6,018 matches
-
desperecheată de mai jos. "Înger căzut! înfipt-ai piciorul tău în tină,/ Mișcînd din vreme-n vreme aripele-n lumină./ Putea-vei scăpa oare din glodul ce te-a prins?/ Vai! chiar pe-a ta aripă noroiul s-a întins!". O strofă ce pare scrisă de un Arghezi mai tînăr cu un sfert de veac. O nedeslușire calculată, un simbol cu mai multe straturi, o metaforă ascunsă în niște versuri ce curg limpede. Cine este îngerul căzut în noroi, năzuind, ca abstracta
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
stricte) a versului moréasean, "arhitectură sonoră" - o rezonanță motivată profund, nu simplă muzicalitate simbolista a urechii, forma nepretențioasa ("avara") în care învesmântează emoția (ce trebuie înțeleasă drept intuiție a experienței trăite și nu ca efuziune sentimentală), jocul superior al configurării. Strofele - că aspecte "materiale" ale schemei dinamice în care poetul transpune propria intuiție - au o autonomie, dar, în același timp, se supun unui "efect" unitar, întregului, prin relații firești - o orchestrație extrem de atentă în care fiecare element, detaliu contează, în care
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
știm că majoritatea poeziilor nu recurg la asemenea procedee, ele nu pot fi și nu se cade să fie ignorate în cazurile amintite. Bolul tiparului în poezie nu se mărginește nicidecum la asemenea extravaganțe relativ rare ; sfârșitul versurilor, gruparea în strofe, împărțirea In paragrafe a pasajelor în proză, folosirea rimelor vizuale (bazate pe terminații omografe, dar nu și omofone) sau a jocurilor de cuvinte care nu capătă sens decât grație ortografiei și multe procedee similare trebuie considerate ca factori componenți ai
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
poate fi fundamentală, această latură sonoră nu este, evident, decât un aspect al rimei. Mult mai importantă din punct de vedere estetic este funcția "ei metrică, rima marcând terminarea unui vers, sau acționând ca organizator, uneori singurul organizator, al structurii strofei. Dar, în primul rând, rima are un sens, și de aceea este foarte strâns legată de întregul caracter al unei opere poetice. Datorită rimei cuvintele sunt juxtapuse, corelate sau opuse unele altora. Se pot distinge mai multe aspecte ale acestei
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
femei. În sfârșit, putem studia gradul de integrare al rimei în contextul poemului, arătând în ce măsură cuvintele care rimează sunt simple cuvinte de umplutură, sau, pentru a trece la extrema cealaltă, în ce măsură am putea deduce sensul urnii poem sau al unei strofe numai din cuvintele care rimează. Rimele pot constitui scheletul unei strofe sau pot fi atât de șterse, încât abia dacă li se remarcă prezența (ca în poezia Last Duchess - Ultima, ducesă - de Browning). (b) Rima poate fi studiată, așa cum a
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
contextul poemului, arătând în ce măsură cuvintele care rimează sunt simple cuvinte de umplutură, sau, pentru a trece la extrema cealaltă, în ce măsură am putea deduce sensul urnii poem sau al unei strofe numai din cuvintele care rimează. Rimele pot constitui scheletul unei strofe sau pot fi atât de șterse, încât abia dacă li se remarcă prezența (ca în poezia Last Duchess - Ultima, ducesă - de Browning). (b) Rima poate fi studiată, așa cum a făcut H. C. Wyld, *8 și ca un document lingvistic pentru
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
pretențiile celor două genuri, criticii neoclasici, cum sunt Habbes sau Dryden sau Blair, se mulțumesc, în general, să le claseze pe amândouă pe primul loc. 306 Ajungem acum la -alt tip de grupare, cal în care elementele determinante stat forma strofelor și metrul. Cum să clasificăm sonetul, rondelul, balada? Reprezintă ele gemuri sau altceva, mai puțin decât genurile ? Majoritatea lucrărilor de specialitate recente franceze și germane înclină să le considere "forme fixe", o categorie aparte, deosebită de cea a genului. Viëtor
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
adevăr, din toate felurile de metri, nu-i altul mai așezat și mai amplu decât cel eroic, - ceea ce-i și îngăduie să facă loc cu cea mai mare ușurință cuvintelor rare și metaforelor... *23 În ordine ascendentă, după "metru" și "strofă", următorul nivel al "formei" este "structura" (de pildă, un tip special de •organizare a intrigii). Structuri caracteristice, cel puțin în oarecare măsură, întâlnim în epopeea și în tragedia tradițională, adică în epopeea si tragedia care imită modelele eline (începutul în
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
