5,886 matches
-
emoționează. *Mai curînd decît bucuria, durerea ne pare mereu superlativă, de o acuitate fără egal: „Din cîți oameni cunosc, nimeni nu e mai necăjit ca mine”, mi-a declarat Ani. La fel crede despre viața noastră că e „cea mai urîtă”. Și-l imploră pe Dumnezeu să trăiască, „fie și numai doi ani”, altfel! Umilit (căci eu sînt cauza tuturor insatisfacțiilor), tac reproșîndu-mi incapacitatea de a nu sesiza că înaintez plutind pe o pojghiță subțire de iluzii. *Nici tineretul nu mă
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
tema cuplului: „Eu nu cîrpesc niciodată - nici ciorapi, nici sentimente”. Miercuri, nesuportînd laudele pe care Sp. i le aducea actriței F.V. pentru felul în care joacă în piesa lui Arbuzov, a desființat-o, sec, cu o singură frază. „Are fața urîtă și sînii ca niște bătături”. Joi l-a criticat, incisiv, pe frate-su, ofițerul, care „în loc să urmeze academia militară, s-a însurat și s-a făcut proprietar de p... dă.” Mai mult sau mai puțin reușite, aceste „cuplete” au fost
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
și rapsod! *„Am și eu uneori ca multă lume gînduri de nemărturisit” (Caragiale, vezi: Restituiri, p. 308). Da, fiecare din noi are „son jardin secret”, colțuri sufletești cu porți sigilate, care în anumite cazuri închid splendori, în altele „mizerii”, lucruri urîte și regrete... „Tainele inimii”... Ani mi-a descris cum arată „Bunica”: „un schelet îmbrăcat în piele”... I-au scos (căci n o mai putea suporta) și placa dentară, iar acum are fața scobită adînc. Stă cu ochii închiși și respiră
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
anumit peisaj - n.m.) este de prezență a unui strat originar, arhetipal, ce guvernează hipnotic compozițiile prin emisii din adîncimi genezice, ce extrapolează și potențează comunicarea conferindu-i o neliniște atemporală”. Ratînd o carieră intelectuală de prim-plan din cauza unei „povești” urîte din tinerețe, el e un ghem de ambiții și ranchiune, vizibile, atît unele, cît și celelalte, în felul în care își face meseria. La ultimul „cap limpede”, așteptînd șpalturile, l-am observat cum le citește: figura lui exprima numai silă
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
mizeriile actuale, în schimbul celei mai mici ameliorări! Paradoxal, celor mai mulți această situație le convine: își scuză prin ea absența devotamentului față de muncă, pornirile spre căpătuială (căci se pescuiește cu folos în apă tulbure), înclinațiile cancaniere, corupția și atîtea altele, rele și urîte. Culmea e că, dintr-un soi de inerție sau pentru a se masca în nevoiași, unii continuă să se plîngă de lipsuri și după ce, pe căi ocolite, și-au făcut rost de cele trebuitoare. Criza a creat și această formă
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
nu parcurgi „cimitirul” „României libere”, toate aceste morți rămîn necunoscute. Celelalte ziare centrale nu suflă o vorbă despre ele. Ar fi „demobilizator”? și cînd te gîndești că doi dintre ei au făcut reale servicii socialismului, au militat pentru „vremurile noi”! Urîtă „răsplată”! * Sînt lucruri care n-ar trebui să I le raportăm lui Dumnezeu. Din contră, ar trebui să-L rugăm să nu le vadă. Îl invocăm prea des, îl sîcîim pentru chestiuni minore, fleacuri, iritări de moment. Înainte de a ne
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
a scris el. De aceea Îmi trebuia cartea. Cu mare bucurie am constatat că suntem pe planuri deosebite și deci ne complectăm. Îmi pare rău că nu ai putut afla urma plicului trimis de mine și folosești o copie cam urâtă și poate cu greșeli. Bine ai face să pui să o scrie din nou și eu să o semnez cu o ocazie, sau trimisă În acest scop la 790 București. Pentru Jenița 290 am o vorbă. Moșul Jănică Todicescu a
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
la finele acestei luni, dacă, firește, vremea Îmi va fi favorabilă, căci și eu mă feresc și-mi cruț bronșita cronică de care sufăr. Rău au fixat cei de la liceul „N. Gane” serbarea În noembrie, când e vremea rece și urâtă. O puteau pune la Începutul lui octombrie, când elevii Își reîncep cursurile. Bine că s-a revenit asupra frontispiciului. Nu credeam că aceasta atârnă de forul suprem: Consiliul de Stat. Am fost și eu solicitat să colaborez la „Revista Noastră
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
