7,762 matches
-
PERSONAL AL REGINEI. CÂND INTRĂ, FEMEIA, CARE STĂTUSE PÂNĂ ATUNCI PE UN SCAUN, SĂRI ÎN PICIOARE ȘI ÎL ÎNFRUNTĂ. AVEA OCHI IMENȘI; PĂREA OBOSITĂ ȘI O ANUMITĂ CRISPARE DIN ȚINUTA EI DENOTA O OARECARE TEAMĂ. CÂND VORBI, VOCEA EI ÎI TRĂDĂ EFORTUL DE A PĂREA CALMĂ, EFORT RĂSPLĂTIT CU SUCCES DOAR PARȚIAL. OMORI, NU-I AȘA? MARELE JUDECĂTOR ÎNTOTDEAUNA DĂ ORDIN SĂ FIE EXECUTAȚI CONDUCĂTORII ȚĂRILOR PE CARE LE CUCEREȘTE. VREAU SĂ ȘTII CĂ SUNT GATA SĂ MOR, DAR MAI ÎNAINTE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
o presupunere, spuse Podrage. Marin făcu din cap un semn afirmativ. Totuși îl irita neputința celor prezenți de a-și da seama că el se lupta să scoată adevărul la iveală. Însă când vorbi, nimic din vocea lui nu îi trădă enervarea. ― E doar o presupunere, dar faptul că Creierul nu a reușit să mă afecteze cu nimic dovedește că e logică. Adevărul ― oricare ar fi el ― va fi complet dezvăluit înainte de sfârșitul zilei. ― Vrei să spui, insistă Podrage, că, fiind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
durere sau de posesiune, o lungă zi fără vârstă, peste care idolul domnea ca acest soare sălbatic peste casa mea de stânci, și acum, ca și atunci, plâng de durere și de dorință, mă arde o speranță rea, vreau să trădez, ling țeava puștii și sufletul ei dinlăuntru, sufletul ei, numai puștile au sufle't, în ziua în care mi-au tăiat limba am învățat să mă închin sufletului nemuritor al urii. Ce învălmășeală, ce furie, bum, bum, beat de căldură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
s-a deschis, am rămas singur, cu sufletul ars, amar, singur cu idolul, și i-am jurat atunci că voi scăpa de la pieire credința mea cea nouă, pe adevărații mei stăpâni, pe Dumnezeul meu cel neîndurat, că voi ști să trădez, oricât de scumpă va fi plata. Acum, căldura a început să mai scadă, pietrele nu mai vibrează, acum pot să ies din adăpost și să privesc deșertul cum se acoperă treptat cu galben și portocaliu, ce se vor preschimba curând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
Nu am prins niciun război doar câteva cutremure care ne-au unit mai mult. Vezi? Tot pacea și armonia erau primordiale iar oamenii erau mai înțelepți și mai fideli. Semănătorul știa să semene sămânța, ținea la glia lui nu o trăda, la pâinea coaptă în cuptor pe vatră, a mielului sacrificat, nu se despărțea ca râul de albie atunci când grijile îl inundau. * Acum se simte albia deformată de apa timpului prezent. Ne scăldăm în vremuri tulburi, vânăm anotimpuri, furăm bucurii, ne
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
suflet. Până și Gulliver care domnea peste țara piticilor s-a transformat într-o dună de nisip în mijlocul mării, unde piticii, printre cămile și servitori, vor să construiască o cetate Meka. Fugi vară, să nu te blestem că ne-ai trădat copilăria. Nici luminița de la capătul tunelului nu se mai vede; acum privim tablouri cu secerișul lanurilor mănoase de grâu, cu porumb, cu floarea-soarelui, cu viță de vie, tablouri cu păduri și codrii verzi în picioare, tablouri cu case cu cerdac
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
rămâie singur cu gîndurile-i proprii și-și răspunse: "Conștiința mea e împăcată"... Și numaidecât, ca la poruncă, îi răsăriră în minte argumentele, cu zecile, îmbulzindu-se să-l încredințeze că Svoboda a fost vinovat, a încercat să dezerteze și să trădeze, și că, prin urmare, el, care din întîmplare l-a judecat și l-a osândit, n-are să-și impute nimic, nimic... Totuși, pe când asculta în suflet dovezile liniștitoare, în tavanul cu grinzi negre se iviră, întîi ca niște sclipiri fără
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
că dorește să se înfățișeze comandantului diviziei. În ultimul moment își luă seama. Cum să ceară generalului mutarea, când nu știe nimeni despre schimbarea diviziei? L-ar întreba: de unde a aflat, cine i-a spus? Ar fi o murdărie să trădeze pe Klapka, ar fi... " Deocamdată trebuie să mai aștept, își zise dânsul. Întâi să se publice vestea schimbării, chiar neoficial... Trebuie să procedez cu băgare de seamă și cu demnitate!" Se liniști. Trecură trei zile... Nu se auzi nimic despre
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
ochi furioși spre Bologa și îi curmă vorba cu ură: ― Aici vă purtați cu prizonierii ca niște sălbatici. O brută de ofițer m-a lovit cu un par peste șale pentru că n-am putut și n-am vrut să-mi trădez armata și țara!... Asta-i barbarie, domnule... asta-i... Revolta prizonierului răsună mai violent, ca într-un microfon, în inima lui Apostol. Obrajii i se roșiră, privirea i se înduioșă... Simțea o nevoie cumplită să-și apropie sufletul prizonierului. Vru
