7,161 matches
-
izolării. Din când în când apare, departe și la mari distanțe, câte o așezare rudimentară. N-am văzut pescari și bărci oamenii n-au luat încă la cunoștință de această apariție pe care o vor fi văzut pe vremuri preistorice strămoșii lor. N-am văzut paseri altele decât rațe sălbatice, zburând prin lucirea amurgului. (Îmi amintesc că n-am văzut câni la Stalingrad. Numai doi, de coloarea năsipului, un fel de ogari, umblau pe malul fluviului, căutând ceva în tovărășie. În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Iuri Alexeevici Cojevnicov). Sincer, neprefăcut, leal; crezând în prefacerea lumii, muncind cu vrednicie pentru progres. Văd în el pe un reprezentant al luptătorilor neosteniți și eroici ai Stalingradului. Caracteristic găsesc și titlul fragmentului de roman ce mi-a dat: Calea strămoșilor... Caracterizarea lui Iuri Alexeevici. Caract. lui Alexandr Nicolaievici arhitec. Tbilisi Caract. bătrânului conservator al tezaurului de artă religioasă. Tbilisi Cât am umblat pe Don cu parahodul spre Rostov pe-Don, ne-am întâlnit cu un moldovan care a trăit o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
000, cu anumite metode personale învățate de la bunicu-său. Bine mi-a părut aflând că acest coborâtor din răzeșii cu porecle frumoase din Republica socialistă moldovenească nu-și dă de sminteală neamul cel vechi și vrednicia pe care au arătat-o strămoșii săi în veac. Se adeverește și după înfățișare că Chirilă Grigorie Spărie vacă e adevărat moldovean get-beget. 9 Iunie Iubite Prietine, Mulțămesc din inimă și d-tale și lui Boris Polevoi pentru rânduiala bună a călătoriei mele în care ne-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
roș. 5 noemvrie 1955 [CUVÂNT LA SĂRBĂTORIREA A 75 DE ANI]* Mulțămesc din toată inima pentru laudele ce mă covârșesc și dragostea ce mă împresoară. În euforia mea sîmt totuși că picură un strop de melancolie. Am vedenia poetului anonim, strămoșul meu din veacul cel negru al poporului, care a cântat cu întristare: Amărâte codru des, Ia acù am înțeles Că din tine nu mai ies; C-am intrat la tinereță Ș-am ajuns grea bătrâneță, Am intrat copil blajin Ș-acù-s
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
aruncau câte o piatră în acest loc, până ce au scos ostrovul la fața mării, clădind pe el o biserică. Și astăzi oamenii au o sărbătoare, la 15 aug.; Sântă Măria (adormirea), când duc bisericei din ostrovul nou, pietre, adăogindu-le lucrării strămoșilor. Dubrovnic, Tvatat, Herțegnovi, Cotor etc., remarcabile înfățișările femeilor îmbrăcate în costume vechi naționale foarte frumoase, cu semne distinctive fată, nevastă, fată bătrână, văduvă. Femei nalte, subțirele, mândre. (toate stele de cinematograf cum spunea Bernard Shaw). Și oamenii (muntenegreni) au statura
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
român. Solii își manifestau părerea de rău pentru moartea tatălui său și, în același timp, și bucuria că Alexandru a ajuns în scaunul Lituaniei. Domnul dorea să păstreze în continuare aceleași relații frățești, așa cum au fost între cnejii Litvei și strămoșii săi. Fără să pomenească ceva în legătură cu incidentele de la graniță, Ștefan cel Mare făcea apel la solidaritatea creștină: „Milostivirea voastră puteți pricepe și singuri, destul de bine, cum din toate părțile păgânătatea tătărască și turcească se întărește mereu împotriva creștinătății”. De aceea
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
puteau suferi pierderi mari, deoarece nu angajau lupte propriu-zise; atacând, provocau pierderi adversarului și-l sileau să se oprească, să-și pună trupele în ordine de bătaie, moment în care moldovenii „dau dosul”, cum zice cronicarul. Tactica era moștenită de la strămoși, impusă și de năvălitorii turco-mongoli, mari maeștri în folosirea acesteia. Wapowski vede succese acolo unde moldovenii „rup” lupta și o iau la fugă, pentru a nu suferi pierderi. Ei au evitat mereu o confruntare serioasă în câmp deschis, deoarece adversarul
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
1502. Ei s-au străduit să-l convingă pe Ivan al III-lea să-i restituie regelui Alexandru teritoriile cucerite. Ivan a rămas însă neînduplecat. Ceea ce a cucerit, spunea el, făcea parte din Țara Rusească, iar această țară „este de la strămoșii noștri, din vechime, votcina (ocina) noastră”. I s-a mai propus țarului să participe la o acțiune comună de eliberare a Constantinopolului. Țarul a refuzat, el se căsătorise cu o prințesă bizantină și considera Constantinopolul ca o moștenire a sa
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
și mai pe urmă stăpânitorii domnii, au dat cui au vrut.” În anaforaua, pe care boierii moldoveni o alcătuiesc în 1817, se susține că Dragoș, când a venit în Moldova, pământul era locuit, iar moșiile au fost stăpânite din moși strămoși. În anafora se preciza că “locurile care den veac au fost domnești” sunt: “1. Locurile de pustiu, adică ce nu s-au stăpânit de nimenea den nepomenit veac. Al 2-lea: braniștile domnești ce au fost den veac și al
