8,428 matches
-
cu el. Voia să-l vadă și să descopere că nu-l mai iubea. Cu toate că o parte din ea era foarte, foarte înspăimântată ca nu cumva să nu fie așa. Se culcă înapoi și într-un sfârșit reuși să ațipească, tulburată de vise în care ea și Nieve, sau Aidan, sau Anna, sau chiar Neil se aflau într-un lift în cădere, mâncând măsline negre. De fiecare dată să trezea fix înainte să se lovească liftul de pământ, iar inima îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
cu un glas încordat. Dar erau motive greșite. Nieve își dădu seama că toată situația cu Darcey îl deranja pe Aidan mult mai mult decât lăsa el să se vadă. Iar lucrul acesta o îngrijora puțin. De ce era atât de tulburat de eventuala prezență a fostei lui iubite? Știa el despre ea mai multe decât Nieve? — Mai e ceva, îi spuse acum lui Lorelei. E vorba despre una dintre invitate. Lorelei se încruntă în timp ce Nieve îi explica situația. — Fir-ar să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
pe Nieve la altar. În cele mai intime vise ale sale, Darcey se întrebase dacă nu cumva, văzând-o din nou la restaurant, bărbatul nu ar părăsi-o pe Nieve chiar atunci și acolo. Știa că întâlnirea de la castel îl tulburase. Reacția lui la eventualitatea de a fi văzut de Stephen împreună cu ea era bizară. În mod cert, îl preocupa ceva, iar asta o determinase să se întrebe dacă totul era într-adevăr atât de roz în cuplul Nieve-Aidan. Dar cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
să dau de Nieve, explică Aidan. —A dispărut, completă Darcey. I-a lăsat un bilețel lui Aidan. —La dracu’, izbucni Lorelei împingându-și ochelarii în vârful capului. Nu-mi poate face una ca asta. Nu se poate. —A fost foarte tulburată de vestea de aseară, îi spuse Aidan. La ce te așteptai? —Să fie o profesionistă, la fel ca mine, i-o întoarse Lorelei. E cea mai mare nuntă pe care am organizat-o vreodată. E importantă pentru mine. Să știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
seama decât prea târziu abia după ce se închid granițele în urma ei 22 aprilie 2011 Fericirea este păstrată sub pleoapele închise strângem visele frumoase atunci când închidem ochii ne mistuim printre copacii osteniți de prea multă verticalitate vântul suflă șoptit fără să tulbure bucuria tăcută de sub pleoapele noastre este o lume mai bună acolo propun să ne mutăm în ea va fi ușor veșnicia nu verifică niciodată pașapoartele din când în când în semn de aducere aminte ne vom strecura pe la colțurile ochilor
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
Și-n mâna-ți caldă viața mea o pun. 7 iulie 2011 Rai și Iad Prin viețile moarte, Prin viețile reci, Prin toate acestea Nu-i simplu să treci, Îți pare că Iadul Se crede chiar Rai, Te cauți, te tulburi Și pleci. Și mai stai. Îți mângâi trăirea, Extragi ideal, Renegi subterfugii, Te rupi de banal, E greu. Imposibil, Vor spune destui, În propria-ți dramă Tu bați câte-un cui Și cuiul te doare, Injecții nu ai, Te ceartă
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
fire bănuitoare face casă bună cu această meseerie. Vă rog să nu vă simțiți jignit. Ei, trebuie să plec. Schiță un zâmbet și, pe când mă conducea la ușă, mi se păru ușurat; speram Însă că spusesem suficient Încât să-i tulbur apele liniștite. Hanomagului pare să-i ia o veșnicie să prindă viteză, așa că optimismul meu nu prea avea baze reale atunci când am decis să o iau pe „șoseaua rapidă“ Avus ca să mă Întorc În centrul orașului. Costă o marcă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
care pășteau pe pământurile de lângă Podu de Lut. Bătrânul, încremenit, vedea cum se apropie o arătare nemaivăzută: jumătate om, jumătate șarpe, avea mâinile acoperite cu brățări de aur, iar, pe cap, purta o coroană bătute cu smaralde și diamante. Cine tulbură liniștea regatului meu? Aah... îngăimă, speriat, moșneagul Nu mai ai grai, străinule? se răsti strania făptură. Îngăduie-mi să-ți cer iertare, mărită Regină! De unde mă cunoști? Spune, că de nu, îți voi lua lumina ochilor! Stăpână a Regatului Luminii
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
senină a fetei. Ai risipit fericirea familiei pentru visul tău! nu putu să uite fata dezbinarea voită a familiei. Nu era visul meu, era visul de veacuri al tuturor românilor. O să înfăptuiesc Unirea ca și Mihai Viteazul! se încredință domnitorul, tulburat de venirea diacului Radu. Măria Ta, rosti sfios, la vederea frumoasei domnițe, diacul. Îngăduie să-ți amintesc că te așteaptă sfinția sa Neofit, trimisul Mănăstirii Rodosului. Mulțumesc diece. Îți poruncesc s o însoțești pe domnița Catrina spre odăile pregătite dinainte! Și
