6,881 matches
-
mângâiam cum îmi place să fac, mă privea foarte - cum s-o descriu? Gânditoare. De obicei chicotește sau își închide ochii și chiar zâmbește când îi ating pielea superbă și-mi trec mâna peste curbele ei frumoase, dar aseară era tăcută și doar mă privea. — Ce e, lumină iubită și divină a vieții mele? am întrebat-o eu în șoaptă. (Chiar dacă ușa e închisă, iar camera Lenei e în partea cealaltă a palierului, apartamentul e așa de mic încât mereu am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
așa de mic încât mereu am impresia că putem fi auziți.) Nici măcar vorbele mele de dragoste prostești n-o făcuseră să râdă de data aceasta și am simțit un mic fior de anxietate. — Ce e, draga mea? De ce ești așa tăcută? Nu ești bolnavă sau nu te doare ceva, nu? — Nu, Charlie - nu de asta. Dar îmi place când te uiți plin de-ngrijorare la mine: îmi vine să plâng. Nu și-a mai făcut nimenea așa griji pentru mine înainte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
eram în pericol să dau pe dinafară. Nu mi-a trecut prin cap să mă întreb unde aveam să stau; atâta vreme cât reușeam să găsesc vreun colțișor liniștit pentru mine, unde să mă pot calma și complace în explorarea rece și tăcută a urii mele proaspăt descoperite, îmi era de-ajuns. Se dovedi a fi mai ușor de zis decât de făcut: nu aveam nici un ban și nici o posibilitate de a face rost. Eram deja cu mult în urmă la plata ratelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
colivie și îi vârâ dedesubt marginile cu elastic, Adriana se gândi o clipă îngrijoră că s-ar putea sufoca. Se decise că va suporta acestă eventuală consecință, apoi trase jaluzelele la baie și stinse lumina. În mod miraculos, pasărea rămase tăcută. Abia după ce se așeză din nou sub pătură cu o mască de castraveți pe față, respiră ușurată. Slavă Domnului! Ațipise când sună telefonul, iar ea era atât de obosită încât răspunse. — Adi? Dormeai? bubui în receptor vocea lui Gilles, neobișnuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
se uita la Adriana și Adriana se uita la el, amândoi încleștați într-un război al privirilor timp de aproape treizeci de secunde, fără ca niciunul să scoată o vorbă. Adriana îi admiră fermitatea; majoritatea bărbaților se fâstâceau când ea rămânea tăcută și sfidătoare. Îi plăcea și faptul că el era solid. Era peste înălțimea medie pentru un bărbat, avea probabil aproape 1,80m, dar tricoul strâns îi punea în evidență torsul care îl făcea să pară și mai solid. După câte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
care părea să spună Ia te uită, un adversar, îmi place. Și, chiar dacă el nu i-a cerut Adrianei numărul de telefon atunci și acolo, ea era absolut sigură că o să mai audă de Tobias Baron. — De ce ești atât de tăcută? a întrebat Russell în timp ce înaintau cu greu în traficul de pe Merritt, aglomerat ca o parcare, situație înrăutățită încă și mai mult de refuzul lui ferm de a evita tripleta ororilor de trafic: nu numai că plecaseră din oraș la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
întâlnit aseară. — Dă-mi un indiciu. — Adriana l-a numit viitorul ei soț. — Te-ai întâlnit cu Tobias Baron? Oh, nu se poate! Povestește-mi! Nici măcar n-am știut că a sunat-o. — Știu, a fost cam ciudată în privința asta. Tăcută. De parcă îi era teamă să nu cobească. Cred că el a fost plecat două săptămâni în LA, iar acum s-a întors în New York. Au ieșit împreună pentru prima dată miercurea trecută, apoi din nou cu mine și cu Russell
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
despre Starea Relației. Era specialitatea lui și cel mai negru coșmarul al ei. — Leigh, ce se întâmplă cu noi? Vocea lui deveni mai moale, mai blândă. Serios, cred că ar trebui să discutăm despre asta. Leigh inspiră adânc și exhală tăcută. Se străduia să rămână calmă, deși îi venea să urle Nu, nu, nu! M-am săturat să discut despre asta. Hai să nu mai discutăm deloc. N-am putea să povestim cum a fost azi și să ne vedem de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
-o aproape de el, încă întinși peste pătură, plimbându-și ușor degetele peste umerii ei până ce Leigh a simțit că o trec fiori prin brațe. O întreba dacă e bine, se simte bine, nu dorea puțină apă? Când Leigh a rămas tăcută câteva minute, el i-a ridicat bărbia și a sărutat-o cu atâta delicatețe încât ea a simțit că se topește. S-au sărutat așa minute în șir, mult, leneș, languros, iar când Jesse și-a apăsă limba pe buza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