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
de satul meu drag! - N-ai să înțelegi niciodată dragostea mea, Yoane! Trupul tot era parcă o așteptare... Am iubit întotdeauna pe mai multe planuri și, de aceea, m-au dus valurile vieții cum am vrut... Flăcăul care nu-și trădase locurile dragi ale copilăriei părea stăpănit de o forță demonică, obscură. Mă studia atent, de parcă întelepciunea sutelor de generații perindate pe acele meleaguri s-ar fi adăpostit toată în mintea lui și nu spunea nimic, nimic. Dar eu am simțit
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
închinậndumă la capul ei ca la o icoană, îmi cerea să-i aprind lumậnarea, pretextậnd că s-ar putea întrerupe cumva lumina și trebuie s-o aibă acolo ,pregătită. Cậnd soseau “călăii”, ascundea grabită lumậnarea, de frică să nu fie trădată în credința ei unică și definitivă. Neputința, dar mai ales persistența în minciună, în prefăcătorie și disimulare credulă, acestea erau atributele credinței aceleia rătăcitoare care-i distrusese dragostea, familia, casa părintească, satul natal și o despărtise cu ură de copiii
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
am dus-o cu mine pretutindeni și, de aceea, nu pot s-o măsor vreodată în bani. Oricật de multe mi-ar fi nevoile, oricật de strậmtorată aș fi, oricật aur și argint mi s-ar oferi, tot n-aș trăda. Întelepciunea mea vine de acolo, din copilăria mea... Și țara se naște cu oamenii ei, buni sau răi, tineri sau bătrậni, înțelepți sau mai puțin înțelepți, fericiți sau nefericiți, dar numai cậtorva aleși le este hărăzit darul apărării ei cu
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
totuși ne-am spus tot ceea ce fiecare dintre noi avea de spus. Se știa iubit nespus și asta îi era de ajuns. Uneori îl iubeam nebunește, atật de sinceră era comuniunea noastră și, niciodată n-aș fi putut să-l trădez. Pentru mine, el se asocia aproape inconștient cu Puterea absolută, fiind invincibil. Omul care crease un asemenea sistem informațional era însuși Dumnezeu coborật din slăvi pe pămậnt ca să nenvețe pe noi, muritorii, că fără informație suntem vulnerabili la fiecare pas
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
era bătrận, și, deși durerea morții celei dragi îi persista în suflet, din cậnd în cậnd mai deslușeam în inima lui chemarea tainică a dragostei. Dar nici un gest, nici o vorbă subtilă, dintre cele atật de familiare lui nu-l mai trădau acum. Omul lucra dur, poate sigur pe el, poate nesigur pe mine. În ce mă privește, lăsasem lucrurile să decurgă de la sine, dar stăteam în permanență “en garde”. - Yoane, Yoane, de ce ești tu atật de trist, Yoane? Tăcere absolută. Ochi
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
plânge Don Juanul. Se trântesc, se rup cu ciocul și mănâncă tăvăleală - Obosesc. Se naște-acuma pe-o minută armistiț. Dar curând se-ncaer iarăși. Don Juanul cel pestriț 180Cade-n sânge și Sultanul trâmbiță pe el cu fală. Iară Dona nu trădează, ce-n simțire-i se petrece, Nu trădează de-i durere, voioșie, nepăsare - Poate vru să deie prețul părții cei învingătoare Și de-aceea rămăsese ca și marmura de rece. {EminescuOpIV 228} 185Ci profetic se arată preoteasa culinară - Ia pe
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
ciocul și mănâncă tăvăleală - Obosesc. Se naște-acuma pe-o minută armistiț. Dar curând se-ncaer iarăși. Don Juanul cel pestriț 180Cade-n sânge și Sultanul trâmbiță pe el cu fală. Iară Dona nu trădează, ce-n simțire-i se petrece, Nu trădează de-i durere, voioșie, nepăsare - Poate vru să deie prețul părții cei învingătoare Și de-aceea rămăsese ca și marmura de rece. {EminescuOpIV 228} 185Ci profetic se arată preoteasa culinară - Ia pe mort în poala-i sacră, de-a lui
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Cel mai confuz timp este prezentul. Orice problemă poate fi rezolvată. De oameni, ori de timp. Cu timpul, memoria poate deveni resentiment. Tribunalul posterității discută numai cu probele lăsate de „ inculpați ”. Longevitatea presupune dilatarea bătrâneții, nu înfrângerea morții. Viciile nu trădează. Sunt capabile de o statornicie uluitoare. Timpul transformă ideile revoluționare în retrograde și pe cele avangardiste în prejudecăți. Privim, de regulă, cu neliniște înainte și cu nostalgie înapoi. Trecutul poate fi soclu, nu aripă.. În artă, timpul este bidiviul nărăvaș