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
vasalilor săi, așa cum s-a întâmplat în apusul Europei. În anaforaua, pe care boierii moldoveni au alcătuit-o în 1817, se arăta că atunci când a venit Dragoș în țară, “pământul era locuit și moșiile au fost stăpânite din moși și strămoși”. Cercetând documentele de la sfârștul secolului al XIV-lea și din secolul al XV-lea reiese limpede că moșiile, mare parte dintre ele, erau constituite atunci când a avut loc întemeierea. Domnii care s-au perindat pe scaunul Moldovei au făcut și
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Episcopia Rădăuților. Este necropola domnească, unde au fost înmormântați primii domni ai Moldovei. În 1479-1480, din inițiativa lui Ștefan cel Mare, au fost puse noi lespezi din marmură pe mormintele lui Bogdan I, străbunicul său, cum apare în inscripție, Lațcu, strămoșul său, Ștefan I, strămoșul “care i-a bătut pe unguri la Hindău”, Bogdan, fratele lui Alexandru cel Bun, numit în inscripție “bunicul său”, Bogdan, unchiul său, fiul lui Alexandru cel Bun. Primul document, în care este menționată Episcopia Rădăuților, datează
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
domnească, unde au fost înmormântați primii domni ai Moldovei. În 1479-1480, din inițiativa lui Ștefan cel Mare, au fost puse noi lespezi din marmură pe mormintele lui Bogdan I, străbunicul său, cum apare în inscripție, Lațcu, strămoșul său, Ștefan I, strămoșul “care i-a bătut pe unguri la Hindău”, Bogdan, fratele lui Alexandru cel Bun, numit în inscripție “bunicul său”, Bogdan, unchiul său, fiul lui Alexandru cel Bun. Primul document, în care este menționată Episcopia Rădăuților, datează din 6 iulie 1413
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
secolul al XII-lea, ducele Normandiei venea cu 581 de cavaleri. Regatul Ierusalimului era apărat de 577 de cavaleri. Marile ducate și episcopate germane strângeau 500-600 de cavaleri. În lupta de la Brisarthe, din septembrie 866, Robert le Fort, marchizul Neustriei, strămoșul Capețienilor, interceptează oastea normandă și bretonă, care jefuise orașul Mans. Normanzii și bretonii aveau 400 de cavaleri, iar Robert le Fort, care este ucis în această luptă, tot cam atât. În următoarele secole, regii Franței nu pot strânge niciodată sub
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
și pe mormântul Mariei de Mangop, în 1477, la Putna. Pe mormântul mitropolitului Teoctist era pusă o lespede în 1478. Din decembrie 1479, încep să fie puse lespezile pe mormintele înaintașilor, aflate la Rădăuți, la 1479, 15 decembrie, pe mormântul “strămoșului” său, Roman I; la 20 ianuarie 1480 pe mormântul “strămoșului” său Lațcu voievod; la 25 ianuarie 1480, pe mormântul lui Bogdan, fratele lui Alexandru cel Bun; la 27 ianuarie pe mormântul “străbunului său, bătrânul Bogdan voievod”; la 30 ianuarie 1480
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Pe mormântul mitropolitului Teoctist era pusă o lespede în 1478. Din decembrie 1479, încep să fie puse lespezile pe mormintele înaintașilor, aflate la Rădăuți, la 1479, 15 decembrie, pe mormântul “strămoșului” său, Roman I; la 20 ianuarie 1480 pe mormântul “strămoșului” său Lațcu voievod; la 25 ianuarie 1480, pe mormântul lui Bogdan, fratele lui Alexandru cel Bun; la 27 ianuarie pe mormântul “străbunului său, bătrânul Bogdan voievod”; la 30 ianuarie 1480, pe mormântul lui Bogdan, fiul lui Alexandru voievod; pe mormântul
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Ștefan cel Mare, la curtea acestuia și nu pentru a-i proslăvi domnia, ca să îi întărească autoritatea, ci din grija ca să nu se piardă amintirea faptelor care s-au petrecut în domnia sa. Aceeași grijă care a purtat-o și amintirii strămoșilor săi, atunci când a restaurat biserica domnească din Rădăuți și când a pus lespezile frumos lucrate pe mormintele strămoșilor săi. În anul 1925, când Nicolae Iorga publica ediția a doua a cărții Scrisori de boieri, scrisori de domni (Vălenii de Munte
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
din grija ca să nu se piardă amintirea faptelor care s-au petrecut în domnia sa. Aceeași grijă care a purtat-o și amintirii strămoșilor săi, atunci când a restaurat biserica domnească din Rădăuți și când a pus lespezile frumos lucrate pe mormintele strămoșilor săi. În anul 1925, când Nicolae Iorga publica ediția a doua a cărții Scrisori de boieri, scrisori de domni (Vălenii de Munte), marele istoric scria că “n-avem aproape deloc scrisori politice” de la Ștefan cel Mare. Până la data respectivă nu
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