care se duceau la petrecerea de Crăciun. În toate cartierele occidentalilor, oamenii purtau costume de bal mascat, de parcă tot Shanghai-ul devenise un oraș al clovnilor. 2 Cerșetori și acrobați În costume de Pierrot și de pirat, părinții lui ședeau tăcuți În timp ce o porniră spre Hungjao, o regiune, aflată la opt kilometri vest de Shanghai. De obicei, mama lui Îi atrăgea atenția lui Yang să aibă grijă să nu-l calce pe bătrînul cerșetor care zăcea la capătul aleii. Dar cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
mort pătrunsese În el și japonezii aveau să intre În război de aceeași parte cu britanicii? Jim visă războiul care avea să vină, visă un film de actualități În care el stătea, În costum de zbor, pe puntea unui portavion tăcut, gata să-și ia zborul Împreună cu acei bărbați din națiunea insulară din Marea Chinei, purtat Împreună cu ei peste Pacific de spiritul vîntului divin. 4 Atacul asupra vasului Petrel Un cîmp de flori de hîrtie plutea pe fluxul de dimineață. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Încercînd fără succes să recupereze cutiile cu coduri. Curînd după ora zece, japonezii redeschiseră Bundul și mii de chinezi speriați și europeni neutri fură Împinși de-a lungul cheiului. Priveau În jos, la echipajul rănit al navei Petrel, și stăteau tăcuți, În timp ce steagul Țării Soarelui Răsare era Înălțat pe catargul vasului american Wake. Tremurînd lîngă tatăl lui În soarele rece de decembrie, Jim se uita În sus, la ochii lipsiți de expresie ai chinezilor strînși laolaltă pe chei. Erau martori la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
sub fațada barocă a Cazinoului Del Monte, apoi alergară pe lîngă stadionul de curse de ogari, o armată de hamali În uniforme portocalii și pantofi sport după model american. LÎngă stația de tramvai, În Avenue Haig, sutele de pasageri rămaseră tăcuți un scurt răstimp urmărind o decapitare publică. Trupul unui bărbat și al unei femei În haine țărănești vătuite, poate hoți de buzunare sau spioni ai Guomindangului zăceau lîngă platforma stației. Ofițerii chinezi Îșă ștergeau ghetele, În timp ce sîngele curgea În jgheaburile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Yang circula adesea prin Orașul Vechi. Spînzurătorile publice aveau loc pe un stadion În miniatură, cu o estradă de lemn curată și cu șiruri circulare de bănci În jurul stîlpilor de execuție din lemn de tec și atrăgeau Întotdeauna un public tăcut. Chinezilor le plăcea spectacolul morții, Își spunea Jim, ca un mod de a-și aminti cît de nesigură era viața. Din același motiv le plăcea să fie cruzi, să-și amintească de vanitatea de a crede că lumea era ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
să știe se cățărase pe zid de multe ori, scoțînd de fiecare dată cîteva bucăți ascuțite de sticlă. Se aplecă peste margine și sări printre crengile Întunecate ale cedrului din spatele chioșcului de vară. În fața lui se Întindea grădina Împrejmuită și tăcută, adevăratul cămin al lui Jim, În mai mare măsură decît casa Însăși. Aici se jucase singur cu imaginația sa. Fusese un pilot doborît pe acoperișul pergolei de trandafiri, un pistolar stînd sus În plopii din spatele terenului de tenis, un infanterist
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Raymond, doi băieți germani de vîrsta lui se jucau cu o minge, În timp ce mama lor descuia Opelul familiei. De obicei, Îi strigau lozinci nemțești sau aruncau cu pietre În el pînă Îi oprea mama lor. Dar azi, toți trei rămaseră tăcuți. Jim trecu pe lîngă ei pe bicicletă, Încercînd să nu le arate fața lui Învinețită. Mama Îi ținea pe fiii ei pe după umeri, urmărindu-l pe Jim Îngrijorați parcă de soarta care Îl aștepta. Încă șocat de furia pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
la acele hacienda cu acoperișul de țiglă verde. Se urcă În camion și Închise portiera. — În regulă, Frank, o să aruncăm o privire la casa lui Jim. Înaintară pe sub copaci și o cotiră pe aleea nepăzită. În timp ce se apropiau de casa tăcută, Jim văzu că Basie era dezamăgit. Deschise portiera, gata să-l apuce pe Jim și să-l arunce pe trepte. Jim se agăță de bordul mașinii, și În acel moment, două siluete ieșiră de sub porticul de la intrare. Purtau un fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
