5,477 matches
-
ale strămoșilor sau religii oculte ( În privința cărora, locurile ascunse ale megaliților se alătură peșterilor); În același timp, după chipul și asemănarea omului și ale animalului, sunt inventați zeii. Aceștia au și ei istoria lor care se schimbă odată cu omul. Cunoașterea tainică și mitică, noțiunile cosmologice trec În mâinile capilor societății și, când aceasta se Împarte În clase și se stratifică, și zeii urmează același model, organizându-se În panteonuri ierarhice. Limbajul și proprietățile spațio-temporale ale mitului cedează definitiv locul „linearității” simbolurilor
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
se ciocnesc ca să se formeze fulgere. Căci, de vreme ce raportează totul la divinitate, ei sunt de părere nu că fulgerele vestesc ceva fiindcă s-au produs, ci că se produc ca să vestească ceva”1. Așadar voința divină este prin natura ei tainică, inexplicabilă, ascunsă ochilor obișnuiți, și se manifestă În semne complexe, de nedescifrat În lipsa codurilor pe care le au posesorii științei auspiciului, care interpretează aceste semne pe baza unor clasificări minuțioase ce atribuie caracter pozitiv sau negativ unor persoane, lucruri, animale
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
luptele și chinurile pe care le Îndurase și pribegia și multele fapte Înțelepte și marile isprăvi să se piardă, Învoindu-se ca să spunem așa, să le Învăluie uitarea și tăcerea, ci, unind cu niște ceremonii preasfinte unele imagini și sensuri tainice și Înfățișări ale acelor isprăvi din vremea trecută, a consacrat pentru bărbații și femeile copleșiți de asemenea nenorociri o Învățătură de pietate și o pricină de mângâiere (Despre Isisxe "Isis" și Osirisxe "Osiris", 27). Istoria divină, care contemplă suferința și
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
atunci când ea este morală”. În spirit byronian, are loc aici revalorificarea titanismului și a religiei panteiste, în cadrul căreia poetul își atribuie poziția privilegiată: „Și luminat de fulgere negre spre munți / Eu vin cu dreptul la un cânt universal”. Pregătit pentru tainicul sacerdoțiu, el nu ezită să scuture praful de pe recuzita romantică: „Poetul în haine de purpură / Întâmpină zorile zorile / Albe și albe cavouri / Ale frumoaselor nopții”. Influența temperamentului vulcanic al lui Walt Whitman răzbate, cu minime modificări, în textul programatic: „A
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287754_a_289083]
-
vis într-un coșmar. La fel, în nuvelele din Tunda (1940), unde se salvează rare insulițe conturate în registrul sugestivității vagi, nelămurite, cu vedenii „fumegânde”, ca într-un „miragiu”. Peisajul dobrogean, cu întinderile de nisip pârjolit de soare și cu tainice bălți străjuite de stufărișuri, o incită pe prozatoare, care, pe alocuri, surprinde câte ceva din atmosfera locului, ca și din psihologia aparte a pătimașelor ființe, de etnii diferite și cu un colorit exotic, ce își duc traiul aici. Iubirile sunt aprinse
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289025_a_290354]
-
se scăldau în lux, se dedau la jocuri obscene și la orgii cu lăutari țigani, și cu ciocoii. Viața la țară era "eternul spectacol divin al răsăriturilor de soare trandafirii, al apusurilor roșii, al amiezilor liniștite de vară, al serilor tainice și al nopților senine de iarnă, al pămîntului înghețat și al cerului înstelat parcă cu mărgăritare". "Țăranii duc astfel de vieți poetice și vor continua să ducă astfel de vieți, rămînînd superbi, "sălbatici" curați în țara asta a noastră". Iorga
