7,229 matches
-
circumstanțialul fixează sintactic domeniul, direcția, perspectiva, punctul de vedere, în limitele cărora se desfășoară o acțiune sau există (se manifestă) o însușire: „Greutatea scrierii noastre, astfel mărginită, se află numai în privința neajunsului literelor latine.” (T. Maiorescu, 249) • alta, de esență stilistică; construcția, în mod frecvent redundantă, reliefează sintactic subiectul sau obiectul acțiunii verbale: „Viața și-o povestesc numai cei ce sunt nemulțumiți de ea; în ceea ce mă privește, nimeni nu m-a obligat să o aleg, deci n-are de ce să
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
că amândoi o așteptau în dosul Sărăriei.” (I. Slavici, Mara, 197) Marcarea identității specificetc "Marcarea identit\]ii specifice" Rămâne implicită în planul semantic al relației de dependență identitatea funcțional-sintactică a circumstanțialului limitativ simplu, realizat prin adverbe sau forme verbal-nominale: „Mozart, stilistic, este în general grațios și exuberant, predispune la gravitate.” (G. Călinescu, C.O., 351), „Au fost unanimi în a ferici... pe amicul Mandache de cât noroc a avut și are.” (I.L. Caragiale, IV, 90), „De părut rău, lui nu i-
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
depinde de poziția conținutului lor semantic în raportul dintre enunțul lingvistic și realitatea extralingvistică. Când conținutul lor semantic se articulează în simultaneitate, schimbarea ordinii termenilor nu are consecințe asupra planului semantic al relației de coordonare ci poate doar introduce conotații stilistice: Vremea e frumoasă dar rece/ rece dar frumoasă. E bogată dar urâtă./ urâtă dar bogată. Când conținutul lor semantic se articulează în succesivitate, schimbarea ordinii termenilor poate duce la schimbări importante în planul semantic al relației de coordonare: El a
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Ibidem, p.498) Este adevărat că atât elementele incidente (sau fenomenul incidenței), cât și celelalte categorii luate aici în discuție (elipsa, repetiția, anacolutul) au un element comun: poartă marca afectivității și spontaneității subiectului vorbitor și reflectă o predominare a dimensiunii stilistice a textului asupra dimensiunii sintactice. Dar, între „cuvintele și construcțiile incidente”, pe de o parte, și celelalte „fenomene sintactice”, pe de alta, există deosebiri esențiale: a. Fiecare din „fenomenele” sintactice: elipsă, anacolut, repetiție își au natura în ele înseși; identitatea
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
de la mine că nimeni nu caută aicea de-a fi aceea de ce trece.” (M.Eminescu) 35. Complementul comparativ este detașat din sfera circumstanțialului de mod, din interpretarea G.A., unde este confundat cu circumstanțialul de mod realizat prin procedeul comparației stilistice, de către I. Iordan și Vl. Robu, lucr. cit., p. 668 și Ecaterina Teodorescu, Comparația și complementul comparativ, LR, XXIX (1980), nr. 6, pp. 585-590. 36. Cf. Mioara Avram, Cu privire la definiția complementului de agent, LR, 1968, nr. 5. 37. Această situație
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
sintaxă a propozițiilor principale, SG, II, pp. 121-139, S. Stati, Există propoziții cauzale coordonate?, LR, 1954, nr. 6), fie între coordonate (coordonate cauzale: H. Tiktin, op. cit., G.A., Gh.N. Dragomirescu, Sintaxa și stilistica propozițiilor independente, Brașov, 1939, Structura gramaticală și stilistică a coordonatelor cauzale, LL, IV (1960), M. Avram, Evoluția..., Ecat. Teodorescu, Coordonata cauzală, Sc. Șt. Iași, 1962, fr. 2; coordonate concluzive: I. Iordan, Limba română contemporană, p. 722), C. Dimitriu, Curs..., tinde să opteze pentru un raport aparte - raport sintactic
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
