5,909 matches
-
(în ) este un ceas astronomic medieval care se găsește în Praga, capitala Cehiei, în piața din Centrul Vechi al orașului. Ceasul este situat pe zidul sudic al primăriei. Monumentul exercită o puternică atracție asupra turiștilor, acest lucru datorându-se faptului că de fiecare dată când sunt anunțate orele are loc un adevărat spectacol animat care atrage ca un magnet toți turiștii aflați în apropiere, aceștia neîncetând
Ceasul astronomic din Praga () [Corola-website/Science/327297_a_328626]
-
bătălie a Răscoalei lui Hmelnițki. Numele bătăliei este dat de râul pe malurile căreia s-au dat luptele și de localitatea din apropiere . Luptele s-au desfășurat la aproximativ 36 km nord de Jovti Vodî, un oraș din zona central sudică a Ucrainei. Aici, armata polono-lituaniană aflate în plin marș sub comanda lui Stefan Potocki a întânit forțele superioare numeric ale cazacilor conduși de Bogdan Hmelnițki, aliați cu tătarii comandați de Tuhay Bey. După ce cazacii înregistrați, care făceau parte din armata
Bătălia de la Żółte Wody () [Corola-website/Science/327315_a_328644]
-
i (în ) sunt un grup etnic maghiar din Ungaria și Slovacia, de limbă maghiară, care cultural ține de maghiarimea din regiunile nordice ale Ungariei și regiunile sudice ale Slovaciei. i vorbesc un grai maghiar cu numeroase arhaisme și regionalisme și o accentuare specifică. Nucleul ariei lor de locuire este regiunea din nordul Ungariei și sudul Slovaciei cunoscută în terminologia geografică ca Ținutul Paloților (în ). Originea etnică a
Paloți () [Corola-website/Science/327333_a_328662]
-
Mezőföld, Bodrogköz, etc., pentru alte regiuni din Ungaria (și din Slovaciade azi) locuite de paloți (Hont, Gömör, Nógrád, Borsod) nu s-a demonstrat prezența elementului kavar (în schimb s-au găsit dovezi la prezența istorică a kavarilor în multe regiuni sudice ale Ungariei, unde nu trăiesc paloți). 2. Paloții ar fi descendenți ai cumanilor care au ajuns în Ungaria cu 2-3 sute de ani mai târziu față de maghiari și au ajuns luji ai unor clerici și nobili maghiari. 3. Paloții ar
Paloți () [Corola-website/Science/327333_a_328662]
-
s-au așezat sașii, se poate presupune ca la sfârșitul secolului al XV-lea, ansamblul bisericii a suferit modificări de esență cu privire la mărirea capacităților defensive. În această perioadă de început de secol al XVI-lea s-a făcut demantelarea colateralei sudice și parțial a celei nordice și s-au executat prin zidire, arce despărțitoare. Este posibil să se fi astupat și portalul vestic al turnului deschizâdu-se noi intrări pe latura nordică și apoi pe cea sudică a navei. Biserica are astăzi
Biserica fortificată din Mercheașa () [Corola-website/Science/327359_a_328688]
-
s-a făcut demantelarea colateralei sudice și parțial a celei nordice și s-au executat prin zidire, arce despărțitoare. Este posibil să se fi astupat și portalul vestic al turnului deschizâdu-se noi intrări pe latura nordică și apoi pe cea sudică a navei. Biserica are astăzi imaginea unei biserici de tip hală, având altarul și corul la același nivel cu nava centrală. O lanternă cu bază octogonală este prezentă pe latura vestică a turnului clopotniță, deasupra trunchiului piramidal al acoperișului. Orga
Biserica fortificată din Mercheașa () [Corola-website/Science/327359_a_328688]
-
a ei, o inscripție care atestă terminarea primei reconstrucții în anul 1497. Clopotnița a fost separată de interiorul bisericii și traveele vestice ale navelor laterale au fost eliminate. Accesul la catul al treilea se făcea prin intermediul unui turnuleț alipit laturii sudice. S-a construit, de asemenea, o boltă în cruce la nivelul al doilea, pentru o protectie eficientă contra incendiilor. Tot acum, s-au adăugat două etaje turnului, la ultimul cat fiind amplasate clopotele, deasupra lor fiind amplasat drumul de strajă
