Carpaților”, „Trompeta Carpaților”, „Pressa”, dar și la „Convorbiri literare”. C. și-a adunat versurile în volumele Melodii intime (1854) și Patrie și libertate (1879). O primă fațetă, erotica, este ilustrată de stihuri delicate, vibrând discret, elegant, dar până în cele din urmă convențional. Caracteristică pentru C. rămâne însă coarda patriotică. Cu toate că pe strunele inspirației civice cântaseră mai toți pașoptiștii, primindu-le înrâurirea, el este mai mult decât un epigon. Energia, patetismul, tensiunea mobilizatoare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286484_a_287813]
-
esteticii de pe o poziție etic-creștină, în fine, exercițiul autoflagelator. De aici decurge o bună parte din specificul paginilor lirice și epice ale lui S. Versurile experimentează diferite formule, autorul lor evoluând de la tematica gândiristă către o lirică mistică și de la stihul în mod deliberat neîngrijit, în afara canoanelor, la proza lirică. Reușitele certe, fragmentare, se găsesc, totuși, nu atât în direcția grotescului, a prozaicului, ci a diafanului și inefabilului. Epica, dominantă după 1938 și mai valoroasă decât poezia, este, într-un fel
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289978_a_291307]
-
de factură enciclopedică, la care a fost și revizor (Dicționarul enciclopedic ilustrat, 1999, Mic lexicon de nume proprii celebre, 2001 ș.a.). Autor al unor prefețe și postfețe, F. a avut și câteva experiențe de editor. A publicat o plachetă de „stihuri epigramatice” a Margaretei Faifer și un volum de teatru al lui Laurențiu Faifer, o culegere din însemnările lui Arșavir Acterian, un studiu de poetică și stilistică al Irinei Andone. A editat, de asemenea, Didahiile lui Antim Ivireanul și, în colaborare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286940_a_288269]
-
assimiler " à la langue roumaine. Îl a offert au public roumain un panoramă de la poésie du monde dès leș temps leș plus anciens : N-am intenționat să dau, cu această culegere, o antologie a poeziei lirice universale. Citind și recitind stihuri cantate în vechiul Egipt, în antichitatea greacă sau chineză, în pădurile negre din străfundurile Africei, subt cerul italic sau galic, s-a ivit în mine dorința arzătoare de a anexă și a asimilă graiului nostru o seama de poezii, dintre
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
frunză rară " (" leș arbres écrits à feuillage rare ") " l'ombre au feuillage de soie " (Anotimpuri/Saisons) (Romanescu, 1998 : 62) ; " lumea aievelor " (" le monde réel ") " monde sans rêve " (Ce aude unicornul/Ce que l'unicorne entend) (Romanescu, 1998 : 84) ; " Numai astfel stihul are un temei/să se-mplinească și să fie floare. Țel est l'unique fondement sur quoi le vers peut s'accomplir et se faire fleur. ") " Autrement le vers pourrait-il des couleurs/Recréer la fleur ? " (Stihuitorul/Le poète) (Romanescu, 1998
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
Jean Poncet, în Jean Poncet (dir.), Lucian Blaga ou le chant de la terre et des étoiles, hors-série de la revue Sud, articles de G. Astalos, E. B. Steiciuc et alii, Sud, Marseille, 1996, p. 228 (texte source : " Chiar și atunci când scriu stihuri originale/nu fac decât să tălmăcesc./ Așa găsesc eu că e cu cale./ Numai astfel stihul are un temei/să se-mplinească și să fie floare./ Traduc întotdeauna. Traduc/în limba românească/un cântec pe care inima mea/mi-l
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
hors-série de la revue Sud, articles de G. Astalos, E. B. Steiciuc et alii, Sud, Marseille, 1996, p. 228 (texte source : " Chiar și atunci când scriu stihuri originale/nu fac decât să tălmăcesc./ Așa găsesc eu că e cu cale./ Numai astfel stihul are un temei/să se-mplinească și să fie floare./ Traduc întotdeauna. Traduc/în limba românească/un cântec pe care inima mea/mi-l spune, îngânat suav, în limba ei. ", în Lucian Blaga, Operă poetica, op. cît., p. 456). 758
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]