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Învățat aveau sobe cu cărbuni și bănci duble cu călimară În care ne Înmuiam penițele. Noi, băieții, purtam pantaloni scurți până la ceremonia de communion solennelle, la doisprezece ani. și așa mai departe. Toate astea nu se Întâmplau În vreun ungher tainic al Carpaților, ci În vestul postbelic al Europei, unde momentul «postbelic» a durat aproape douăzeci de ani.” 1 Descrierea belgianului Luc Sante se referă la Valonia industrială din anii ’50, dar se potrivește unei mari părți din Europa de Vest a acelor
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Cântecul legionar deșteaptă în suflet puteri mereu sporite, curaj și bărbăție, iubire de țară și neam. Cântecul legionar înseamnă vâltoare și îndemn, te scoală din letargie, te poartă către limanuri dulci cu flori și roze, împliniri. Cântecul legionar izvorât din tainice iubiri cântate de părinți, murmur de izvoare și adulmecări de sânge. El va lovi pururi pe tirani, veșnici înrobitori. Cântecul legionar înseamnă o mică oază în deșertul pământesc, pururea bântuită și devastată de nisipurile iadului. Cântecul legionar înseamnă tărâm însângerat
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
tot mai departe, frumuseți divine se afundă, înstrăinându-l pe om de rostul său și de Creatorul său, Dumnezeu, Tatăl Atotștiitorul, Făcătorul Cerului și al Pământului, văzutelor tuturor și nevăzutelor. Catapeteasma neamului nostru creștin se clatină. „Desfrâul se desfată în tainice cotloane”. Nemunca și ferocea sete de îmbogățire pe seama altuia întunecă mintea celor fără de Dumnezeu. Cel drept se ofilește așteptând. Nu mai există dragoste omenească, iubire față de aproapele. Omul de altădată, de înaltă trăire și sănătate morală, a dispărut într-o
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
Corbii zilelor noastre „îndrăgi-i-ar ciorile și spânzurătorile”, ca și cei din trecut, porniți pe jaf și stricăciune, grași și rotofei, doldora de euro, nemunciți, pierduți în fabuloasele averi, buimăciți de grija de cum să-și mai dosească jaful, în tainice cotloane, rod din carnea cât a mai rămas a bietului român sărăcit, macină și doboară temeiurile noii rânduieli umane pentru care s-a dat sânge și morminte. Noi, legionarii, am slujit lui Dumnezeu și legilor Sale. Dreptul la credință e
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
roumain est constitué d'un seul " bloc typographique ", au sens neutre du terme : Frumoaso, ți-s ochii atât de negri încât seara când stau culcat cu capu-n poala ta îmi pare, că ochii tăi, adâncii sunt izvorul din care tainic curge noaptea peste vai și peste munți și pește șesuri, acoperind pămâtul c-o mare de-ntuneric. Așa-s de negri ochii tăi lumină mea. (Izvorul nopții) (Blaga, 2010 : 43) Mă belle, țes yeux șont și noirs que le soir
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
désir charnel (" désir "), soit du côté des sentiments (" la nostalgie "). Parfois, leș traducteurs oscillent entre l'abstrait et le concret dans le cas du même contexte. Nous analysons ci-dessous leș équivalents de l'adverbe " dornic ", dérivé de " dor " : Așa de tainic tu mi-o spui și dornic, parc-aș fi pribeag pe-un alt tărâm. (Dorul) (Blaga, 2010 : 52) Țes mots șont chargés de mystère et de nostalgie, comme și j'étais exilé sur une autre planète. (Désir) (Miclău, 1978 : 183
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
Stolojan, 1992 : 57) Sporim nesfârșirea C-un cântec, c-o taină. (Cântăreți bolnavi) (Blaga, 2010 : 170) Nous prolongeons l'infini d'un mystère, d'un chant. (Chanteurs malades) (Stolojan, 1992 : 95) un cântec s-a iscat în larg, mare și tainic în larg. (Taină inițiatului) (Blaga, 2010 : 119) une chanson surgit au large, grande et mystérieuse au large. (Le secret de l'initié) (Miclău, 1978 : 287) Veturia Drăgănescu-Vericeanu choisit, par contre, de traduire le moț " taină " par " secret ", terme dont le