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
curtea lui de la Iași. „Nu mă pot pune împotriva sorții!” hotârî diacul Radu. „Ș-apoi, dacă mă sprijină și hatmanul, izbânda-i sigură” se gândi el mai înțelept. Domnitorul n avea habar de ce se petrecea în încăperile curții domnești, fiind tulburat de ticluirile vicleanului Nicodim, care-l împingea spre un război cu boierii pământeni. Și se mai gândea și la odrasla clucerului Iordache, slugerul Ilie, care începuse cu stângul noua slujbă, certându-se cu Grigorie, căpitanul gărzii domnești, pentru împărțirea nedreaptă
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
încercând să întărească Țara Moldovei. Dar, în zorii zilei de sfârșit de septembrie, o larmă de vaiete omenești și zăngănit de arme puse stăpânire pe toate laturile Curții domnești. Însuși domnitorul, galben ca ceara albinelor din stupinile de pe Bahlui, era tulburat de vestea ce o trâmbița logofătul Dumitrașcu: domnița Catrina dispăruse, fugind împreună cu diacul Radu! Degeaba-i căută baba Saveta și comisul Furtună primprejurul acareturilor Curții, că cei doi tineri parcă intraseră în pământ, iar pe dădaca Anisia parc-o lovise
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
așa, cinstiți boieri? Așa-i, Măria Ta! încredințară ei în cor. Văd că diacul și-a înghițit limba. Acum m-a trădat, iar, pentru astă faptă, poruncesc să i se taie capul! Măria Ta, îndrăzni logofătul Dumitrașcu, dragostea l-a tulburat. Iartă-l Doamne! cerură îndurare și ceilalți boieri din Divan. Doamne, dar pe slugerul Ilie l-ai iertat, de ce pedepsești așa aspru pe sluga Domniei Tale, rosti temător spătarul Vasile. Catrina-i fată de domn și a fost juruită hatmanului Barnovschi
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
țineau strâns să nu lunece pe omătul preumblat de cetele de băiețandri, care pocneau din bice și spintecau văzduhul cu chiotele tinereții primenite și cu clinchete clopoțeilor, împodobiți cu brad și busuioc. Sărbătorile de iarnă trecură, dar bucuria lor fu tulburată, în tot satul, de telegrame morbide, care mai puneau, deasupra ușii de la intrare, câte o bucată de atlas negru, ținut, la mare cinste și cu preț întreit, în dughenile evreilor din târgul Hîrlăului. Saveta se lăsă amăgită de presimțirea cumnatului
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
numeroase statuete de cult, dezgropate din morminte. Mă atrage, îndeosebi, un Gânditor primitiv, mai expresiv decât Gânditorul lui Rodin, cred, deși capul nu i se vede, fiind ascuns între mâini. Formele sunt greoaie, dar din ele emană ceva care te tulbură. Reținut de acest Gânditor, abia mai am timp să mă interesez de operele lui Rivera, pentru care am fost invitați aici. Dintre ele, trei nuduri, Dansatoarea în repaus, Dansul pământului și Dansul soarelui, mi se par remarcabile. Dar gazda nu
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
modeste, simple, cu o singură încăpere, din nuiele împletite și acoperite cu frunze de palmier sau din cărămidă nearsă, înecate în ploaie sau strivite de lumină, înconjurate cu suliți de cactus și izolate într-o liniște pe care n-o tulbură nimic. Din păcate, n-avem vreme să coborâm. Mă consolez cu gândul că, astfel, taina acestor locuri, cu pecețile intacte, ne va lăsa liberă "fericita capacitate de a presupune", cum ar zice Burckhardt. Și poate că e mai bine așa
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
alergătură prin lume. Nu mai suportă să trăiască în hoteluri, să mănânce singur, să bea singur. Adaugă, jumătate în glumă, jumătate în serios, că uneori își umple două pahare și zice "Noroc". Tonul lui, mai mult decât vorbele lui, mă tulbură. Ne despărțim și ies în oraș. Seara e umedă și caldă. Evit străzile mai puțin luminate, ci gândul la ce se povestește despre violența străzilor sud-americane. Eram convins că în fiecare oraș mexican, seara, în piața centrală, voi întîlni, cum
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
te expune primejdiei de a te face de râs. * La 27 august 1520, un om scria însă în jurnalul său despre lucrurile aduse din Mexic de emisarii lui Cortes: Niciodată în viața mea n-am văzut ceva care să mă tulbure atât ca aceste admirabile obiecte de artă". Autorul acestei mărturisiri se numea Albrecht Durer. Dincolo de acoperișul sub care stăm, lumina e ca un cuțit alb de ghilotină. Paharul de xtabentun mă așteaptă tot plin. Mai există și azi triburi care
