5,660 matches
-
necăjit din pricina privațiunilor antisemite din anii războiului, urmărește mersul operațiunilor militare mondiale cu harta în față, lăsîndu-ne impresia unui strateg profesionist, Ernst Jünger, coșcogea ofițer de Wermacht (ocupant al Parisului), dar și scriitor deja celebru la acea vreme și învederat umanist, nu se lasă defel frapat, așa ne dă a înțelege, de cursul ororilor. De altfel și notează, pe 15 februarie 1944, în Jurnal, referindu-se, evident contaminat, la atitudinea unui camarad-condeier: "E straniu cum pana i se face mai ușoară
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
venețian, știind deci că nu produce o gaură în cerul lui Botticelli, speră (generos-naiv) să ducă ceva din aerul urbei d-aici, inconfundabil și el. Implicații și... implicațiile: Departamentul de Artă Contemporană al Ministerului Culturii, Institutul de Studii și Cercetări Umaniste de la Veneția (gazda vernisajului), apoi lista înnebunitoare a "subsidiarelor": viza italiană, avionul, tipografia, notariatul, transportul lucrărilor (cu stresant-aferentele evaluări și asigurări) etc. etc. Iată componentele unui scenariu a cărui regie, dacă ți-a scăpat, ai clacat. Și nu, nu trebuie
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
unei trilaterale frățești: Bulgaria, Turcia, România (în care, apropo, ziariștii nu au înțeles nimic din intervențiile turcă și bulgară, pe motiv de lipsă de translatori), mai sustrăgîndu-se apoi unei tovărășești vizite de lucru și unei răsădiri de mesteacăn inaugural, incorigibilul umanist și-a așezat acum zîmbetul Divertis sub haioasa tocă oxfordiană, bifînd astfel și bagatela asta encomiastică. Nu-i de ocolit, la o adică, umorul, vai, atît de îndoielnic (dar, vai, atît de adevărat, iată) gen Jean Constantin, care înlocuiește Honorisul
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
desfășurat în cadrul generos al istoriei mentalităților. Datorită modelelor generale oferite de Marc Bloch, Fernand Braudel, Georges Duby, Jacques Le Goff (printre mulți alții), cercetarea fenomenului din perioada la care ne referim a fost tratată plural, la răscrucea mai multor domenii umaniste, cărora le-au fost adăugate metode și concepte din științele sociale și politice. Practic, generație după generație, școala de la Annales a oferit studii ample de analiză a civilizației și a mentalităților (medievale); un subiect imprecis și dificil − după cum socotește Paul
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
survenite la nivel ontologic în psihicul colectiv. Istoriografia, renunțând la a mai citi trecutul prin grila ideologică a "istoriei politice", a devenit o știință complexă și a intrat în cele din urmă într-un dialog interdisciplinar creator cu majoritatea domeniilor umaniste. În descendența unor precursori reintegrați în rândul modelelor teoretice (cum ar fi Giambattista Vico, adesea considerat drept unul dintre fondatorii gândirii moderne asupra istoriei) sau a unor mișcări de idei precum iluminismul european, filosofia istoriei din secolul XX, polemică sub
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
socio-politice și a tipurilor umane, dar și din interpretarea unor modele istorice și spirituale, precum și a unor mituri locale. Așadar, speculum speculorum... Speculum speculorum Elemente pentru o nouă lectură a imaginarului Dat fiind că s-au configurat în câmpul științelor umaniste, teoriile contemporane despre imaginar asupra cărora ne-am oprit în capitolul anterior - fie cele generale, precum la Gilbert Durand, Jean-Jacques Wunenburger, Joël Thomas, fie circumscrise obiectului de studiu cu caracter istoric, la medieviștii Jacques Le Goff, Évelyne Patlagean sau Paul
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