Biserica fortificată din Șura Mare () [Corola-website/Science/327354_a_328683]
-
corului, acesta având consolele similare cu biserica fortificată din Boz, ale cărei lucrări de refacere s-au terminat cu 40 de ani mai devreme. Accesul în bastion se facea prin clopotnița vestică și prin podul bisericii. Deasupra intrării prin portalul sudic, s-a construit pentru o mai bună apărare, un turn de flancare asemănător cu cele ale bisericii fortificate din Cisnădie și bisericii fortificate din Șeica Mică. În a treia etapă de construcție, în anul 1854, o dată cu terminarea invaziilor turcești, clopotnița
Biserica fortificată din Șura Mare () [Corola-website/Science/327354_a_328683]
-
spre Siret cu o fâșie de dealuri sculptate în marne și gresii, cu vai adânci săpate de o eroziune accentuată. Porțiunea localizat între Siret și Pietricica a evoluat în cuaternar în regim de glacis piemontan, format după înălțarea culmii. Prelungirea sudică a culmii, Piemontul Orbenilor, este alcătuit din prundișuri și nisipuri pliocen-cuaternare. Trăsăturile actuale ale reliefului s-au format în Pleistocenul superior și în Holocen. Culmea reprezintă cumpănă apelor dintre bazinele hidrografice ale râurilor Siret (est) și Tazlău (vest). Relieful are
Culmea Pietricica () [Corola-website/Science/327367_a_328696]
-
Samuilă (425 Poiana Mare (306 m) și pe cele situate între Trebiș și Negel: Slatina -Valea Rea (390 m), Râpă (468 m). Dealurile Căpățâna și Pietricica reprezintă o prelungire a culmii principale la sud de Negel. În lungul culmii principale sudice se înșiruie un aliniament de martori de eroziune: Cărunta (717 m), Fundu Tocilei (701 m), Măgura (660 m), Capătă (740 m) Cireșul (696 m) și alții. Din aceast interfluviu se desprind crește sub formă de prelungiri înguste, scurte și paralele
Culmea Pietricica () [Corola-website/Science/327367_a_328696]
-
Lărguța (561 m), Dealul Dumăriei (461m), Dlealul Dumache (523 m), Dealul Brădișu (525 m). Morfologic, spre est glacisul piemontan este separat de către abruptul morfotectonic (cu diferențieri altitudinale de 250-300 m în partea centrală și 100-150 m în zonele nordică și sudică), de culme. În dealurile Cărunta, Capătă și Cireșul, versantul estic da astfel impresia unor munți mijlocii și joși, iar spre nord și sud aspectul de ansamblu este al unor culmi domoale cu interfluvii largi, uneori aproape orizontale (dealurile de pe stânga
Culmea Pietricica () [Corola-website/Science/327367_a_328696]
-
emisar Bistrița) cu afluenții Slatina, Cârligați Negel, în est de Siret cu afluenții Bahna, Izvoarele, Cleja, Răcăciuni, Parava, Orbeni, Scurtă, Botohan, Fântânele, Contești, în sud-est de Trotuș (emisar Siret) cu afluenții Pârâul Mare și Gârbova, iar în vest - în partea sudică a depresiunii de Tazlău (emisar Trotuș) cu afluenții Nadișa, Răchitiș, Orașa, Helegiu, Văereni, Brătila. Afluenții Tazlăului cu origine în au un debit relativ redus dar permanent, talveguri cu panțe accentuate, viteze mari de curgere și produc viituri semnificative. Apele freatice
Culmea Pietricica () [Corola-website/Science/327367_a_328696]
-
valea Trebișului de DN2G Bacău - Comănești pe porțiunea Bacău - Tescani, la est în Culoarul Șiretului de DN2 pe porțiunea Bacău - Adjud, la sud pe valea Trotușului de DN11A pe porțiunea Adjud - Onești și la est pe valea Tazlăului - în partea sudică de DN11 între Onești și Sănduleni și de DJ118 între Sănduleni și Tescani. DN11 între Bacău și Sănduleni traversează culmea în apropiere de vârful Măgura. O altă serie de drumuri județene asigura pe flancuri comunicațiile: DJ 119 Bacău - Sărată, DJ119H