din cauza creării de omonimii - numeralul multiplicativ corespunzător lui nouă), iar alții (corespunzători numeralelor cardinale mai mari de zece) întâmpină dificultăți de utilizare. Un alt aspect privește distribuția seriei vechi în raport cu seria neologică. Deși se constată o anumită specializare în funcție de registrul stilistic (de exemplu, seria veche apare mai frecvent în limbajul bisericesc, iar seria neologică, în limbajul sportiv), cele două serii nu cunosc o limitare stilistică strictă. Din punctul de vedere al dinamicii sensului, se constată alunecarea semantică a numeralului multiplicativ înspre
[Corola-publishinghouse/Science/85003_a_85789]
-
aspect privește distribuția seriei vechi în raport cu seria neologică. Deși se constată o anumită specializare în funcție de registrul stilistic (de exemplu, seria veche apare mai frecvent în limbajul bisericesc, iar seria neologică, în limbajul sportiv), cele două serii nu cunosc o limitare stilistică strictă. Din punctul de vedere al dinamicii sensului, se constată alunecarea semantică a numeralului multiplicativ înspre numeralul fracționar, fenomen care are la bază, așa cum se întâmplă foarte des în limbă, o analogie. 1 De această incompatibilitate a multiplicativului adjectiv (/adverb
[Corola-publishinghouse/Science/85003_a_85789]
-
domeniu, Cornel Irimie și Marcela Necula (11). Folosirea esențelor lemnoase în modul cel mai potrivit scopului imediat, în funcție de calitățile lemnului duritate, rezistență, elasticitate, structura fibrelor, culoare și aplicarea anumitor tehnici de prelucrare și decorare explică, într-o largă măsură, trăsăturile stilistice și calitățile artistice ale obiectelor. O regulă generală pentru toate esențele lemnoase (cu excepția nuielelor care se împletesc) este aceea de a tăia arborii în lunile de iarnă, când aceștia au sevă mai puțină, iar rezistența fibrelor este mai mare, urmând
Creativitatea artistică la copilul cu dizabilități by Cleopatra Ravaru () [Corola-publishinghouse/Science/688_a_1327]
-
profundă voce poetică a vremii sale. Într‑un secol de involuție literară în care majoritatea poeților îl imitau pe Petrarca, Miche‑ langelo dă dovadă de profundă originalitate artistică. Gândirea înaltă, sinceri‑ tatea intensă a sentimentelor și pasiunilor, energia și concentrarea stilistică sunt caracteristicile principale ale marelui artist florentin. Versurile sale invită la meditație și fac să vibreze de cele mai multe ori sensibilitatea celui care le citește. Este interesant de remarcat că principalele teme ale poeziei lui Miche‑ langelo sunt desprinse din contemporaneitate
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_990]
-
caracterizează prin patos și grandoare. După ei, va urma o perioadă de tranziție numi‑ tă baroc ceea ce exprimă forma neregulată. Folosit inițial într‑o manieră depreciativă ter‑ menul și‑a păstrat multă vreme conotația ne‑ gativă. Din punct de vedere stilistic, secolul al XVII‑lea a fost o perioadă de tranziție. După artificialitatea manierismului artiștii erau în căutarea unor noi căi de exprimare. Frații Annibale și Augustino Carracci 33 din Bologna au încercat să reînno‑ iască pictura printr‑o reîntoarcere la
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_990]
-
de la figurile melodice și metroritmice, până la delimitarea structurală a agregatelor armonice și arhitecturării formale. Prof.univ.dr. Șerban-Dimitrie Soreanu Prolegomene Situată la confluența unor mari curente estetice (impresionism, pointilism, simbolism, fovism sau cubism), creația lui Claude Debussy (1862 - 1918) va reflecta orientările stilistice ale realității cultural-istorice, dezvăluind un univers de o complexitate remarcabilă. Astfel, „căutarea de sine” și autodefinirea stilistică a compozitorului francez se vor realiza sub influența acestui context cultural, semnificativ prin diversitatea curentelor estetice ce și-au suprapus traiectoriile evolutive. Opera
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