arhetipul, cu simbolul și semnul. Aceste noțiuni sunt numitorii comuni ai abordărilor la care ne-am referit, fie că sunt așezați în perspectivă antropologică, fie filosofică (îl reamintesc aici și pe Paul Ricœur), istorică sau naratologică. Întâlnirea acestor patru discipline umaniste (includem aici antropologia lui Gilbert Durand, datorită teoriei sale arhetipologice și a simbolurilor) generează un larg areal științific, prolific atât pentru interpretarea fenomenului imaginarului, cât și pentru studiul manifestărilor sale istorice sau culturale. Precum o sumă de reflexe combinate într-
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
manifestărilor sale istorice sau culturale. Precum o sumă de reflexe combinate într-o a doua oglindă, provenind de la teoriile discutate, propun alte două configurări ale imaginarului. Ambele sunt de factură antropologică și simbolică și reies, de fapt, din bazinul conceptual umanist delimitat prin această cercetare. Gramatica imaginarului Gilbert Durand, în Structurile antropologice..., pe urmele lui Immanuel Kant, Carl-Gustav Jung și Jean-Paul Sartre (căruia îi critică necruțător volumul din 1940, închinat imaginarului), alege să definească noțiunea de schemă drept: ... o generalizare dinamică
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
protecție, marile puteri și suveranitatea națională, colaborarea și confederația balcanică; "Conștiința națională" − probleme teoretice, conștiința etnică și problema unității de origine, panromânismul, colaborarea politică intra-românească, patrie-patriotism. În literatura științifică de specialitate există încă o direcție, aproape deloc integrată de umaniști în analiza fenomenului medievalității: studiile de drept. Datorăm lui Valentin Al. Georgescu o excelentă analiză, minuțioasă și competentă, asupra relației dintre instituțiile românești, dreptul local și cel bizantin, tocmai pentru a ne situa statul medieval, din multiple puncte de vedere
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
a ereziei latinilor, nici, cu atât mai puțin, Țarigradul greco-turcesc, Stambulul. Conștiința de a aparține unui neam care începe cu întemeietorii Romei vechi o avuseseră românii din vremea lui Ștefan cel Mare, urmașii lor fuseseră fericiți să descopere în scrierile umaniștilor poloni sau la Bonfini temeiuri noi ale legendei care se preschimba astfel în realitate istorică, iar Cantemir avea să facă din transmiterea neîntreruptă și exclusivă a caracterului originar roman însăși ideea directoare a Hronicului său. (Pippidi 122-23) Situația paradoxală a
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
mentalitate ale unei perioade s-au fisurat, că unele sunt epuizate sau au fost dizlocate de altele noi. Totuși, în cazul românesc, în planul imaginarului puterii, această desprindere rămâne tributară unei gândiri de tip medieval, cu toate transformările de tip umanist și cu toate influențele culturale, fie târzii bizantine (prin isihasmul palamit și prin renașterea paleologă), fie venite dinspre Europa centrală (catolice sau reformate), în mai multe etape istorice. Există în mod evident, atât în opțiunile politice fundamentale (întemeierea statelor românești
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
cunoaște iconodulia în civilizația occidentală. Împotriva tezelor lui Martin Luther și Jehan (Cauvin) Calvin, la rândul lor vehemente în acuzarea cultului sfinților și a căutării deliberate a efectelor estetice în pictura religioasă, biserica papală va relua argumentele folosite de clericii umaniști ai Renașterii, ca și pe cele în favoarea rolului catharctic al imaginii, de propensiune morală și spirituală. Dacă Reforma exalta cultul Scripturii și rolul muzicii religioase, Contra-Reforma va adula reprezentările picturale ale Sfintei Familii numite "iezuite" (Iisus, Maria, Iosif), ale Părinților
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