Strtegier, Hermann (1912-1988) Organist, dirijor și compozitor olandez - Temă cu variațiuni (1952) Wilms, Johann Wilhelm (1772-1847) Compozitor, pianist și profesor olandez - Variațiuni Repertoriul românesc pentru duo de pian Berger, Wilhelm Georg (1929-1993) Compozitor, muzicolog și dirijor român de naționalitate germană - Strofe diacronice pentru pian la 4 mâini (1980) - pierdută Alexandrescu, Romeo (1902-1976) - Trei piese ușoare pentru pian la 4 mâini pe teme din Culegerea lui Bela Bartok (1957) Enescu, George (1881-1955) - Suită inedită pentru pian la 4 mâini (5 părți) Coloman
Repere structurale în activitatea duo-ului pianistic by Pânzariu Marin () [Corola-publishinghouse/Science/91608_a_93176]
-
solului, era un botanist fără pereche dar și un horticultor fără miros." Ironia este transparentă. Ea devine explicită, criticul nostru vorbind la un moment dat despre o veritabilă "horă savantă" a editorilor, criticilor, profesorilor și lingviștilor în jurul versului ultim al strofei finale, de fapt în jurul cuvântului cu care începe. Totuși este trist în lume" sau " Totul este trist în lume"? Criticul conchide că e vorba de tulburătorul totuși, căci logicul deși nu lipsește, fiind filigranat în structura intimă a poemei de la
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
O altă formă a deznaționalizării a fost cea prin folclor, prin care tradițiile românești să fie pierdute la un nivel mai intim. S-a încercat crearea unui folclor „moldovenesc”, de fapt unul de sinteză, prin introducerea de cântece ruse sau strofe traduse în rusește. În anii `50 și `60, între „istoricii” de la Chișinău a avut loc o dispută și în ce privește momentul constituirii națiunii moldovenești: aceasta s-a format până la revoluția din Octombrie, sau procesul însă nu era încheiat în 1940, an
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
indecizia poetului), iar dacă poate fi vorba de vreo cronologie la mijloc, ea ține mai degrabă de o subterană ordine a spiritului. Cum constata Perpessicius în "Note și variante" (v. M. Eminescu, Opere, vol. V, 1958, pp. 90-92), cele 15 strofe ale poemului Egipetul se inserau, și în versiunea a II-a din ms. 2259, în construcția amplă numită Memento mori, alături de alte episoade: Asia, Iudeea, Grecia, Roma-Preludiu, Dochia Raiul Daciei, Roma-Decebal. Sîmburele crud al morții, Miază- Noapte, Bastilia-Napoleon-Fine. Un scenariu
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
inserau, și în versiunea a II-a din ms. 2259, în construcția amplă numită Memento mori, alături de alte episoade: Asia, Iudeea, Grecia, Roma-Preludiu, Dochia Raiul Daciei, Roma-Decebal. Sîmburele crud al morții, Miază- Noapte, Bastilia-Napoleon-Fine. Un scenariu de vreo 84 de strofe numerotate chiar de poet, dar care, odată cu "amplificările și aluviunile ulterioare", ajunge cu totalul strofelor la 217. Pe Eminescu îl interesau nodurile sau răscrucile istoriei, locuri " Unde lumea în căi nouă, după nou cîntar măsoară" (Memento mori). Tip de gînditor
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
mori, alături de alte episoade: Asia, Iudeea, Grecia, Roma-Preludiu, Dochia Raiul Daciei, Roma-Decebal. Sîmburele crud al morții, Miază- Noapte, Bastilia-Napoleon-Fine. Un scenariu de vreo 84 de strofe numerotate chiar de poet, dar care, odată cu "amplificările și aluviunile ulterioare", ajunge cu totalul strofelor la 217. Pe Eminescu îl interesau nodurile sau răscrucile istoriei, locuri " Unde lumea în căi nouă, după nou cîntar măsoară" (Memento mori). Tip de gînditor sincretic, el nu improvizează povești în marginile altor povești, ci asamblează, sub privirile ochilor noștri
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
oscilanți, prudenți, calculați au fost recuperați cu ușurință și recompensați de noul regim; care este proporția reală, în opera scriitorului, a poetului în cauză, a poeziilor de rezistență și a celor oficiale, delirant omagiale, cu elogii ceaușiste pe sute de strofe? în cazul Adrian Păunescu răspunsul vine de la sine ; care este proporția dintre sinceritate și oportunism, dintre rezistența spontană, sinceră și tentația constituirii dosarului invers, cu piese pentru orice situații? Căci e foarte restrânsă, de oportuniști ai viitorului, ca să reluăm o
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
cartea lui Marcel Mauss ("unul dintre cei mai erudiți și modești savanți ai vremii sale"797, după cum îl numea Eliade), dezbatere a complexei problematici a darului în societatea arhaică și modernă. În Introducerea la Eseu despre dar sunt reproduse câteva strofe dintr-un foarte vechi poem scandinav, ale cărui idei principale sunt: a) "cei care își fac reciproc daruri/ sunt mult timp prieteni/ dacă lucrurile reușesc să ia o bună turnură"; b) "trebuie să fii prieten/ prietenului tău/ și să-i
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