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
mijlocul heleșteului: aerul din jurul ei făcea valuri. Bronzul era încins aproape la roșu. Azi-noapte am auzit din nou de dedesubt zgomotele unei voluptuoase agonii. De data asta, la apogeu, femeia a strigat răgușit: Victor! Victor! și coincidența asta m-a tulburat mai mult decât toate încolăcirile de trupuri din imaginația mea. Asta s-a-ntîmplat după ce aseară am întîrziat puțin la masă, prea încîntat de drumul prin pădure ca să nu mă tenteze să-l prelungesc. Mi-am închipuit cum se întorcea Trakl, clătinîndu-se
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
după mine, cu ochi lărgiți de o tristețe atavică. Am ieșit din sat și am luat-o pe drumul asfaltat, mărginit de cariere de piatră și meri prăfuiți. Câte o vacă duhnind a balegă rupea mușețelul de pe marginea șanțului. Eram tulburat, și tulburarea mea din acele momente se suprapunea tulburării mai vaste și mai adânci a jegoasei, oribilei vârste a adolescenței. Care nu era, la rândul ei, mai mult decât o vânătaie pe pielea 102 acoperită cu lepră a vieții. Unde
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
de când mi-a trântit pensula pe masă, Da! citeam din Evanghelia după Ioan, până când caietul acesta deschis m-a făcut să-mi amintesc cum ieri dus în gânduri l-am văzut toată ziua și nu m-am îndurat să-l tulbur, m-am rugat doar pentru liniștea sufletului său, nici el n-a spus deocamdată mai mult, ci doar atât, Citești, Daniel? numele meu, Daniel, am în mână un stilou chinezesc, cumpărat de părintele Ioan când m-am dus într-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
la micșorarea numărului călugărilor, Am reușit acum cu destulă trudă să ridicăm aceste clădiri noi care să poată primi omenește mulțimea de credincioși veniți din toată țara la sărbătorile noastre, N-aș vrea să par acum inoportun și să-ți tulbur liniștea pe care Dumnezeu nădăjduiesc că ți-a adus-o în suflet, după suferința operației îndurate astă-toamnă, dar nădăjduiesc că vindecarea ta s-a împlinit în tot timpul acesta, Îți scriu cu speranța că foarte curând vei putea să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
culci? Ba da, vocea mea aproape șoptită, Ai crescut! și el îmi cunoaște frământarea, te țin minte un copil și palma sa aspră îmi mângâie obrajii, o mângâiere pe care, Ți-a crescut barba, nu te-ai mai bărbierit deloc?! Tulburat eu de atingerea curioasă a mâinilor lui, dornice să mă vadă, Nu! Și nici nu vreau să mă bărbieresc, n-am nici ustensile, îi mărturisesc apoi simplu, mă arde trecuta lui atingere, înfiorându-mi gândul, în cele din urmă se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
fac un control oftalmologic, tot așa îmi spune și Ana zilnic, încă mai am nevoie de ochi! De ce taci? tresărind eu la glasul lui, Citește-mi mai departe! Caietul ăsta începe să mă amuze! Să mai citesc? întreb eu încă tulburat de cuvintele citite adineauri pe furiș din, Da! citește! astăzi n-am chef să pictez! Și eu luminat pe dinlăuntru de-un îndemn ce nu stă bine firii mele, dar care, pentru moment, îl ferește pe Theo de amintirea teribilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
trecând, mă ridic și, Noaptea târziu, n-ai reușit să reziști tentației de a ieși în urma ei, după câțiva pași grăbiți erai nerăbdător lângă umărul ei, parfumul discret, parfum pe care nu-l cunosc încă, mi-a atins nările, fremătând, tulburându-mă, și aceste ultime săptămâni în care te-ai ținut departe de farmecul ei s-au risipit precum parfumul inconsistent în aer, un abur dulce, senzual, pe care-l împrăștie involuntar prin fiecare mișcare a trupului mereu încordat parcă asupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
o urmam doar cu supunere fără să mă pot rupe din parfumul discret ce părea că-mi pătrunde toate simțurile, nu-mi amintesc despre ce am vorbit, deși n-au trecut decât câteva ore de atunci, eram doar cumplit de tulburat, nu înțelegeam ce se întâmpla cu mine, ca și cum ființa mea ruptă în două părți ce veneau în contradicție una cu alta se zbătea să concilieze două porniri opuse, și sufletul meu flutura ca o pânză de steag gata să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]