6,212 matches
-
de piatra de mormânt. Lungindu-mi gâtul, am inspectat precaut câmpul. Am ezitat înainte de a accepta faptul că nu mai era acolo. Iar întunericul dramatic de astă-noapte m-a învăluit din nou. Dar am ieșit pe verandă și vremea era superbă, o zi minunată, încă neobișnuit de caldă pentru luna noiembrie, și totul părea mai puțin amenințător în lumina asta, de parcă ceea ce văzusem noaptea trecută (și teama resimțită) aproape că nu existase. Victor zăcea pe burtă în fața mea, nederanjat de zbârnâitul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
cătune locuite de oameni trăind la limita dintre epoci, fastuosul Carnaval de la Rio, obiceiuri rurale, folclor amerindian etc. Rețin în special două imagini pentru frumusețea lor deosebită, potențată de ingeniozitatea artistului fotograf: tunelurile verzi ale Amazonului, și alta, cu totul superbă, reprezentând dunga subțire a unui țărm într-o zi de primăvară, sub un cer cu nori uriași reflectându-se în apă, sugerând două lumi paralele. La un alt etaj, poți urmări rularea unor diapozitive la fiecare 10 secunde, prezentând chipuri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
restaurante și baruri, precum și un uriaș store pentru melomani, pe care îmi pun în gând să-l vizitez pentru a-mi procura muzică flamenco. (O voi face după-amiază, de dragul unui dublu CD - chitară spaniolă, o antologie Paco de Lucia, absolut superbă.) Piața Colon (Columb) este și ea o intersecție foarte aglomerată. Statuia marelui navigator, cel care, după ce fusese respins, dintr-un puseu meschin, de regele Portugaliei, va aduce coroanei spaniole gloria descoperirii Americii, se înalță pe o coloană înaltă și este
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
matrice de la care reușesc să mă deschid cu mai multă înțelegere pentru alți pictori, către diverse maniere și stiluri. Cred că după perfecțiunea pe care o etalează Velázquez în tablourile sale, nu putea urma decât experimentul. Văd Las Meninas, cu superbul autoportret al pictorului, Adorația magilor, Christos crucificat, Mercur și Argus, Fierăria lui Vulcan, Triumful lui Bachus, Predarea orașului Breda, Torcătoarele etc. Un perfect joc al luminilor și al umbrelor. Nuanțe de culoare: rozul palid al rochiei cu care e îmbrăcată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
rece și obositoare, din care a fost alungată intimitatea. La etajul II - pictură flamandă, olandeză și franceză. Rubens - o opulență a formelor care marginalizează subiectele picturilor. Autorul Vânătorii de lei nu-mi mai place de mult. Manet, Portretul lui Zola, superb (scriitorul înfățișat printre cărți și gravuri). Urmează Cézanne, Van Gogh, Gauguin, Monet, Poussin... Multe lucrări splendide, dar simt că nu mai am puterea să asimilez, că nu mai disting detaliile, elementele care mă fac să memorizez o pictură sau alta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
să fac ceva cumpărături, pentru că, bănuiesc, la Hanovra - gazda lui EXPO 2000 - totul va fi mai scump. Caut o cămașă neagră, de calitate bună - „ca la Pleșu”, mă ironizează Vitalie, pentru că îl văzuserăm pe Pleșu la Bookarest 2000 într-o superbă cămașă neagră -, dar mereu este ceva care nu-mi place: țesătura, gulerul, croiala etc. În cele din urmă, îmi cumpăr una, dar rămân cu un sentiment de nemulțumire, pentru că nu este ceea ce mi-am dorit... Primim banii în holul hotelului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
cu spatele la imensa clădire delabrată. Acum, edificiul, renăscut din propria cenușă, a devenit sediul Parlamentului Germaniei reunificate - Bundestagul. S-a investit enorm aici, ca și în noul cartier rezidențial. Vechea cupolă distrusă de proiectile a Reichstagului a fost înlocuită cu o superbă calotă de sticlă, transparentă, ce seamănă cu un imens solariu striat de carouri. La colțul clădirii, dinspre Porțile Brandenburg, surprinzător, dăm peste un bătrânel așezat pe un scăunel rabatabil, cu pieptul încărcat de medalii sovietice, cântând la acordeon, în gura
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
mare, și nici în islam. Găsind în fiece iesle hrana necesară, tradiția Nova et vetera a învelit încet-încet aceste boabe cam seci, exact cum se petrec lucrurile în scoica perlieră, cu straturi de sidef succesive, și iată-ne cu o superbă perlă de cultură pe fundul adăpătoarei noastre de necredincioși. Un patrimoniu din care unii își fac și astăzi o moștenire. "Luminătorul trupului este ochiul", citim în Evanghelia lui Matei (VI, 22). De ce n-o fi descris el și cadrul și
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