să creadă poporul român, de exemplu, că e bun socialismul, când moare de foame și are un nivel de trai din cele mai înapoiate din lume? Produsele, toate produsele pe care le fabrică societatea noastră, sunt de foarte proastă calitate, urâte, înapoiate și foarte puțin diversificate. Aspectul arată dizgrațios, ambalajele, etichetele, prezentarea generală a mărfurilor este inestetică. Cetățeanul român nu poate alege o marfă, ci cumpără ce găsește, căci alta nu are. Dvs. criticați societatea de consum și tunați și fulgerați
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
apere legea și legalitatea o încalcă în modul cel mai grosolan. Dacă cumva mergi pe stradă și ai, să zicem, o soție mai frumoasă și trece un străin pe lângă tine, că sunt destui arabi și greci, și îi adresează cuvinte urâte, nu poți să-i ceri socoteală, că marinarul străin te poate bate să te omoare, iar milițianul poate sta la câțiva pași, cu spatele la tine, după care tot pe tine te ia la miliție și-ți mai trage și o amendă
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
insuficient. în speranța că veți lua în considerare vocea poporului, încheiem scrisoarea cu un ultim sfat. Țineți cont că numai în colaborare cu poporul puteți înfăptui o viață mai bună în România. Vă cerem scuze pentru greșeli și pentru stilul urât, dar nu suntem maeștri ai scrisului, suntem maeștri ai volanului. Lucian Ionescu, Algeria, [vara] 1984, difuzată la 9 septembrie 1984 Stimate domnule director, Fac parte dintr-un grup de ingineri agronomi români 150 care acordăm asistență tehnică pe linie de
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
cel puțin în cazul acestuia există un oarecare ceremonial: ultimatumuri, tratative, trădări, pe când în cazul seismelor, te culci treaz și te scoli mort! Nimeni, în afara șobolanilor de apă și a șerpilor, nu are presentimentul unor asemenea catastrofe. Când venea aia urâtă, se băteau clopotele și în porțile muribunzilor se atârnau niște cârpe negre, apăreau butoaie cu oțet ca să nu te spurci , mai există și metoda izolării, a lanțului pus pe poartă și a arnăuților care trăgeau cu pușcociul pentru ca nimeni să
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
vom revedea În mai, la București. Deci: un mare lucru. Deci: totul. Și despre noi, și despre voi. Avem parte de o iarnă magnifică: soare, căldură, un fel de aprilie care a Început În decembrie. Numai să nu se sfârșească urât (și normal): cu viscol și ger. Trăim. Nu e puțin lucru. A apărut la noi, la editura Kriterion, un volum din poezia românească tradusă În limba germană 1. I-ar interesa - susține traducătorul - și pe editorul vostru, și pe alți
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
a suportat, a spus, mirându-i că asculta și că poate vorbi, oarecum iritat: «Nu e ceva terminat... și era foarte tânăr». Nu suporta vagul, aproximația. Acest fel de a-l prezenta pe Eminescu i se părea a fi ceva urât și confuz, o maculare, o pângărire, iar el, cu ultimele resurse de viață, viața care se stingea definitiv În el, a restabilit adevărul simplu, adevărul omis. Refuza să moară cu ideea că cei din jur, cei apropiați, nu știau ce
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
totuși de omagierea festivă. Fracturată, firește. Partidul devenit, În sfârșit, prin oportunismul Înmulțiților, al celor mulți, Își sporea sinistrele paradoxuri. Partidul mulțimii de oportuniști nu mai era doar Partid Unic, ci se transformase În Persoană Unică. Cultul Celui mai Iubit, urât și blestemat de toți. Teroarea anonimizării supușilor avea „sarcina permanentă” de a sacraliza doar bâlbâita Divinitate cu șapcă și carnet roșu. Emisiunea TV dedicată lui Nichita (ca și cele tolerate, rareori, pentru alți morți din „elita” naționalizată de Putere) nu
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
dar Dumneavoastră ați scris despre unul care le presupune pe celelalte. Sunteți primul scriitor de la noi, de după război, care nu trunchiază perspectiva, limitând-o abuziv și absurd, și o dă ca și Întreagă. Respirați normal, respirați aerul planetei, nu al urâtei celule de Închisoare fără fereastră, În care se zbat, patetici și grotești, atâția. Respirația normală a Dumneavoastră este un fapt senzațional. Aceasta este actualitatea, aceasta este inteligența și onestitatea. Permiteți-mi, dragă Domnule Norman Manea, să vă rog să primiți
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
dragă Domnule Norman Manea, să vă rog să primiți, ca semn al zilei-eveniment care a fost pentru mine lectura Interviului Dumneavoastră, ultimele două capitole din romanul meu a cărui apariție a fost oprită, O singură vârstă. Ele au apărut cu urâte greșeli de tipar, pe care nu le-am corectat decât În parte pe exemplarul Dumneavoastră, pentru a nu-l desfigura cu totul. În carte, ele succed imediat capitolului intitulat Spre câmp, apărut În Luceafărul, Într-un număr din toamna lui