acestei sublimări prin care tot ce dispare în lumină devine lumină. Dar în lumină lucrurile lumii ar trebui să apară în vizibilitate și nu să dispară din vedere. Aici însă, în tectonica poemului, așa cum ne e dat să vedem în strofele următoare, orice apariție în cuprinsul lumii și în corpul poemului e ștearsă din vedere, își pierde orizontul deschis de un subiect care gândește, vede și atinge, rostește lumea ca dat imediat al conștiinței 32. Poemul își propune propria lume, dar
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
totodată "ferecat pe pământ". Dorul de esențe e mistuitor, iar dacă înălțarea până la ele pare imposibilă pentru tot ce se manifestă în lumea generațiilor, acest invizibil inexprimabil dă totuși ceva de văzut, propune imaginile-model ale sferelor de argint și, în strofele următoare, desfășurarea lor într-un adevărat peisaj supraceresc, deosebit de clar conturat: "Meteori siderali, pulberi vaste,/ Aurore de peste fire,/ Unduind între stelele caste,/ Suspinând mătăsoasele lire", "Stau visând empyreice gemme/ De foc, boreale cununi". Sunt imaginile sufletului mai limpede al poemului
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
Baltag, Euridice și umbra, Editura Eminescu, București, 1988, p. 24. 22 "Ca valul care părăsește țărmul", "Ca țărmul care părăsește apa" ( Între cele două maree, în op. cit., pp. 54, 55). 23 Iată această imagine a trecerii spre originar în două strofe din poemul Entropie: "E timpul deci să înnoptez acum/ în ceață ca un râu în tâmpla lunii/ cu visele pornite pe un drum/ ce-a încetat de mult și calea nu mi-i// decât o reincludere în cremeni/ acolo unde
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
cuc. Doar Dumnezeu știe dacă pasărea cu pricina e moartă ori nu. Dar, ce e valabil pentru vultur - „vulturul mort nu cade niciodată din cuib” - ar trebui să fie adevărat și pentru cuc. Cât privește ceasul lui Stratan, între două strofe ale acestui pictor nu mai naiv decât Rousseau Vameșul și trăgând cu ochiul la suprarealitatea diavolească a lui Dali („Ceasul nu mai bate/ Oară’i douăsprăzăș fix./ Doamne, ce înseamnă/ Oare semnul X?” și „Mai cântă o dată./ Fix la douăsprăzăș
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
veritabilă ars poetica, demnă de mari scriitori: Marea, citită de d-nul Giugaru. Cred că acest tânăr poet va face carieră. Apoi, fără să facă o veritabilă analiza stilistica, argumentându-și punct cu punct opiniile, cita din memorie aproape patru strofe din poezie. Avea de altfel o memorie fantastică, reținea că o bandă de magnetofon tot ceea ce ii trecea prin zonă auzului. Insist deci, poezia lui a fost foarte bună, locul ei este în Convorbiri literare, mai apoi pe prima pagină
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
acestea. Dintr-o descriere a unei excursii scrisă de Dimitrie Morțun, reținem: „Mai mulți juni ne hotărârăm să facem o plimbare pedestră prin munți. Consecvenți hotărârii noastre, tocmirăm o trăsură”...Sau refrenul unei poezii a aceluiași autor, având 20 de strofe, suna astfel: „Miezul nopț’ș’al nostr’amor!” Într-un jurnal din București, găsim: „Subscrisa face cunoscut că deși soțul meu I. Rudnitzky a repauzat... atelierul nostru... continuă a funcționa tot sub conducerea artistică a vechiului său dirigent d. Ihgalski
Junimiștii la ei acasă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1686_a_2905]
-
îmi păru împrumutat de vreun autor sfiicios ce nu vrea să se dea pe față. Deprins cu pacheturi întregi de versuri și proză ce-mi veneau zilnic, mă pusei să cetesc cu indiferență Venere și Madona,dar de la a treia strofă, care începea cu versurile: Rafael pierdut în visuri ca-ntr-o noapte înstelată, Suflet îmbătat de raze și d-eterne primăveri... Interesul mi se deșteptă și merse crescând până la sfârșit. Foarte impresionat, am cetit poezia de mai multe ori în
Junimiștii la ei acasă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1686_a_2905]
-
desfătările culinare (satira II 8) și elogiul vinului (odele I 37, III 28). Începutul și finalul piesei trimit la pasaje cunoscute din lirica autorului augustan citate aproape exact. În chip sugestiv, personajul Horațiu își face intrarea în scenă declamând ultima strofă a odei III 13 închinată izvorului inspirației sale poetice : „Fântână Blanduzie ! Vei deveni tu încă/ Celebră-ntre izvoare când voi cânta stejarul/ Ce nfige rădăcina-i adânc în alba stâncă/ Din care ieși vioaie și dulce ca nectarul/ Fântâna mea
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
problema chiar în termenii autorului augustan. Două exemple în acest sens sunt sugestive. Versurile compuse de eroul piesei ca probă a capacității sale creatoare, contestată de Zoil, conțin o reflecție asupra scurtimii vieții în care se regăsesc ideile din penultima strofă a odei I 4 către Sestius : Amici, a noastre zile sunt paseri trecătoare./ N-avem în scurtul vieții nici timpul de sperat (II 13). Imaginea măsurării propriului loc de veci după încheierea parcursului pământesc, inclusă în avertismentul ironic transmis de
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]