ceremonialului. Învățarea „moștenirii misterioase și sacre” se face în mentalitatea arhaică românească prin intermediul (re)memorării acțiunilor arhetipale într-o formă perfecționată, care are puterea magică de a reinstaura lumea mitică și de a transforma „personajul principal” al spunerii în chiar strămoșul întemeietor. „Corpusul de rituri și învățături orale” reprezintă „vehiculul principal de legătură între generații în transmiterea complexului cultural”. Bazându-și întreaga analiză a fenomenului inițiatic pe ideea ridicării la statutul uman numai prin cunoașterea trecutului cultural, Mircea Eliade consideră că
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
ceea ce are valoarea unei noi întemeieri. Dacă a putut participa la cosmogonie, el va putea forma o nouă familie în sânul colectivității regenerate astfel. „Riturile inițiatice cuprinzând încercări, moartea și învierea simbolică au fost întemeiate de către Zei, Eroii civilizatori sau Strămoșii mitici; aceste rituri au deci o origine supraomenească și, împlinindu-le, neofitul imită un comportament supraome¬nesc, divin”. Există în textele folclorice tipare inițiatice universale care au menirea de a transforma novicele într-un cunoscător al esenței lumii, prin însăși
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
1, 4 ). Așa au făcut zeii, așa fac oamenii» (Taittiria Brahmana, I, 5, 9, 4)”. Definirea inițierii drept „cale spirituală de realizare efectivă a unor stări supraindividuale (...) până la identificarea cu Principiul” unește ideea de școală cu cea de imitare a Strămoșului pentru a dobândi un nou statut ontologic. Zeul este invocat și întrupat în tânăr (aflat acum la o răscruce existențială) prin cuvânt, deci prin intelect, oferind cunoaștere și înțelepciune, ceea ce reprezintă, după cum s-a observat, cea de-a treia modalitate
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
a transpunerii în structuri verbale se adaugă mărturiei despre forme culturale îndepărtate, folclorul literar fiind, asemenea credințelor arhaice, „un depozit imens de documente ale unor etape mentale astăzi depășite”. Având „idealul de umanitate pe un plan supraomenesc”, neofitul parcurge drumul strămoșilor și devine „un alt om pentru că a avut o revelație crucială asupra lumii și existenței”. În acest context trecerea prin ceremonia imanentă formelor poetice devine obligatorie, oprirea tânărului din dezvoltarea socială și spirituală fiind echivalentă în gravitate cu abandonarea sufletului
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
pe de o parte, a naturii puterii sacre și, pe de altă parte, a modalităților de întâlnire între zei și oameni”. Folclorul literar constituie în acest context canalul privilegiat de comunicare a misterelor fundamentale, canal orientat atât pe verticală, între strămoșii mitici și contemporaneitate, cât și pe orizontală, ca liant cultural între membrii societății. „Puterea sacră este trăită prin intermediul imaginarului” iar decodarea acestuia se poate face prin instrumente etnologice, mitologice și stilistice; stilistica cumulează, la rândul ei, date etimologice, lexicale, morfologice
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Iarna însăși reprezintă un timp privilegiat pentru dobândirea cunoașterii superioare, „e vremea transmiterii miturilor și riturilor, când novicilor le apar spiritele și-i inițiază”. Cele douăsprezece zile în care se practică obiceiurile noastre tradiționale cuprind, la nivel trăirii magice, întoarcerea strămoșilor care trebuie cinstiți ritual. Nici această simultaneitate cu provocarea inițierii la nivel metaforic nu este întâmplătoare, dată fiind condiția similară a neofitului cu cea a călătorului către „lumea fără dor”. Suprapunerea zilelor dintre Crăciun și Bobotează, și a iernii implicit
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
condiția similară a neofitului cu cea a călătorului către „lumea fără dor”. Suprapunerea zilelor dintre Crăciun și Bobotează, și a iernii implicit, cu inițierea „se explică atât prin prezența morților (societățile secrete și inițiatice fiind în același timp și reprezentantele strămoșilor), cât și prin structura însăși a ceremoniilor, care presupun totdeauna o «moarte» și o «reînviere», o «nouă naștere»”. Anotimpul hibernal, propice mutației ontologice, constituie, ca și spațiul sacru, timpul sacru în genere și sărbătoarea ca parte a acestuia din urmă
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
structura însăși a ceremoniilor, care presupun totdeauna o «moarte» și o «reînviere», o «nouă naștere»”. Anotimpul hibernal, propice mutației ontologice, constituie, ca și spațiul sacru, timpul sacru în genere și sărbătoarea ca parte a acestuia din urmă, momentul în care „strămoșii străbat Marele Spațiu” pentru a-și ajuta descendenții. Dar iarna conține și metafora sfârșitului de ciclu, uzura creației fiind inevitabilă fiindcă aceasta este expusă devenirii în clipa imediat următoare celei dintâi, a genezei. „La apropierea iernii, natura își pierde fecunditatea
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]