5,554 matches
-
și ministrul afacerilor externe al Franței, Barthou. Iorga știa că amîndoi erau de neînlocuit în privința atitudinii lor împotriva agresiunii naziste și fasciste din Balcani. Dar, ca și restul lumii, el și-a îndreptat furia împotriva Ungariei și nu a adevăratului vinovat: Italia. Iorga l-a atacat pe Gömbös, primul-ministru al Ungariei, scriind: "Opinia internațională respinge terorismul, ceea ce Gömbös și prietenii lui vor afla în curînd"119. În cadrul controversei tot mai îndîrjite dintre Mussolini și Iugoslavia, Iorga se afla într-o dilemă
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
schimb, după aceea, și i-au plătit [lui Mihai Racoviță] mai multe pungi de bani. Între timp, boierii din Istanbul s-au alarmat (aflînd despre toată povestea aceasta) și au obținut de la vizir un "firman" care poruncea eliberarea (evreilor), iar vinovații au scăpat teferi". Giurescu continua descrierea incidentului, afirmînd că: "... evreii s-au plîns, considerîndu-se înșelați și jefuiți" etc.168 S-ar părea că, în această privință, Noua școală de istorie recunoscînd o acuzație de crimă rituală s-a întors în
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
vorbit liber despre prietenii lui anticari evrei etc. Domnișoara Colombo s-a decis să-i dezvăluie lui Iorga (într-o scrisoare) originea ei evreiască. Iorga i-a răspuns în italiană: "Signora, vreau să fiu și eu sincer. Nimeni nu este vinovat de faptul că aparține unei națiuni sau unei religii, pe care se cuvine să le iubească. Dar în împrejurările actuale, ținînd seama de spiritul care predomină, vă va fi greu să găsiți în rîndul colegilor dumneavoastră de la Institut afecțiunea necesară
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
rasa germană avea dreptul) a fost plănuit, inspirat și susținut de spiritul și de convingerile lui absolute: Cînd și-a dat seama că a eșuat, nu și-a recunoscut greșelile..., descoperind în schimb că nefericitul Crucificat de pe Golgota era adevăratul vinovat. Dar, între timp, susținut de mitologia ariană a strămoșilor lui, un altul, un rival mai norocos s-a ridicat, înlăturîndu-l pas cu pas și devenind conducătorul poporului german. Iar astăzi, păgînul care s-a răzbunat astfel a pornit pe calea
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
țintește-l mai întîi pe conducătorul ei!" Iar pentru legionari devenea obligatoriu să plătească cu aceeași monedă și să vadă al cui braț era mai lung. A-l ucide pe cel pe care acești tineri idealiști fanatici îl considerau principalul vinovat de întemnițarea (și ulterior de moartea) liderului lor idolatrizat era o acțiune legitimă. Dacă și cînd urmau să aibă prilejul să o facă, aveau să-și elimine adversarul. Iorga și familia sa primeau scrisori peste scrisori de amenințare cu moartea
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Iorga era stînjenitoare pentru Antonescu! La toate acestea se adăugau relația lui strînsă cu Carol și rolul jucat de el în timpul Dictaturii Regale, ostilitatea sa față de Legiune și, cea mai gravă răspundere din toate, faptul că legionarii îl considerau principalul vinovat în moartea liderului lor adorat. Rezultatul a fost că Iorga era practic condamnat. Au fost imediat declanșate atacuri violente în presă împotriva lui Iorga, redactate la nivelul moral și intelectual al ziarelor din Strada Sărindari. Este interesant faptul că nu
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
în fața tragediei. Un bărbat viteaz și puternic, care bănuia trădarea și era psihologic gata oricînd să înfrunte moartea pentru convingerile sale, a ieșit înconjurat de membrii Echipei Morții, pentru care el reprezenta stîlpul regimului corupt al lui Carol și principalul vinovat pentru întemnițarea și asasinarea liderului lor, iubitul lor Căpitan. Înconjurat de legionarii animați de spiritul de răzbunare și de impulsurile mistice ale unui cult al morții de tip maniheist. Ajunși în curte, Iorga, ca de obicei, a vrut să se
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
întîmplat? L-au ucis pe Iorga!" "Ce spui, domnule? În ce necazuri mă vîri!", a izbucnit acesta 45. Cîteva zile mai tîrziu, într-o declarație publică, atît Antonescu cît și Sima au condamnat cu fermitate crimele și au promis pedepsirea vinovaților. Era mai ușor de spus decît de făcut. Antonescu a insistat în cadrul sesiunii Consiliului de Miniștri ca Sima să-i pedepsească pe făptași. Da, mă voi ocupa de asta dacă va fi făcută o epurare completă a tuturor politicienilor vechiului
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
muzica, teatrul, literatura, jurnalismul și ideile care Însemnau Viena În perioada ei de glorie. Violența cu care evreii vienezi au fost scoși din casele lor, expediați din oraș spre est și excizați din memoria locală explica În bună măsură calmul vinovat al orașului. Viena de după război (și toată Europa Occidentală postbelică) era un edificiu impozant, clădit pe un trecut indicibil. Ororile acelui trecut se consumaseră În general pe teritorii ce au intrat apoi sub control sovietic, motiv pentru care au fost
