6,013 matches
-
roci alcătuită din recif de corali. Lungimea coastei este de 14,5 km, având două lagune (West Lagoon) bune pentru ancorare. Cu excepția insulelor Sand Island in vest și Barren Island in est, toate celelalte insule sunt legate prin fâșii de uscat între ele.Insulele din nord sunt compuse din Strawn Island, Cooper Island, Aviation Island, Quail Island și Whippoorwill Island, urmate în est de insulele Eastern Island, Papala Island și Pelican Island ca și în sud de insulele Bird Island, Holei
Atolul Palmyra () [Corola-website/Science/306399_a_307728]
-
o descriere detailată a recifului: "Reciful sau bancul de nisip are o formă semilunară ce se întinde pe direcția nord-sud având o lungime de peste 6 mile, cu ape puțin adânci cuprinse între brațele semilunii, fără a descoperi un loc de uscat care să nu fie acoperit de apă". Pe unele hărți marine locul fiind denumit ca „Danger rock“ (stâncă periculoasă).Reciful va fi denumit de ofițerul de marină W.E. Kingman, de pe bordul navei Shooting Star, care vizitează reciful la data
Reciful Kingman () [Corola-website/Science/306415_a_307744]
-
de maximă dezvoltare, între 1919 și 1939, al doilea imperiu colonial francez se întindea pe aproximativ 12.898.000 km². Alături de teritoriile metropolitane, suprafața totală aflată sub suveranitatea franceză atingea 13.000.000 km², adică aproximativ 8,7% din suprafața uscatului mondial. În zilele noastre, rămășițele acestui vast imperiu sunt reprezentate de sutele de insule și arhipelaguri din Atlanticul de Nord, zona Caraibelor, Oceanul Indian, Pacificul de Sud și de Nord ca și un teritoriu pe continentul Americii de Sud, cu o suprafață totală
Imperiul colonial francez () [Corola-website/Science/306412_a_307741]
-
întâi depusă într-o baie concentrată de sulfat dublu de aluminiu care are rolul de a fixa coloranții pe fibrele textile. Apoi ea este pusă în vopsea într-o baie de coloranți, și în cele din urmă este pusă la uscat la soare. Înainte de apariția coloranților sintetici (descoperirea anilinei în anul 1856 și apariția coloranților în Persia la sfârșitul secolului al XIX-lea), vopsitorii foloseau doar coloranți naturali, provenind din substanțe vegetale. Printre coloranții utilizați menționăm : Astăzi, majoritatea vopsitorilor utilizează coloranți
Covor persan () [Corola-website/Science/306410_a_307739]
-
litosferă. Începând cu anul 1958 Roger Revelle, ajutat de Charles David Keeling au început să măsoare concentrațiile de CO din atmosferă. Acestea au fost măsurate Mauna Loa, în Hawaii. Aspectul în dinți de fierăstrău al curbei se datorează anotimpurilor. Majoritatea uscatului, pe care crește vegetația, se află în emisfera nordică. Primăvara și vara vegetația asimilează CO necesar creșterii frunzelor, ca urmare concentrația de CO din atmosferă scade. Toamna și iarna frunzele se descompun eliberând CO și concentrația lui în atmosferă crește
Încălzirea globală () [Corola-website/Science/306404_a_307733]
-
landul Brandenburg, Germania) și deținea o companie de militari la sediul principal al führerului. OKW făcea parte din structura de comandă a forțelor armate germane. Teoretic a deservit funcția de stat major pentru al treilea Reich, coordinând eforturile forțelor de uscat ("Heer"), marinei ("Kriegsmarine") și forțelor aeriene ("Luftwaffe"). Având funcția de cabinet militar pentru Adolf Hitler, a fost însărcinat cu transpunerea ideilor lui Hitler în ordine militare. Practic a avut foarte puțină influență asupra comandamentelor înalte ale forțelor de uscat, flotei
Oberkommando der Wehrmacht () [Corola-website/Science/305899_a_307228]
-