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
brusc la marile ritmuri ale corupției. Intoleranța subminează dreptul la diferență. Unii nu pot ajunge pe podium decât îmbrânciți. Există, evident, și un sentiment românesc al inerției. Ne - am pierdut „ blândețea ” de pe vremea când ne numeam pitecantropus erectus. Iuda a trădat pe arginți. Noi o facem acum din pasiune. Nu înțeleg, vreți să mă vindeți, ori să mă faceți cadou ? Cel mai liniștit tron rămâne cel din baie. Când te accepți fără rezerve pe tine însuți, ești ori foarte valoros, ori
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
nu îți oferă șansa unui viitor. Toamna vine, toamna pleacă Tu mai stai puțin pe loc, Cât ai vrea, ca să nu treacă Și să nu îți spună stop. Dar nimeni nu te ascultă, Trist privești cum trece. Vremea te-a trădat, din nou Iarna vine, iar ești rece. MI-AI TRIMIS IUBIREA Ești dulce, ești perfect, ești totul pentru mine Când te văd mă sting sub lacrimi de ruine Nu pot să mă abțin, aprind zâmbete rând pe rând Dar mă
Război cu sufletul by Ioana Dumitrăchescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91624_a_92844]
-
E un mister, ca o iluzie tulburătoare. Sunt ca o prințesă iar el e prințul meu, Cel pe care l-am așteptat o viață întreagă. Aș da orice să mor acum cu el, dar să nu știu că m-a trădat vreodată. 1 DECEMBRIE Țara mea, România, Își pregătește straiele de sărbătoare. Azi tot poporul laudă și cântă: „Trăiască nația aceasta mare!” Tinerii se uită, militarii gonesc, Poporul acesta prea mult îl iubesc. E sângele nostru, scrie pe el mândrie, De
Război cu sufletul by Ioana Dumitrăchescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91624_a_92844]
-
ați fi fost la voia noastră! - Ai dreptate Ano de la șantier, păcat, și acum v-am fi așteptat în mare să ne plantați veșmintele pe mal! Mare păcat, mai bine le furați! A fost singura dată când marea l-a trădat, iar păcatul ar fi fost mai mic... ei și astăzi ar fi înotat în mare pândindu-le iar Nicu nu s-ar fi întâlnit cu veșnicia într-un accident stupid de circulație! Excluderea Prima și ultima ședință de partid, la
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
suntem în măsură să înțelegem și gravitatea omului care practică, în mod obișnuit, corupția, ce constă în „a nu câștiga pâinea cu demnitate”. Al doilea exemplu implicat este acela al omului corupt care dă „pâine murdară” fiilor „flămânzi de demnitate”, trădând astfel exigența lor de demnitate. 4. Cine plătește corupția Există apoi caracterul corupției care lovește mereu în al treilea, în cel care stă în afara legăturilor stabile dintre cel ce corupe și cel care se lasă corupt. Papa Francisc a surprins
Corupţia by Lorenzo Biagi () [Corola-publishinghouse/Science/100970_a_102262]
-
la tot felul de meditatori a căror plată reprezintă prețul lenii, al inactivității, dezinteresului, disprețului pentru muncă. Procedându-se astfel, lenea se adâncește, se cronicizează, punându-și amprenta asupra întregii vieți a copilului. Acest mod de a trata educația copilului trădează intenția familiilor respective de a-și vedea odraslele cu diplomă de bacalaureat, licență sau chiar doctorat, pentru a le lansa, apoi, în politică sau în afaceri de anvergură. Nu mai surprinde pe nimeni faptul că fiul cutărui magnat financiar este
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
tânără profesoară a îndrăznit Să-și ajute „elevii cu probleme”, gratuit, În loc de mulțumiri și felicitări, A fost „răsplătită” cu... mustrări. Pregătire deplină Stăpânirea temeinică a unei limbi străine, Este necesară unei pregătiri depline. Argoul epatant, de discotecă și de stradă, Trădează ignoranță crasă și bravadă. Pribeag Părăsindu-ți țara, părinții și tot ce ai drag, Devii un dezrădăcinat și un pribeag, Plătind, sufletește, un preț de neimaginat Pentru un iluzoriu trai îmbelșugat. Prieteni Când ai bani, și-i risipești, „Prieteni” fără
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
euforie. Degustat fără măsură, vinul te îmbată Poezia, elevată și multă, te desfată. Neîncredere În călătoria-mi celestă, Unde m-am plimbat cu Carul Mare, M-am împrietenit cu un nor Să mă apere de soare. Norul, însă, m-a trădat... De atunci, Nu mai cred în prieteniile efemere. Ca un giuvaer Sub soarele poeziei s-au născut muzele; Au urmat, apoi, rimele și acordurile; Ideile s-au ivit din avalanșe de stihuri, Iar muzica lor s-a răspândit în eter
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]