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
provizoriu al Belgiei a proclamat o amnistie pentru toate delictele comise de Rezistență (sau În numele său) În primele 41 de zile de la data oficială a eliberării naționale. În schimb, se subînțelegea că instituțiile guvernamentale recent restabilite Își asumau sarcina pedepsirii vinovaților. Aici au apărut problemele. Ce era un „colaboraționist”? Cu cine colaborase și În ce scop? Dincolo de cazurile simple de omucidere sau furt, de ce se făceau vinovați „colaboraționiștii”? Cineva trebuia să plătească pentru suferințele națiunii, dar ce Însemna, concret, această suferință
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
scăpăm din vedere tragedia recentă. În circumstanțele din 1945, e remarcabil simplul fapt că domnia legii a fost reînstăpânită - la urma urmei, era prima oară când un Întreg continent trebuia să judece crime de o asemenea anvergură și să aducă vinovații În fața a ceva care să semene a justiție. Numărul celor pedepsiți, ca și gravitatea sentințelor, varia enorm de la o țară la alta. În Norvegia, la o populație de numai 3 milioane de locuitori, toți cei 55.000 de membri ai
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Berlin număra doar 8 membri de partid din 110 muzicieni). În aceste condiții, Austria a scăpat surprinzător de ușor. Din cei 130.000 de austrieci investigați pentru crime de război, 23.000 au fost puși sub acuzare, 13.600 găsiți vinovați, 43 condamnați la moarte și numai 30 executați. Circa 70.000 de funcționari publici au fost demiși. Cele patru puteri aliate au stabilit În toamna anului 1946 ca, În continuare, Austria să-și vadă singură de criminali și de „denazificare
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Nürnberg hotărâse că Partidul Nazist a fost o organizație criminală. Era vorba de prea mulți oameni, iar argumentele Împotriva vinii colective au prevalat. În orice caz, nu era clar ce urma să se Întâmple dacă milioane de oameni erau găsiți vinovați În acest fel. Responsabilitatea liderilor naziști era Însă clară, iar soarta care Îi aștepta - neîndoielnică. În cuvintele lui Telford Taylor, unul dintre procurorii americani de la Nürnberg și procuror-șef la procesele ulterioare: „Prea mulți oameni credeau că au fost lezați
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de nenorocirea abătută asupra țării lor. De vină erau politicienii, bancherii, afaceriștii și soldații din perioada interbelică: ei Își târâseră patria În pragul catastrofei, trădând sacrificiile eroilor din primul război mondial și deschizând drumul pentru un al doilea. Ei erau „Vinovații”, decreta o broșură britanică, arătându-i cu degetul pe conservatori, care promovaseră Înainte de 1940 politica de reconciliere. Ei și sistemul lor erau ținta planurilor schițate În timpul războiului cu privire la perioada postbelică. Astfel, rezistența era peste tot implicit revoluționară. Era un aspect
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
improvizau În acești ani. Se sugerează uneori că anumite decizii și declarații americane cheie, Îndeosebi „doctrina Truman” din martie 1947, au precipitat reculul lui Stalin de la compromis la o atitudine rigidă și că responsabilitatea pentru falia europeană revine astfel Washingtonului, vinovat de insensibilitate sau, mai rău, de intransigență calculată. Dar acest lucru nu e adevărat. Fiindcă „doctrina Truman”, ca să luăm doar un exemplu, a influențat strategia sovietică extrem de puțin. Anunțul lui Truman, făcut la 12 martie 1947 În fața Congresului („Politica Statelor Unite
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
pe viață. La Începutul anilor ’50, În Închisorile cehoslovace se aflau opt mii de călugări și măicuțe. Capul Bisericii Catolice din Ungaria, cardinalul Mindszenty, a fost Întemnițat, iar monseniorul Grõsz, care i-a succedat În ianuarie 1949, a fost găsit vinovat de complot pentru restaurarea Habsburgilor și de conspirație cu titoiștii pentru Înarmarea fasciștilor maghiari. Procesele comuniștilor erau de două tipuri. Primul, desfășurat Între 1948 și 1950, a constat În replici imediate la ruptura dintre Stalin și Tito. În Albania, ministrul
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
colegii săi au decis readucerea lui Nagy și a „complicilor” săi În Ungaria pentru a fi judecați, Însă procesul a fost amânat până În iunie 1958. La 15 iunie 1958, Într-un proces strict secret, toți cei acuzați au fost găsiți vinovați de incitarea la contrarevoluție și condamnați la moarte sau Închisoare pe termen lung. Scriitorii István Bibó și Árpád Göncz (viitorul președinte al Ungariei postcomuniste) au fost condamnați la Închisoare pe viață. Alți doi - József Szilágyi și Géza Losonczy au fost