la începutul încăierării, erau doi la doi și, până să scape unul dintre adversari de câine, ciobanul nostru mioritic avea timp să-l răpună pe atacatorul său și să facă față, apoi, celuilalt adversar. Nunta cosmică, imaginată de cioban, metaforă superbă, avea să aibă loc numai „de-o fi să mor”. În fața destinului, românul spune „fie ce-o fi” și trece la acțiune. Dacă nu ar fi făcut așa, noi n-am mai fi supraviețuit ca neam. Spaniolii, în 1808, mergeau
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
referitoare la pericolul turcesc și tătărăsc, voievodul fiind gata să primească “de o sută de ori moartea decât să își părăsească credința.” G. Mihăilă a subliniat importanța din punct de vedere ideologic și literar a corespondenței domnului cu Veneția. O superbă pagină de cronică, deci și de literatură, o reprezintă scrisoarea pe care Ștefan o adresează principilor apuseni după victoria de la Vaslui din 10 ianuarie 1475. C. C. Giurescu considera că aceasta “ar trebui să figureze la locul de cinste în toate
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
fericire. Am ascultat și legenda legată de el, care, de altfel, nu-i prea înalt; este ca și cota 1400 de la Sinaia. Valoarea lui, cum spuneam deja, este una simbolică pentru pelerinii de pe camino. Am admirat de sus panorama superbă ce-ți umple inima de bucurie. Cu aceste sentimente am trimis un sms unuia dintre cei mai buni prieteni ai mei, Alois Bulai, pe care îl port mereu în inimă în călătorii, mai ales pentru că fizic nu poate să fie
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
lungul anilor s-au tot construit biserici care adăposteau micul locaș al Maicii Domnului. Unii au construit, alții au dărâmat și tot așa, locul a trecut prin multe vitregii ale vremurilor. Dar astăzi pe acel loc sfințit este Înălțată o superbă biserică. Această strălucitoare biserică este Împodobită cu icoane bizantine mari și frumoase. Multe țări au donat icoane frumoase acestei biserici. Și România se numără printre donatori. Așa că ai ce vedea În această imens de mare biserică. Ai ce admira. Afară
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
albi ca de mărgăritar. Și munții din Împrejurimi sunt frumoși și În culori diferite: bej, maro, verde Închis, gri - petrol și indefinite. Atât pot spune, că e minunat de frumos. Doar Mâna lui Dumnezeu le-a făcut și colorat. E superb! Nu te mai saturi de privit și admirat natura toată care ne Înconjoară. Slavă și mărire Celui Ce a făcut toate. Marea Moartă Marea Moartă este aproape de Marea Roșie, ca la un kilometru distanță. Este o apă petronie-cenușie, e Închisă la
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
și Automatizări, ca profesor inginer pentru discipline tehnice. Intervine pe alocuri Nicolai Dolghi. Transcriere: Nicolai Dolghi. Alin Nechita: Bună ziua. Sunt Alin Nechita și astăzi vă voi lua un interviu. Ce amintiri păstrați din locul nașterii ? C. H.: - Mmm... niște amintiri superbe, cu o casă frumoasă, cu o pădure și cu un deal mare. Era Pietricica. Se chema Piatra Neamț. A. N.: - Am înțeles. Unde ați urmat școala primară ? C. H.: - În Galați. A. N.: - Ce poziție ocupă familia dumneavoastră în cadrul comunității ? C.
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
culturi", Castillo de la Real Fuerza în colaborare cu Muzeul istoric din Rotterdam au prezentat expoziția documentară "Piet Hein și Flota Noii Spanii"! Dând curs amabilei invitații a ambasadorului Olandei, cu care eram în excelente relații, am fost prezent într-o superbă după-amiază la vernisaj. Ca istoric și "căutător de pirați în ape cubaneze", eram totuși puțin intrigat de acțiunea respectivă. De ce? Castillo de la Real Fuerza, edificiul cel mai vechi al Havanei, cea mai veche fortăreață din America Latină, construită între 1558 și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
până la destrămarea URSS, Cuba a primit și mii de "turiști sovietici", majoritatea "cu ochi albaștri", îndreptați non stop către țărmurile americane. Mergeam adesea la Nacional unde în "Marele salon" se organizau recepțiile Corpului Diplomatic. După saluturile de rigoare, ieșeam pe superba terasă a hotelului, înconjurată de palmieri imperiali, care la capăt avea o splendidă deschidere la mare. Era o priveliște fascinantă, mai ales în nopțile cu cer senin și lună plină și-i dădeam dreptate lui Lucky Luciano. Cu doamna, cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
Lucky Luciano. Cu doamna, cu prieteni sau delegații din țară, poposeam din când în când la Tropicana. Nu știu cum erau spectacolele "pe vremuri", dar și acum erau o explozie de muzică și dans, de culori, de trupuri de ciocolată sau abanos superbe. În urma unei seri la Tropicana, vizitat de "muze" am ticluit și un imn "de corazón", dedicat celebrului templu al dansului și muzicii: Amețit în Caraibe La barul Tropicana din Havana tot ce se mișcă are, cum mi s-a spus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