Culmea Pietricica () [Corola-website/Science/327367_a_328696]
-
interes național ce corespunde categoriei a IV-a IUCN (rezervație naturală de tip faunistic) situată în județul Neamț, pe teritoriul administrativ al comunei Vânători-Neamț. Arealul se întinde pe o suprafață de 11.500 hectare, aflându-se se află în partea sudică a Munților Sabasei (diviziunea centrală a Munților Stânișoarei) și cea nordică a județului Neamț. Zona se află la nord de porțiunea din DN15B, ce leagă localitățile Vânători-Neamț și Pipirig . Rezervația reprezintă o zonă de protecție pentru mai multe specii faunistice
Rezervația de Zimbri - Neamț () [Corola-website/Science/327392_a_328721]
-
este o arie protejată (sit de importanță comunitară - SCI) situată în partea sudică a Transilvaniei, pe teritoriile administrative ale județelor Sibiu, Brașov și Vâlcea. Aria protejată se întinde în vestul județului Brașov (pe teritoriile administrative ale comunelor Voila, Beclean, Mândra și orașului Făgăraș); sud-estul județului Sibiu (pe teritoriile orașelor Avrig, Cisnădie și Tălmaciu
Oltul Mijlociu - Cibin - Hârtibaciu () [Corola-website/Science/330576_a_331905]
-
alcătuiesc o arie protejată (sit de importanță comunitară - SCI) situată în Transilvania, pe teritoriul județelor Mureș și Sibiu. Aria naturală se întinde în partea sudică a județului Mureș pe teritoriul administrativ al orașului Sighișoara și al comunelor Bălăușeri, Daneș, Nadeș și în cea nord-estică a județului Sibiu, pe teritoriul orașului Dumbrăveni și al comunei Hoghilag. Situl se află în imediata apropiere a două drumuri naționale
Pădurile de stejar pufos de pe Târnava Mare () [Corola-website/Science/330582_a_331911]
-
și de vest ale coamei acoperișului. Monumentul are formă de navă, fără contraabsidă și cu absida altarului de formă pentagonală și decroșată față de restul corpului construcției. Accesul în interior se realizează pe o ușă masivă din lemn dispusă în peretele sudic. În interior, biserica este împărțită în trei încăperi: pronaos, naos și altar. Pronaosul are o formă dreptunghiulară, iar în peretele sudic se află ușa de intrare. Naosul are tot formă dreptunghiulară, iar în pereții de nord și de sud sunt
Biserica de lemn din Dumbrava, Suceava () [Corola-website/Science/330593_a_331922]
-
decroșată față de restul corpului construcției. Accesul în interior se realizează pe o ușă masivă din lemn dispusă în peretele sudic. În interior, biserica este împărțită în trei încăperi: pronaos, naos și altar. Pronaosul are o formă dreptunghiulară, iar în peretele sudic se află ușa de intrare. Naosul are tot formă dreptunghiulară, iar în pereții de nord și de sud sunt dispuse simetric două ferestre dreptunghiulare. Absida altarului este decroșată și are formă pentagonală. Ea are două ferestre de dimensiuni mai mici
Biserica de lemn din Dumbrava, Suceava () [Corola-website/Science/330593_a_331922]
-
formă dreptunghiulară, iar în pereții de nord și de sud sunt dispuse simetric două ferestre dreptunghiulare. Absida altarului este decroșată și are formă pentagonală. Ea are două ferestre de dimensiuni mai mici decât cele din pereții naosului: una în peretele sudic, de formă pătrată, și alta în axa absidei, de formă dreptunghiulară. Accesul din pronaos în naos se face printr-un gol de trecere. Lăcașul nu este pictat pe interior, pereții de lemn fiind vopsiți în culoarea albă și decorați cu