mai puțin interesat de bătrînii muribunzi decît pretindea. — SÎnt În lagărul de la Woosung, adăugă Jim. SÎnt În viață, să știi. — Mă bucur. Lagărul Woosung? S-ar putea deci să-i vezi curînd? — Foarte curînd... Jim privi de-a lungul orezăriilor tăcute. GÎndul de a o vedea pe mama sa Îl făcu să zîmbească, un act care Îi Încordă mușchii feței. Habar n-o să aibă de toate aventurile lui din ultimele patru luni. Chiar dacă i-ar povesti totul, s-ar simți ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
erau două călugărițe În văluri negre, cîțiva copii de vîrsta lui Jim și vreo douăzeci de englezi, bărbați și femei. O mulțime de prizonieri se adunase deja lîngă gardul de sîrmă ghimpată. Cu mîinile În buzunarele șorturilor zdrențuite, se uitau tăcuți, În timp ce un sergent japonez se urcă În autobuz ca să-i inspecteze pe prizonieri. Doctorul Ransome stătea În genunchi, În partea din spate a camionului, ascunzîndu-și rana de pe față cu dosul mîinii. Jim se uită fix la englezoaica Într-o rochie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
așeză pe podea, lîngă Jim. Efortul de a sta În picioare Îl epuizase și se lăsă pe spate, cu mîna la rană, În timp ce muștele se luptau printre degetele lui. Doamna Hug și perechea de englezi cu valiza de nuiele așteptaseră tăcuți cît timp duraseră discuțiile. După ce soldații japonezi se Întoarseră În lagăr și Închiseră poarta, doamna Hug zise: — Nu vor să ne primească. Conducătorii britanici ai lagărului... Jim Îi privi pe deținuții care se Învîrteau dincolo de porți. Grupuri de băieți jucau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
mulțumească să-și ridice vapoarele de luptă de la Pearl Harbor. Atunci lagărul Lunghua va fi din nou acel loc fericit pe care Îl cunoscuse În 1943. CÎnd Jim și domnul Maxted se Întoarseră cu rațiile la Blocul G, deținuții așteptau tăcuți, cu farfuriile și gamelele lor. Stăteau pe trepte, bărbații cu piepturile goale, cu umerii noduroși și coaste ca o colivie de păsări, iar soțiile lor șterse, cu rochii vechi, uitîndu-se fără expresie, de parcă așteptau să le fie adus un cadavru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
pe deținuții din spatele sîrmelor și pe chinezii care mureau de foame la poartă... — Jim...! șopti doamna Philips. Repetă la latină! Forțîndu-se să nu clipească, spre iritarea santinelei japoneze, Jim se uită În lumina soarelui de afară, dincolo de fereastra dispensarului. Peisajul tăcut părea că fierbe În flăcări; era acea aură născută din trupul pilotului american care ardea. Lumina atinse sîrma ruginită a gardului și frunzele prăfuite ale trestiilor de zahăr sălbatice, Înălbi aripile avionului abandonat și oasele țăranilor din movila funerară. Jim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
pierduseră războiul. Văzuse echipaje americane capturate, reținute cîteva ore În casa paznicilor de la Lunghua. Ceea ce Îl impresiona atît de mult era faptul că aceste mașini complexe erau manevrate de bărbați ca Tiptree, Cohen și Dainty. Asta era America. Jim rămase tăcut gîndindu-se la bombardierele B-29. Voia să le Îmbrățișeze fuselajele argintii, să le mîngîie carlinga motoarelor. Avionul Mustang era frumos, dar Superfortress aparținea altei categorii de frumusețe... — Ia-o ușor, băiete... Basie Îi cuprinse cu brațul pieptului tremurător. SÎnt departe de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Unul dintre camioane se oprise deja și un pluton de soldați sări jos pe șosea, apoi alerga peste orezăriile secate de lîngă perimetrul vestic al lagărului. Cu baionetele la armă, luară poziția cu fața spre gardul de sîrmă ghimpată. Acum tăcuți, sutele de prizonieri se Întoarseră să se uite la ei. Un al doilea pluton de poliție a forțelor aeriene traversa canalul care separa aeroportul Lunghua de lagăr. Spre est, cotitura lungă a rîului Whangpoo completa cercul cu nenumăratele lui golfulețe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
la ordinul doamnei Chiang Kai-Shek, În speranța că, eventual, China ar putea fi gazda Jocurilor Olimpice din 1940. Capturat de japonezi după invazia din 1937, stadionul devenise cartierul general militar al zonei de la sud de Shanghai. Coloana de prizonieri traversă parcarea tăcută. Zeci de cratere de bombe distruseseră suprafața pistei, dar liniile albe de marcaj Încă se Întindeau În Întuneric. Vehicule avariate ale armatei erau parcate În șiruri drepte - camioane găurite de șrapnele și cisterne de combustibil, tancuri fără șenile, autoblindate ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]