Prolegomene Situată la confluența unor mari curente estetice (impresionism, pointilism, simbolism, fovism sau cubism), creația lui Claude Debussy (1862 - 1918) va reflecta orientările stilistice ale realității cultural-istorice, dezvăluind un univers de o complexitate remarcabilă. Astfel, „căutarea de sine” și autodefinirea stilistică a compozitorului francez se vor realiza sub influența acestui context cultural, semnificativ prin diversitatea curentelor estetice ce și-au suprapus traiectoriile evolutive. Opera de artă reprezintă esența elocventă a formei de conștiință manifestată de spiritul creator și, în același timp
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
regăsește echilibrul într-o activitate creativă ce va avea ca rezultat apariția Stampelor pentru pian. Astfel, anul finalizării acestei noi creații - 1903 - inaugurează perioada de maturitate din creația pianistică a compozitorului francez, marcând deopotrivă o cotitură decisivă la nivelul evoluției stilistice și a viziunii sale componistice. Interpretate în primă audiție la 9 ianuarie 1904, la Societatea Națională de către pianistul spaniol Ricardo Viñes, Estampes vor aduce confirmarea reorientării spre noi mijloace de expresie ale limbajului muzical, dar și redimensionarea orizonturilor universului său
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
profundă voce poetică a vremii sale. Într‑un secol de involuție literară în care majoritatea poeților îl imitau pe Petrarca, Miche‑ langelo dă dovadă de profundă originalitate artistică. Gândirea înaltă, sinceri‑ tatea intensă a sentimentelor și pasiunilor, energia și concentrarea stilistică sunt caracteristicile principale ale marelui artist florentin. Versurile sale invită la meditație și fac să vibreze de cele mai multe ori sensibilitatea celui care le citește. Este interesant de remarcat că principalele teme ale poeziei lui Miche‑ langelo sunt desprinse din contemporaneitate
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_987]
-
caracterizează prin patos și grandoare. După ei, va urma o perioadă de tranziție numi‑ tă baroc ceea ce exprimă forma neregulată. Folosit inițial într‑o manieră depreciativă ter‑ menul și‑a păstrat multă vreme conotația ne‑ gativă. Din punct de vedere stilistic, secolul al XVII‑lea a fost o perioadă de tranziție. După artificialitatea manierismului artiștii erau în căutarea unor noi căi de exprimare. Frații Annibale și Augustino Carracci 33 din Bologna au încercat să reînno‑ iască pictura printr‑o reîntoarcere la
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_987]
-
al organizării materialului epic, romanul se înfățișează ca un text continuu, redactat ca o depoziție, fără fragmentare în capitole, fără interese pentru exactitate cronologică și fără sugerarea unui plan al fabulei: „această narratio se impune de la început cititorului drept trăsătura stilistică fundamentală.”<footnote Mihai Zamfir, Cealaltă față a prozei, Editura Cartea românească, București, 2006, p. 114 footnote> Romanul propune mai consecvent și mai profund decât creațiile lui Camil Petrescu și ale Hortensiei Papadat-Bengescu, o structură de tip constelație, semnalată de criticul
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
cuvântului reinstaurează, drept scop al artei nu înstrăinarea, ci dimpotrivă, țelul de a crea o percepere nouă a obiectului. M. Bahtin utilizează și termenul de motiv al operei literare, dar accentuează măsura prin care, uneori, în combinațiile prozei, anumite forme stilistice, precum cântecul, frânează mișcarea textului, reprezintă o digresiune. Aceste viziuni, astăzi constituite drept o teorie obișnuită a textului literar devin un alt tip de procedeu: în viața obișnuită relatarea visului reprezintă un limbaj practic cu interpretare simbolică; în textul literar
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
precum cântecul, frânează mișcarea textului, reprezintă o digresiune. Aceste viziuni, astăzi constituite drept o teorie obișnuită a textului literar devin un alt tip de procedeu: în viața obișnuită relatarea visului reprezintă un limbaj practic cu interpretare simbolică; în textul literar, stilistic, visul este un alt text, organizat precum un procedeu, ce ajută ritmul arhitectonic, fie în conceperea generală a visului, fie ca motivare în funcțiile și evoluțiile narative. Dincolo de personalitatea fiecărui autor, structura unui microfragment, ce conține visul este o