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Începuse deja „strategia tensiunii”, care avea să caracterizeze Întunecații ani ’70. Dacă radicalii italieni din anii ’60 puteau fi acuzați că uitau prin ce trecuse Italia, În Germania Occidentală lucrurile stăteau exact invers. Până În 1961, generația postbelică a Învățat că vinovat de război și de Înfrângere era nazismul, Însă aspectele lui cu adevărat monstruoase erau sistematic ocultate. Procesul lui Adolf Eichmann, desfășurat la Ierusalim În 1961, urmat În perioada 1963-1965 de așa-zisele „procese Auschwitz” din Frankfurt, au atras Într-un
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
a 600 de ani de la bătălia de la Kosovopolje. Adresându-se unei mulțimi de un milion de oameni, Miloševiæ i-a asigurat pe sârbii din regiune că „și-au recăpătat integritatea statală, națională și spirituală... Până acum, sârbii s-au simțit vinovați față de alții și față de ei Înșiși pentru că liderii și politicienii au avut o mentalitate de vasali. Situația a durat zeci de ani, dar astăzi, pe câmpul de luptă din Kosovo, putem spune că lucrurile s-au schimbat”. Câteva luni mai
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
interes minim (Boutros Boutros-Ghali, un secretar-general inadecvat și indiferent, a calificat ce se petrecea În Bosnia drept „război de interese”), iar când reprezentanții ONU au ajuns În Balcani, ei au avut grijă să blocheze orice acțiune militară decisivă Împotriva principalilor vinovați. Nici europenii nu au fost mai breji. Franța, mai ales, a evitat cu orice preț să blameze Serbia pentru turnura pe care au luat-o evenimentele - și, În general, s-a arătat refractară la orice fel de implicare. Când Washingtonul
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
făcut public numai dacă persoana respectivă candida pentru o funcție În stat sau voia să lucreze În cadrul organelor de ordine. Noul guvern al Bulgariei, urmând exemplul Franței de după Vichy, a creat tribunale Împuternicite să-i „decadă din drepturi” pe cei vinovați de anumite infracțiuni legate de vechiul regim. În Ungaria, faptul că partidul renunțase de bunăvoie la putere făcea epurarea sau pedepsirea lui pentru păcate mai vechi greu de justificat - mai ales că În Ungaria de după Kádár principalul subiect de controversă
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
altul, Etienne Mange, a fost arestat În 1995; un al treilea, Willy Claes, fost premier al Belgiei, secretar general al NATO În 1994-1995 și ministru de Externe În perioada În care au fost perfectate cele două afaceri, a fost găsit vinovat În septembrie 1998 de luare de mită pentru partid. Un al patrulea suspect care fusese implicat Îndeaproape În afacere, fostul general de armată Jacques Lefebvre, a murit În circumstanțe neelucidate În martie 1995. Povestea e tipic belgiană (La Belgique, remarca
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
autoritățile franceze. Nu numai fiindcă francezii au Închis „Vichy” Într-un colț al memoriei naționale și l-au pus la naftalină. Ei pur și simplu nu făceau legătura Între Vichy și Auschwitz. Regimul de la Vichy trădase Franța. Colaboraționiștii se făcuseră vinovați de trădare și crime de război. Dar „crimele Împotriva umanității” nu făceau parte din lexiconul juridic francez. Ele erau treaba nemților. Această situație s-a menținut timp de 20 de ani. Când autorul cărții de față studia istoria Franței la
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Günter 799 victimele celui de-al doilea război mondial 31-32 Viena; evrei 17, 244; În 1989 16-17; poziția postbelică 243-244; refugiați croați și bosniaci 17 Vietnam; Împărțirea 263; independența față de Franța 262-263; sprijinul pentru forțele franceze 263-264 Vilar, Jean 350-351 „Vinovații” 72 violență rasială, În Germania 677 violuri comise de soldații ruși 34 Vittorini, Elio 189, 197-198, 202, 212, 441 Vlaams Blok 427, 649, 667 Vocea Americii 320, 572 Vogel, Hans-Jochen 457 voiaj de plăcere 317-319 Volkswagen 316, 318, 330-331 Von
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
îmbrăcate în luciul hârbuit al minciunii. Copleșiți de sărăcie, mulți români, milioane, tineri mai ales și oameni valoroși, pleacă în străinătate în exil. Rupți de familie, copiii lor cresc orfani. Pentru ce se ascund permanent marile dezastre de ieri și vinovații lor, pentru ce se ascunde jaful de azi? Pentru ce se neagă obligația statelor mici de a se adapta și conforma politicii marilor puteri pentru a putea supraviețui pe post de imitatori? În ce scop se vând pământurile românești intrușilor
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]