și nenumărate posibilități de expresie. Imaginarul religios, la rândul lui, nu va mai traversa crize dogmatice care să îl scindeze violent; își va stabiliza în timp direcțiile noi în raport cu principiile creștine fundamentale și va căuta căi de conciliere cu valorile umaniste, iar guvernarea spirituală cvasi-totală asupra întregului spațiu public și privat va deveni un fapt mai degrabă istoric, dar încă neepuizat. Imaginarul popular își recuperează și își afirmă liber depozitele de credință pre-creștină, protejate întotdeauna în fața presiunilor bisericii; ele constituie o
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
chiesa e tempo del mercante. Torino: Einaudi, 1977. [1960] ---, Roger Chartier, Jacques Revel (coord.). La nouvelle histoire. Paris: Retz-CEPL, 1979. ---. La bourse et la vie. Économie et religion au Moyen Âge. Paris: Hachette, 1986. ---. Pentru un alt ev mediu. Valori umaniste în cultura și civilizația evului mediu. București: Meridiane, 1986. 2 vol. [1977] ---. Imaginarul medieval. București: Meridiane, 1991. [1985] ---. Il Medioevo. Alle origini dell'identità europea. Bari: Laterza, 1998. [1996] --- (coord.). L'uomo medievale, Ed. Laterza, Roma, 1998. [1994] ---. Sfântul Francisc
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
Reținem deci că masa cuprindea și carne, iar numărul mare de ustensile de prelucrat carnea ne face să lămurim că alimentația era una similară cu aceea de la azilurile și ospiciile timpului. De altfel, în documentele timpului și în protestele unor umaniști, uneori vehemente, nu ne amintim să fi întâlnit lamentări asupra alimentației din ospicii. Am văzut că la Neamț au existat perioade de carență, lipsuri, în toate serviciile Spiridoniei se ținea post cel puțin de două ori pe săptămână, miercurea și
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
purtarea bolnavului în timpul călătoriei sale". Ideea principală a acestor măsuri, ca a întregului capitol de altfel, este umanizarea practicii psihiatrice. (Este regretabil că, din cauza condițiilor istorice, proiectul a rămas un simplu document de arhivă.) Abia peste 4 decenii ideile marelui umanist Fătu au fost, în parte, realizate în alte împrejurări. Bolnavii nou-internați urmează, după proiectul lui Fătu, să fie separați de masa celorlalți, un timp oarecare, suficient pentru a se încredința dacă ei sunt "în fapt alienați". Bolnavii, confirmați în acest
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
Polonia a fost ocupată de trupele naziste ale Berlinului și cele comuniste ale Moscovei. A absolvit Facultatea de Medicină din Iași și și-a însușit cultura generală și medicală prin comunicarea și influența unor personalități de autentică gândire și formație umanistă. A obținut titlul științific de doctor în medicină sub conducerea științifică a lui Eduard Pamfil, cu lucrarea intitulată Patologia motivației în sindroamele psihice reactive. Mulți dintre cei care au descifrat tainele unor specialități medicale în Iași au avut șansa de
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
în comuna Cozia Iași 10.03.1936 • Căsătorit copii: Alexandru 18 ani • Absolvent al școlii medii tehnice sanitare Iași 1954 • Absolvent al I.A.T.C. Ion Luca Caragiale București 1962 • Absolvent al Facultății de Filosofie Iași 1974 • Doctor în științe umaniste Universitatea "Alexandru Ioan Cuza" Iași 2004; cu teza de doctorat : "Teatrul absurdului între revelație filosofică și necesitate estetică" • Profesor universitar doctor arta actorului Universitatea de Arte "George Enescu" Iași • Doctor în filologie Universitatea "Al.I. Cuza", Iași, autor al tezei
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
document muzical a avut un răspuns aproape nul în sânul bisericii și nu a avut nicio influență asupra dezvoltării viitoare a muzicii polifonice sacre. Cauzele erau multiple: lipsa autorității și prestigiul redus al papei în „captivitatea” din Avignon; nașterea spiritului umanist, nu întotdeauna inspirat din valorile credinței, al artei din Trecento și Quattrocento; puternica dezvoltare a tehnicii polifonice, tot mai complexă și de neoprit, și, de asemenea, ambițiile capelelor muzicale. Totuși, anumite indicații au fost aplicate. Motetul politextual, de exemplu, cu