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
un procedeu, ce ajută ritmul arhitectonic, fie în conceperea generală a visului, fie ca motivare în funcțiile și evoluțiile narative. Dincolo de personalitatea fiecărui autor, structura unui microfragment, ce conține visul este o figură în actul stilului operei, o încadrare stilistică altfel organizată decât celelalte fragmente. Cu toate că aparține aceluiași autor, microfragmentul visului stabilește în limbajul stilistic al autorului un sistem de norme separat. În acest sistem de norme este vorba de o schimbare sintactică într-o formă de discurs dialogic, de
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
în funcțiile și evoluțiile narative. Dincolo de personalitatea fiecărui autor, structura unui microfragment, ce conține visul este o figură în actul stilului operei, o încadrare stilistică altfel organizată decât celelalte fragmente. Cu toate că aparține aceluiași autor, microfragmentul visului stabilește în limbajul stilistic al autorului un sistem de norme separat. În acest sistem de norme este vorba de o schimbare sintactică într-o formă de discurs dialogic, de care macrotextul nu este conștient, tot așa microfragmentul literar, ce conține visul posedă un element
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
sistem de norme este vorba de o schimbare sintactică într-o formă de discurs dialogic, de care macrotextul nu este conștient, tot așa microfragmentul literar, ce conține visul posedă un element polemic intern, un dialogism ce modifică printr-o comunicare stilistică relația dintre microtext și întregul acestuia. În acest fel, genul de discurs al microfragmentului despre vis trebuie comentat, ca o anumită năzuință de ordonare a cuvântului dincolo de acesta. În nuvela Preludiu sentimental scriitorul face apel la experiențele similare ale cititorului
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
acelei redactări, a găsirii timbrului specific în stare să dezvăluie febrilitatea trăirii evenimentelor descrise. “De aici neliniștea, trecerea rapidă de la una la alta, revenirea obsesivă asupra unui element-cheie, repetarea supărătoare în aceeași frază sau propoziție a aceluiași cuvânt, aparenta neglijență stilistică, așadar, în ultimă instanță, caracterul amorf al scrierilor sale, urmărind autenticitatea expresă. În acest înțeles poate că Anton Holban este într-adevăr cum considera Vladimir Streinu - <<un scriitor care se refuză>>, căci tehnica adevărată a construcției la el este tocmai
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
gândului, de a dezorganiza materia epică supusă legilor imuabile ale unei subiectivități aprinse.”<footnote Ibidem., p. VII footnote> Holban este veșnic chinuit de gândul că nu-i vor fi sesizate tonalitățile specifice, nuanțele analizei sufletești întreprinse. Îl agasează enorm obiecțiunile stilistice la care, după opinia sa, se reduce, pentru cronicarii respectivi ai momentului literar, toată înțelegerea unei cărți: “Toți îmi învinuiesc stilul desigur, este neglijent.(...) Dar, așa nud, nu e singurul posibil pentru a spune lucruri grave?” Aserțiunea sa are un
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
e atins atunci când în nuvela Halucinații eroul își imaginează înmormântarea, într-o variantă modernă a elegiei emisciene”, după observația lui Nicolae Manolescu <footnote Nicolae Manolescu, op. cit., p. 165 footnote>; măreției spectacolului nocturn de „sunet și lumină” îi corespunde o prețiozitate stilistică de factură simbolistă, rar întâlnită în proza lui Holban: „La căpătâiul mormântului meu să se puie în mișcare patefonul. Să cânte neîncetat, în timp ce luna va evolua pe cerul înstelat. Cântece vesele, și altele triste, și altele puternice, și altele de-
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]