de uscat ("Heer"), marinei ("Kriegsmarine") și forțelor aeriene ("Luftwaffe"). Având funcția de cabinet militar pentru Adolf Hitler, a fost însărcinat cu transpunerea ideilor lui Hitler în ordine militare. Practic a avut foarte puțină influență asupra comandamentelor înalte ale forțelor de uscat, flotei și forțelor aeriene. În timp ce războiul progresa, OKW s-a găsit în situația de a avea tot mai mult control direct asupra unităților militare, mai ales în vest. Acest fapt a creat situația în care din 1942 OKW-ul comanda
Oberkommando der Wehrmacht () [Corola-website/Science/305899_a_307228]
-
direct asupra unităților militare, mai ales în vest. Acest fapt a creat situația în care din 1942 OKW-ul comanda forțele din vest, în timp ce comanda asupra frontului rusesc era exercitată de "Oberkommando des Heeres", OKH (Înaltul comandament al forțelor de uscat). OKW fusese format în 1938 după afacerea Blomberg-Fritsch care a dus la demisia lui Werner von Blomberg și dizolvarea "Reichswehrministerium" (Ministerul de război al Reichului). Albrecht von Hagen, un membru al nereușitei tentative de asasinare a lui Hitler de la 20
Oberkommando der Wehrmacht () [Corola-website/Science/305899_a_307228]
-
de curier între posturile militare din Berlin și comandamentul secret a lui Hitler, cunoscut ca „Bârlogul lupului”. Între OKW și OKH a existat o rivalitate: din cauză că multe operațiuni germane în timpul celui de-al Doilea Război Mondial au fost operațiuni de uscat (cu sprijin aerian), OKH a revendicat controlul asupra tuturor forțelor germane. Hitler a ales OKH-ul în defavoarea OKW-ului. În timpul războiului tot mai multă influență s-a mutat dinspre OKH spre OKW. Norvegia a fost primul teatru de luptă al
Oberkommando der Wehrmacht () [Corola-website/Science/305899_a_307228]
-
a fost mai degrabă un război mondial dintre măriile puteri coloniale (Franța, Olanda și Spania) care susțineau independența coloniilor americane și își urmăreau propriile interese economice și superputerea coloniala și navala-Imperiul Britanic, care conducea războaie simultane pe mare și pe uscat pe mai multe fronturi: în Europa, în Marea Mediteraneană (încercând să apere Gilbratarul și Minorca împotriva Spaniei) cât și în Marea Nordului (împotriva Olandei), pe teritoriul Americii de Nord(încercând să-și recupereze coloniile) și în Caraibe (împotriva francezilor și olandezilor), cât și
Războiul de Independență al Statelor Unite ale Americii () [Corola-website/Science/305878_a_307207]
-
morți, alții pe moarte. Martorii oculari nu-și puteau explica motivul. Pe vase, pe lângă oameni, mai erau și șobolani, ca de altfel pe orice alt vas. Când vapoarele au ajuns la destinație, șobolanii „călători” s-au împrăștiat printre șobolanii de pe uscat pe care i-au infestat cu puricii purtători de bacteria răspunzătoare de boală. Puricii ce se hrăneau cu sângele șobolanilor le-au transmis ciuma. Orașele portuare europene, murdare și aglomerate, asigurau un mediu de viață propice pentru șobolani și purici
Moartea neagră () [Corola-website/Science/303465_a_304794]
-
zonă umedă Ciobârciu". Anterior, pajiștea era o regiune mlăștinoasă, inundată jumătate din an, ea neputând fi folosită în agricultură. Această zonă umedă este așezată exact pe culoarul de zbor al păsărilor migratoare. Au fost construite 4 poldere (porțiuni joase de uscat îndiguite) la Costuleni pentru atenuarea viiturilor de pe afluenții Jijiei Vechi (Comarna și Covasna), pe o suprafață totală de 244 ha. Această suprafață este inundată primăvara, prin descărcare controlată, realizându-se o zonă umedă ("delta Jijiei") cu adâncimi variabile (maximum 0
Râul Jijia, Prut () [Corola-website/Science/301490_a_302819]
-