tunelul timpului" ar putea fi totuși interesantă. Așă că José, șoferul nostru cubanez, a venit să ne ia de la Reședința din Siboney la 7,30 fix, întrucât invitația menționa necesitatea prezentării la Tribuna Oficială la 7,45! Era o dimineață superbă, cu un cer albastru fără nici un nor și o briză plăcută. Mașina CD cu tricolorul fluturând rula pe Quinta Avenida fără a mai opri la stop, întrucât circulația fusese întreruptă de la ora 7,00 și poliția ne saluta la fiecare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
multe ori pe drumurile lui Che. Trecusem Anzii în mașină la Mendoza, le admirasem culmile veșnic înzăpezite, mă aplecasem de atâtea ori în semn de salut în preajma uriașului Aconcagua... Trăisem ani buni ca șef de misiune în Chile, o țară superbă cu oameni minunați, dar din păcate mandatul meu a fost pe vremea dictaturii militare a lui Pinochet. Bătusem în mai multe rânduri deșertul Atacama și El Norte Grande, pe unde trecuse pe motocicletă Che, vizitasem minele de cupru, știam că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
fratelui mai mare"! Cu un curcan de 15 kilograme și alte 2x50 cadouri care mai de care mai apetisante, ce puteam face decât să strigăm și noi "Viva la Revolucion"! A doua zi am depus la Ministerul Relațiilor Externe un superb coș de flori, cu urări de la mulți ani și sănătate pentru Fidel și un coș cu băuturi alese pentru fratele Raul, președintele Cubei. Am mai oferit, ca obicei de sfârșit de an, "atenții" ministrului relațiilor externe, adjuncților, la câțiva directori
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
nimeni nu participa de fapt, ci numai organizatorul, fiecare s-a retras în colțul său de lucru, făcându-și de treabă evitând discuțiile ce nu aveau nici un sens. Liniștea, nu a putut dura prea mult, cu toate că afară era o zi superbă, pentru că dispăruse din setul ce era adus pentru tabără, tubul de orange, iar cel de alb era aproape gol. Mă aflam împreună cu familia Hlinka, Bobiță și Vasilică pe terasa din fața cabanei bucurându-ne de frumusețile din jur și discutând diferite
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
sfert de ceas, cursurile lui Ion Nicolau lăsau o impresie inedită, greu de exprimat în cuvinte; aș spune că era o istorie a certitudinilor, le simțeam cinstite, ne copleșeau ca o istorie a adevărului în medicină. Erau, de fapt, o superbă construcție geometrică astfel încât simptomele, bolile, sindroamele pe care ne învățasem să le reținem automat, pe de rost, deveneau elementele unei superbe teoreme geometrice. Deși, în totalitatea sa, conținutul prelegerilor era extrem de vast și complex, el era reținut ușor, bucheala, vechea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
istorie a certitudinilor, le simțeam cinstite, ne copleșeau ca o istorie a adevărului în medicină. Erau, de fapt, o superbă construcție geometrică astfel încât simptomele, bolile, sindroamele pe care ne învățasem să le reținem automat, pe de rost, deveneau elementele unei superbe teoreme geometrice. Deși, în totalitatea sa, conținutul prelegerilor era extrem de vast și complex, el era reținut ușor, bucheala, vechea plagă a mediciniștilor, nepotrivindu-se în acest caz. De altfel, cred că plasarea cursului de pediatrie al lui Nicolau în ultimii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
a putea rămâne la catedră a trebuit să fie "avansat prin retrogradare", să fie încadrat doar preparator, nu asistent cum fusese. Jocurile de culise așa au dictat. Mărturisirea deschisă ne-a impresionat. Am devenit studenți exemplari, am învățat de la dânsul superba geometrie a naturii exprimată prin inframicrobiologie și relațiile virusului cu imunitatea, cu vaccinul, cu genetica. Vorbea clar; microbii ni s-au părut, de atunci, niște bune cunoștințe. Ne-a câștigat pe toți. Am povesti această istorioară pentru că profesorul Teodorovici, care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
Medicină și a fostului Institut de Medicină și Farmacie, căruia i-a închinat talentul, omenia și deosebita sa hărnicie. Nu ne putem imagina nici actuala clinică (institut) de gastroenterologie, nici medicina din Iași fără imaginea sprintenă, ageră, de o tinerețe superbă, purtată până târziu, a profesorului Constantin Strat. ALEXANDRU DOBRESCU În urmă cu puțin timp, Fundația "Prietenii Iașului Emil Alexandrescu" a organizat o conferință despre profesorul dr. Alexandru Dobrescu, reputatul dermatolog. Era o zi cenușie de iarnă ce nu mai pleacă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]