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
meu benchetuiește, mă simt dezolat doar că nu pot lua parte și eu la sărbătoarea dvs. care este și a mea. Maladia, care mă Împiedică să mă deplasez și să lupt pentru Progres, se află Într-o criză acută și urâtă, astfel Încât mă văd silit să renunț la plăcerea rară de a fi Împreună. Îl rog pe onor Președintele Juriului ca, iertându-mă, să transmită confraților scuza mea Întristată Împreună cu mulțumirile și prietenia lui Paul Georgescu. 25.XII.’81 Militantul comunist
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
de talent, avid de mâncăruri, bârfe și lecturi. Încăpățânat, Închina totuși bătrânei copilițe Utopia osanale când vitejești, când elegiace, când sarcastice, după cum Îi dicta schimbătoarea meteorologie a Încăperii și a Încăperilor din suflet. Criza În care viețuia era acută și urâtă, Într-adevăr. Și-o ameliora prin scrisul tenace, prin lecturi reluate și noi, prin prieteni vechi și noi. Fusesem cooptat În ultima categorie. * Ceea ce frapa la Paul Georgescu era contradicția dintre extraordinara mobilitate a spiritului și Ideea Fixă. Vârstele Rațiunii
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Înnoitor. Exilatul nu uitase cuvintele poetului Întors În România socialistă după o ședere de un an În America... Întrebat ce anume i s-a părut unic, incomparabil, un singur lucru, doar unul, spusese, În cele din urmă, copleșit: „Situația femeii urâte. Singurul loc din lume unde asta nu pare un handicap, nu devine motiv de excludere sau frustrare...”. Divagări, divagări... Așteptam ca vreun student să comenteze comentariul citit În fața clasei. Liniște, amplă tăcere. Am insistat să aflu opinia audienței. Câteva laconice
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
conținea, aveam să descopăr ulterior, doar oroare, resentiment și dispreț, cum lăsa să se bănuiască grosolana interpelare din acea seară de confruntări. Antisemitismul era un subiect despre care nu uita să vorbească. Îl trata cu silă, ca pe o boală urâtă și nevindecabilă, penetrând toți porii vieții sociale, intoxicând și victimele, dresate să se aranjeze cu ura din jurul lor, Într-un soi de târg continuu, care le deformase definitiv caracterul. Vorbea cu vehemență rea, Înrăită, despre primitivismul agresiv al persecutorilor și
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
dea o bucată de pâine, dacă o cerea și adăugând că și cei din partea vestică a Banatului aparțin aceluiași neam, îndrăznește să ceară întâi la o femeie apoi la un om mai avut câtă pită dar este alungat cu vorbe urâte. Cel din urmă devine bănuitor, deși îi spusese că merge la lucru la Reșița și pune pe un țigan tânăr să strângă vecinii care tabără pe Nicolae Petrașcu în frunte cu Ion Popa, cel căruia îi ceruse pâine. Îl imobilizează
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
găseai în fața unei haite de hiene, care nu cunoșteau nici un sentiment uman, afară de „sfânta ură” de clasă, moto-ul organului P.C.R. „Scânteia”. Dar câte nu s-ar putea spune despre Jilava, care a rămas ca o rană pe suflet cicatrizată urât, pentru fiecare din cei care au trecut și au zăbovit cu lunile sau chiar cu anii între zidurile umede și ucigașe, animate doar de urletele paznicilor orchestrați de sadicul Moromet sau de al său „alter ego” Ivănică. Toate aceste imagini
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
în primul rând la cel care ordonase ancheta, respectiv Nicolae Ceaușescu. La replica lui Alexandru Drăghici, Ion Gheorghe Maurer, primul ministru, a concluzionat: „... însă ce ar însemna un proces?” Apărarea lui Drăghici va scoate la iveală o serie de lucruri urâte nu numai în ceea ce privește anumite practici ale unei anumite părți ale conducerii, într-o anumită epocă, dar și legătura acestei practici cu alte practici de unde s-au inspirat. Procesul ar lua un caracter nu numai împotriva unor elemente ale conducerii române
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
la computările mele. Nu mă culc nici cu cele cu care lucrez. Îți dai seama... la meseria mea... eu dețin o mulțime de secrete. Trebuie să trag undeva o linie de demarcație. — Sigur nu mă eviți pentru că sunt grasă și urâtă? — Nu ești chiar atât de grasă și nu ești deloc urâtă, să-ți fie clar. Și-atunci cu cine te culci? întrebă ea bosumflată. Pur și simplu agăți o fată? — Mai procedez și astfel uneori. Îți cumperi fetele cu care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]