gazdei dar dacă în ea apar fisuri, parazitul nu se mai poate apăra împotriva atacului enzimatic al gazdei. Încrengătura Platelminte cuprinde peste 20 000 de specii de viermi, dintre care unii sunt liberi, trăind în toate mediile acvatice și pe uscat, dar cei mai mulți sunt paraziți la animale și la om. Ea se împarte în următoarele 4 clase:
Platelminți () [Corola-website/Science/300023_a_301352]
-
de zile în tabere improvizate pe gheață, au călătorit cu bărcile de salvare pe Insula Elefantului, au călătorit apoi din nou într-o barcă deschisă, denumită "James Caird", pe o distanță de 1300 km, și au efectuat prima traversare pe uscat a Insulei Georgia de Sud, ceea ce a condus la salvarea lor fără ca vreun membru al expediției să moară. Între timp, grupul din Marea Ross a depășit mari greutăți în scopul lor de a-și îndeplini misiunea, după ce "Aurora" a fost
Expediția Imperială Transantarctică () [Corola-website/Science/312988_a_314317]
-
de pe Insula Elefantului, cu instrucțiuni de a pleca spre Insula Decepției în primăvara următoare, în cazul în care Shackleton nu s-ar mai fi întors. Shackleton a luat provizii doar pentru patru săptămâni, știind că dacă nu se ajunge la uscat în această perioadă, barca avea să fie pierdută. Barca de 6,85 m "James Caird" a fost lăsată la apă la 24 aprilie 1916. „Uluitor” și „incredibil” sunt cuvintele folosite de regulă pentru a descrie călătoria în barca deschisă care
Expediția Imperială Transantarctică () [Corola-website/Science/312988_a_314317]
-
mișcare. Posturile populate de vânători de balene din Georgia de Sud se aflau pe coasta de nord. Pentru a ajunge acolo, trebuia fie să se ocolească insula într-o nouă călătorie cu barca, fie să se efectueze o traversare pe uscat, prin interiorul neexplorat al insulei. Starea lui "James Caird", precum și forma fizică a grupului, în particular a lui Vincent și a lui McNish, au eliminat prima opțiune de pe lista celor viabile. După cinci zile, grupul a dus barca puțin mai
Expediția Imperială Transantarctică () [Corola-website/Science/312988_a_314317]
-
prima opțiune de pe lista celor viabile. După cinci zile, grupul a dus barca puțin mai spre est, în capătul unui golf adânc, care avea să fie punctul de plecare pentru traversare. Shackleton, Worsley și Crean aveau să efectueze călătoria pe uscat, ceilalți rămânând în ceea ce ei botezaseră „Tabăra Pegotty”, după barca răsturnată care era casa lui Daniel Peggotty în "David Copperfield". Ei urmau să fie recuperați ulterior de o barcă. O furtună care a avut loc în data de 18 mai
Expediția Imperială Transantarctică () [Corola-website/Science/312988_a_314317]
-
căprioară ("Capreolus capreolus"), vulpe roșcată ("Vulpes vulpes"), pisică sălbatică ("Felis silvestris"), veveriță ("Sciurus carolineansis"), iepure de câmp ("Lepus europaeus"), liliacul cu urechi mari ("Myotis bechsteinii"), liliacul mic cu potcoavă ("Rhinolophus hipposideros"); Amfibieni și reptile: salamandra carpatică ("Triturus montandoni"), sălămâzdră de uscat ("Salamandra salamandra"), tritonul cu creastă ("Triturus cristatus"), tritonul de munte ("Triturus alpestris"), tritonul comun transilvănean (Triturus vulgaris), ivorașul-cu-burta-galbenă ("Bombina variegata"), brotacul-verde-de-copac ("Hyla arborea"), broasca râioasă brună ("Bufo bufo"), broasca-roșie-de-munte ("Rana temporaria"), viperă ("Vipera berus"), șarpele orb ("Anguis fragilis"), șopârlă de
Parcul Natural Vânători-Neamț () [Corola-website/Science/313064_a_314393]
-
a vegetației. Brațele Dunării, răsfirate în drumul lor spre mare, cuprind un labirint de lacuri mari și mici (ghioluri, japșe), legate între ele sau legate de brațele fluviului, prin gârle și canele. Rețeaua de ape este mărginită de porțiuni de uscat, numite grinduri. are aspecte variate ocupând diferite medii: ape curgătoare, ape stătătoare, (lacurile, mlaștinile), terenurile inundabile, grindurile, dunele, plajele. Se apreciază că flora Deltei Dunării cuprinde în jur de 1150 specii de plante. Prin unele locuri vegetația este atât de