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
fort que celui de " mystère " et qui ne fait pas référence à la conception philosophique de Blaga. Pour illustrer ce choix traductif, nous mettons en parallèle să version et celle de Paul Miclău : ochii tăi, adâncii, sunt izvorul din care tainic curge noaptea peste vai (Izvorul nopții) (Blaga, 2010 : 43) țes yeux profonds șont la source d'où coule le mystère de la nuit par leș vallées (La source de la nuit) (Miclău, 1978 : 173) țes yeux profonds, șont la source d'où
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
nuit par leș vallées (La source de la nuit) (Miclău, 1978 : 173) țes yeux profonds, șont la source d'où, en secret, la nuit coule sur leș vallées (La source de la nuit) (Drăgănescu-Vericeanu, 1974 : 73) pleoapele-mi închid, îmbrățișând cu ele tainic icoana ta din ochii mei (Noapte) (Blaga, 2010 :49) je ferme mes paupières recouvrant de mystère ton icône dans mes yeux (Nuit) (Miclău, 1978 : 179) je ferme leș paupières embrassant avec elles, en secret, ton icône dans mes yeux (La
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
avec elles, en secret, ton icône dans mes yeux (La nuit) (Drăgănescu-Vericeanu, 1974 : 77) L'analyse comparative nous relève une inégalité sémantique entre leș deux versions, inégalité provoquée par l'emploi de la locution adverbiale " en secret ", équivalent de l'adverbe " tainic " dans la traduction de Veturia Drăgănescu-Vericeanu. La traductrice est fidèle à să décision, le moț " secret " se retrouvant maintes fois dans să version : " tainele " " leș secrets " ; " a lumii taină " " le secret du monde " ; " taină nopții " " le secret de la nuit " (Eu
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
dans să version : " tainele " " leș secrets " ; " a lumii taină " " le secret du monde " ; " taină nopții " " le secret de la nuit " (Eu nu strivesc corola de minuni a lumii/Je n'écrase pas la corolle de merveilles du monde) (Drăgănescu-Vericeanu, 1974 : 47) ; " tainic " " en secret " (Ulciorul/La cruche) (Drăgănescu-Vericeanu, 1974 : 245) ; " taină trăită unde s-a dus ? " " le secret vécu, où s'en est-il allé ? " (Încheiere/ Final) (Drăgănescu-Vericeanu, 1974 : 191). Le même choix est retrouvé chez Virgil Ierunca : " où est-il le secret vécu
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
parmi leș perles/ Du coffre de mon âme/Un peu de boue./ Mon problème ce n'est que țoi [...]. " ( Vei plânge mult ori vei zâmbi ?/Pleureras-tu ? Souriras-tu ?) (Romanescu, 1998 : 28) ; " îmi pare/că ochii tăi, adâncii, sunt izvorul/din care tainic curge noaptea peste vai [...]./Așa-s de negri ochii tăi,/lumină mea. " " Je sens que ton regard n'est plus/ Le reflet de țes yeux profonds,/Îl est la source d'où la nuit/ Coule doucement par leș vallées [...]./Ô
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
Azi e-n fiecare îngustul semn de carte”. Tonul poetic dominant stă sub semnul „soarelui negru” al melancoliei saturniene, al nostalgiei și tristeții generate de conștiința trecerii timpului și a fragilității ființei umane, de unde predilecția pentru stările vagi, nedefinite, ale „tainicului asfințit de lume”. Rafinamentul universului și limbajului poetic se vădește în cultivarea impresiilor și cuvintelor rare („defilee” rimează cu „Erythree”), în cizelarea savantă a versurilor care dobândesc astfel sonorități muzicale deosebite: „Scoici nautili, vegetație marină/ se adună/ cunună/ în părul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286079_a_287408]