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
tradiția autentică admitea doar cântecele pur textuale cântate de vocea umană. Numai orga, cu timpul, a reușit să se facă acceptată, după ce s-a purificat de orice amintire păgână. Cu toate acestea, instrumente de tot felul au invadat pretutindeni riturile. Umanistul și teologul Erasmus din Rotterdam (1466-1536) descrie foarte bine această situație: Am introdus în biserici o muzică de teatru, complexă ... Corni, trombe și cornete se pun la întrecere cu vocile. Se ascultă melodii de dragoste și imorale care ar trebui
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
favorizată de transformările înnoitoare inițiate în Uniunea Sovietică, după anul 1985, precum și de eșuarea recentei tentative de lovitură de stat a forțelor conservatoare de inspirație stalinistă, care urmăreau perpetuarea dominației imperiale sovietice. Sunt demne de remarcat vocația democratică și deschiderea umanistă a Declarației de independență de la Chișinău, care garantează exercitarea drepturilor politice, sociale, economice și culturale pentru toți cetățenii Republicii Moldova, pentru toate grupurile naționale, etnice, religioase și lingvistice de pe teritoriul acesteia, în conformitate cu principiile și normele statuate pe plan internațional. Proclamarea independenței
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
factor determinant 149 Scurtă concluzie: structurile explicației sociologice 152 Partea a II-a. SOCIOLOGIA CONSTRUCTIV| 153 Capitolul 9. Sociologul și societatea 155 Două modele ale relației sociolog-societate 155 Sociologul și structura de interese 159 Opțiunea sectorială/ Opțiunea transsectorială, globalistă și umanistă 171 Opțiunea statu-quo/Alternative 174 Capitolul 10. Integrarea sociologiei ca proces social 180 Testarea și credibilitatea teoriilor sociologice 180 Tipuri și grade de integrare 184 Motivația cercetării aplicative 186 Rezistența la utilizarea sociologiei 189 Capitolul 11. Strategii și tehnici de
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
străbătută de o ideologie sever științifică, dobândește astfel valoarea unui act de credință. Cine întocmește o monografie științifică scrie o carte de iubire și de neclintită încredere”. Opțiunea sectorială/ Opțiunea transsectorială, globalistă și umanistătc "Opțiunea sectorială/ Opțiunea transsectorială, globalistă și umanistă" Într-un studiu asupra aplicării sociologiei, Robert K. Merton și Daniel Lerner (1961) enumeră, cu titlu de exemplu, următoarele tipuri de probleme practice pe care sociologul este, de regulă, solicitat să le soluționeze: cum să crească eficiența unei campanii de
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
Analizele ulterioare au argumentat că relația nu este atât de clară și netă după cum le plăcea sociologilor să creadă pe atunci. Cum am putea interpreta sociologic această „iluzie” a sociologilor? Ar putea ea să reprezinte o formă „mascată” a opțiunii umaniste a sociologiei, o modalitate de a convinge patronatul că este în interesul său să ofere oamenilor condiții satisfăcătoare de muncă? Cei mai mulți sociologi actuali, consemnând caracterul parțial al convergenței productivitate/satisfacție, militează pentru acceptarea ideii că satisfacția muncii, „calitatea umană a
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
moderată de fluctuație ar putea constitui obiectivul cel mai bun de atins. Angajarea sociologiei în susținerea obiectivelor limitate ale unui sistem, fără a ține seama de interesele globale ale colectivității, apare ca o încălcare flagrantă a vocației sale transsectoriale și umaniste. Este semnificativ, din acest punct de vedere, următorul caz. Prin anii ’60, NASA s-a aflat sub o puternică presiune a opiniei publice americane: sunt îndreptățite sumele enorme investite în programele spațiale sau acestea ar trebui utilizate mai bine pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]