Vegetația Deltei Dunării () [Corola-website/Science/313171_a_314500]
-
angajată continuu în luptă împotriva Franței (Imperiul Austriac a fost în stare de război cu Primul Imperiu Francez timp de 108 luni, pe când Prusia și Imperiul Rus doar 58, respectiv 55 de luni) și a purtat majoritatea poverii războaielor pe uscat. Deși înfrântă de mai multe ori, a reușit să își revină de fiecare dată. În timpul domniei lui Francisc al II-lea, Austria a fost atrasă în război împotriva Franței. Întâlnindu-se la Potsdam în 1791, Leopold al II-lea și
Armata austriacă în perioada napoleoniană () [Corola-website/Science/313233_a_314562]
-
fost larg acceptat până prin anii 1940'. Filozofia greacă ajunsese la unele concepte și teorii referitoare la apariția și evoluția organicului. Anaximandru (c. 610 - 546 i.Hr.) susținea faptul că viața a apărut în mare ca apoi să se extindă și pe uscat. Empedocle (c. 490 - 430 i.Hr.) scrie despre originea nesupranaturală a ființelor vii. Mai mult, Empedocle sugerează chiar și o forma de selecție naturală, care este menționată și de Aristotel în "Metafizica". Platon (c. 428 - 348 i.Hr.) a fost, după cum se
Istoria gândirii evoluționiste () [Corola-website/Science/314483_a_315812]
-
ca mărime din lume după Kiritimati. Are 34 km lungime, 14,5 km lățime, poate ajunge până la 8 metri deasupra nivelului mării, și are o suprafață de 155,4 km². Laguna măsoară 224 km², din care aproximativ două treimi de uscat se încadrează în timpul reflux. Atolul constă dintr-un inel de patru insule mai mari (de ceasornic), incluzând South Island (Grand Terre, 116.1 km²), Malabar sau Oriental Island (26,8 km), Polymnieli sau Polymnie (4,75 km²) și Picard sau
Atolul Aldabra () [Corola-website/Science/314616_a_315945]
-
și evoluție - procese ce au luat o mică parte de mare și au acoperit-o cu ecosisteme unice și complexe, cu o cultură distinctă. Parcul cuprinde diverse ecosisteme ce variază de la nivelul mării pînă în cel mai mare punct de uscat, vîrful vulcanului Mauna Loa(4.170m).Kilauea, unul dintre cei mai activi vulcani ai lumii, oferă savanților date importante despre nașterea insulelor hawaiene, si vizitatorilor priveliști vulcanice dramatice. Parcul se întinde pe o suprafață de 1348km2. Peste jumătate din parc
Parcul Vulcanic Național din Hawaii () [Corola-website/Science/314748_a_316077]
-
înăbușit în forță rebeliunea, în Hipodrom (cunoscut ca fiind locul de întâlnire al rebelilor), ucigând aproape 30.000 de răsculați. Încântat de personalitatea generalului său, Iustinian îi acordă acestuia comanda expeditiei militare întreprinse între anii 533-534, pe mare și pe uscat, împotriva Regatului Vandal din Africa de Nord. Motivele Imperiului Bizantin de lansare a unei campanii de asemenea proporții erau atât de natură politică și strategică cât și de natură economică și religioasă. Regele vandal Hilderic de orientare pro-bizantină fusese detronat și omorât
Belisarie () [Corola-website/Science/313509_a_314838]
-
scot în evidență influențele benefice ale acestuia asupra funcțiilor organismului. Se recomandă practicarea înotului în stiluri diferite, a brasului, spatelui, înotul sub apă, săriturile și cunoașterea acțiunilor de salvare, însoțite de indicații metodice. Recomandă de asemenea executarea unor exerciții pe uscat utilizând unele obiecte ajutătoare: suspendarea de capătul unor cordoane sau bășici umflate cu aer. Lucrarea este interzisă de biserică în anul 1545. În Franța în anul 1760 se inaugurează primul ștrand public, alimentat cu apă din Sena și dotat cu
Înot () [Corola-website/Science/313510_a_314839]