-
anecdote, nici de novatorii cari reduc pictura la simple efecte de lumină, la o searbătă și meschină realitate. Această pictură, cu înțelesuri profunde și cu expresiuni tehnice fastuoase ca o râurare de purpură presărată de pietre prețioase, va rămâne un tainic și somptuos azil, un templu ermetic și vrăjit pentru visători, poeți și cugetători, pentru idealiști și esteți"51. Cu privire la teoria lui John Reed, trebuie precizat faptul că această "lectură" nu este una alegorică, unde rămâne esențială utilizarea dicționarului de iconuri
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Și din oglindă luminiș / Pe trupu-i se revarsă, / pe ochii mari bătând închiși / Pe fața ei întoarsă" (1923), Luceafărul, "Din sfera mea venii cu greu", (1923), Luceafărul "Și din a chaosului văi / Un mândru chip se-ncheagă"(1923), Luceafărul "Și tainic genele le plec" (1923), Luceafărul "De dragul negrei vecinicii / Părinte mă dezleagă" (1923), Luceafărul "Ce-ți pasă ție, chip de lut, / Dacă-oi fi eu sau altul?"(1923), Călin (File din poveste) Nunta (1919). Și el face parte din același club
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Codrii (sunt) organe (pluralul de la substantivul orga) sonoare”, „crivățul... scoțând note-ngrozitoare”. Pastelul dă senzația unui anotimp Încremenit, dar nu este eliminată cu desăvârșire dinamica elementelor care compun tabloul. „Fumuri albe se ridică În văzduhul scânteios ”, „luna Își aprinde farul tainic de lumină”, „crivățul pătrunde ”, „un lup... se alungă ”. Așa că, chiar dacă Șerban Cioculescu afirma că V. Alecsandri” are sentimentul neclintirii totale, al tăcerii absolute, al suspendării vieții, Într-un cuvânt, intuiția caracterului grandios al anotimpului comentând imaginile care fac obiectul discuției
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
Poezia „Gorunul” din volumul „Poemele luminii” de Lucian Blaga, publicat În 1919, exprimă, pornind de la acest deziderat, o sensibilitate rară. Sensibilitatea poetului, un deosebit rafinament al simțurilor intră În rezonanță cu imperceptibilele vibrații ale naturii surprinsă Într-un moment de tainică trăire. Poetul are revelația unei muzici aparte, zvonul ei ușor Îl Împovărează dulce cu o stare de liniște rară, pătrunsă adânc În suflet, Încât privește din exterior spre interior, lăsându-se unei beții necunoscute. Este descoperită aici o beție a
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
de așteptat. Când Cătălina Îi vorbește despre „dorul (ei) de luceferi”, limbajul devine solemn, fonetismele populare dispar. În strofele 58, 59 aceste limpeziri de limbaj sunt evidente. „Dar un luceafăr răsărit Din liniștea uitării Dă orizont nemărginit Singurătății mării. Și tainic genele le plec, Căci mi le Împle plânsul Când ale apei valuri trec Călătorind spre dânsul;” Aceste cuvinte sunt rostite de Cătălina atunci când Îl respinge oarecum, fără convingere, pe Cătălin. Termenul „asameni” din strofa 76: „Tu vrei un om să
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
acest misterior "stil", de care suntem pătrunși până în măduva ființei noastre culturale, dar a cărui robie nu o simțim? " Cine simte greutatea atmosferei sau mișcarea pământului?" (p. 4). Stilul este "factorul imponderabil", "mănunchi de stigme și motive" care, imprimându-se tainic spiritualității unei culturi, dă personalitate distinctă și unitate expresivă culturii pe care o străbate de la un capăt la altul. Stilul e deci o "forță, care ne depășește, care ne ține legați, care ne pătrunde și ne subjugă" (p. 4). Unitatea
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]