Biserica de lemn din Dumbrava, Suceava () [Corola-website/Science/330593_a_331922]
-
Polului Sud de către Roald Amundsen în decembrie 1911, Shakelton, care-și dorise pentru el această realizare, a fost nevoit să-și regândească ambițiile sale polare. El credea că mai rămăsese „un singur mare obiectiv al expedițiilor antarctice - traversarea continentului polar sudic de la o mare la alta.” Bazându-și strategia sa pe planurile elaborate anterior de exploratorul scoțian William Spiers Bruce, Shackleton a decis să acosteze împreună cu grupul său cât mai aproape de pol, pe coasta Mării Wedell. Echipa destinată traversării continentului urma
Grupul de la Marea Ross () [Corola-website/Science/330627_a_331956]
-
putea să încerce să traverseze continentul în acest sezon, Mackintosh a hotărât că primele două posturi trebuie amplasate fără întârziere, unul la 79° S lângă Minna Bluff, un reper proeminent de pe Ghețarul de șelf, și celălalt într-un punct mai sudic, la 80° S. Aceste posturi, în viziunea sa, erau cel mai mic lucru care l-ar fi ținut pe Shackleton și pe grupul său pe durata traversării. Întârzierea cu care "Aurora" a ajuns în Antarctica nu a permis câinilor sau
Grupul de la Marea Ross () [Corola-website/Science/330627_a_331956]
-
de la drumarii italienii aduși de regele Carol I pentru a construi șoseaua. DJ209B este situat în Munții Stânișoarei pe văile Suhăi Mari - spre est și Sabasei - spre vest, care delimitează grupa nordică a Munților Stânișoarei numită "Munții Suhăi" și cea sudică intitulată "Munții Sabasei". Prin acest drum se realizează peste "Obcina Stânișoarei" o legătură suplimentară între văile Moldovei și zona Fălticeniului situate la est și, valea Bistriței moldovene situată la vest - în amonte de Lacul Izvorul Muntelui. Spre sud-vest "" se intersectează
Drumul Talienilor () [Corola-website/Science/330654_a_331983]
-
de valurile doriene, la fel și cea mai mare parte a Greciei centrale, Tesalia și Epirul. Ionienii au reușit să păstreze, Attica și insula Eubea, dar mare parte dintre ei au migrat spre răsărit colonizând Cicladele și mai ales jumătatea sudică a litoralului anatolian care se va numi Ionia. Eolienii au rezistat în Beoția și Tesalia, unde și-au impus limba lor, dar mare parte dintre ei au emigrat colonizând aceeași coastă anatoliană la nord de ionieni și până în Troada, împreună cu
Era quot;întunecatăquot; a Greciei () [Corola-website/Science/330636_a_331965]
-
și lipsei de comunicare,iar o parte din ei au migrat în Cipru. Nici dorienii nu au rămas cu toții în Grecia balcanică, ci urmând aceleași direcții cu cei care fugeau din calea lor au ocupat Creta, Insula Rodos și partea sudică a litoralui anatolian începând de la Halicarnasos, zona primind numele de Dorida. La capătul acestui proces numit de istorici și migrația ioniană și care a durat până spre secolul X î.en.(anii 1000-900), s-a desăvărșit tabloul etnic și dialectal
Era quot;întunecatăquot; a Greciei () [Corola-website/Science/330636_a_331965]
-
2000 în România) și se întinde pe o suprafață de 6.230 hectare. Situl reprezintă o zona montană (pajiști naturale, stepe, păduri de foioase, păduri de conifere și păduri în amestec) încadrată în bioregiunea alpina a Carpaților de Curbura (grupa sudică a Carpaților Orientali); ce conserva habitate naturale de tip: "Comunități de liziera cu ierburi înalte higrofile de la nivelul câmpiilor, până la cel montan și alpin", "Păduri de fag de tip Asperulo-Fagetum", "Păduri de fag de tip Luzulo-Fagetum", "Păduri acidofile de Picea
Siriu (sit SCI) () [Corola-website/Science/330656_a_331985]