5,630 matches
-
guri arcuite și triste și constatară că, sub farduri, gurile le rămân la fel de triste. Locuitorii se temeau și preferau să rămână închiși în casele lor. Căci prin oraș umbla zvonul despre niște crime îngrozitoare. La spartul zorilor erau găsiți oameni zăcând în cele mai neașteptate locuri. Nu numai în casele lor, în așternuturi, cu brațele în lături și ochii holbați, ci și pe la răscruci, aruncați peste uluci, ca niște rufe puse la uscat, ori pe treptele catedralei. Morții aveau cu toții ceva
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
era singur, ceea ce, altminteri, se întâmpla mai tot timpul, se simțea în siguranță. Numerele de pe bulinele strânse în castronul de tablă păreau inofensive, câtă vreme nu se alegeau, câte cinci, câte șase, și nu se înșirau pe biletul de loterie. Zăceau ca niște frânturi, dar orice alăturare a lor ar fi putut naște monștri. Împinse castronul mai spre mijlocul tejghelei, de teamă ca o mișcare stângace să nu-l răstoarne. Ar fi trebuit, atunci, să culeagă numerele, unul câte unul, de pe
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
parcă să oprească o căruță care era gata să treacă peste familia ei. Arșița verii pârjolește cărarea. Sicriul e purtat într-o poziție înclinată, din cauză că oamenii au înălțimi diferite. Mama își închipuie cât de neconfortabil s-o fi simțind tata, zăcând înăuntru. Mergem în tăcere și ascultăm sunetul făcut de încălțările noastre rupte când lovesc țărâna. Roiuri de muște se țin după sicriu. De fiecare dată când cărăușii fac o pauză, muștele acoperă capacul ca o pătură. Mama ne roagă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
sângele în castron! — Nu... nu pot. Simt că sunt cât pe ce să leșin. Țineți-vă tare, doamnă, zice An-te-hai. E sfârșitul! Ultimul lucru pe care mi-l amintesc e că am turnat vin peste bolovanii de pavaj pe care zăceau însângerați peștele, capul pocului și cocoșul. În drum spre palanchin, vomit. An-te-hai îmi spune că în fiecare zi pe Poarta Tunetului și Furtunii e adus un porc, care e sacrificat până la amiază. Porcii fără cap ar trebui să fie aruncați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
ea, cu lacrimile curgându-i șiroaie pe obraji. Vă rog să mă iertați că nu mi-am îndeplinit îndatorirea. — Ești cea mai miloasă persoană pe care o cunosc, răspunde împăratul. Orhideea e foarte norocoasă că te are drept soră. Eu zac la pământ. An-te-hai mă ajută să mă ridic. Lichidul cald dintre picioarele mele pare să nu mai curgă. Când împăratul Hsien Feng se uită la mine să vadă dacă sunt cu adevărat rănită, îmi dau seama că ajunge la concluzia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
eu acolo. După părerea prințului Kung, Su Shun este acela ale cărui ambiții sunt nelalocul lor. Doctorul Sun Pao-tien recomandă liniște totală pentru sănătatea Majestății Sale, așa că ne mutăm înapoi la Yuan Ming Yuan. Se face iarnă. Buruieni lungi, ofilite zac, cafenii și galbene, ca niște valuri nemișcate. Vântul continuă să fie aspru. Gârlele și pâraiele care șerpuiesc prin grădini sunt acum înghețate și seamănă cu niște funii murdare. Împăratul Hsien Feng spune că îi amintesc de măruntaiele căzute din burta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
și că florile lor vor crea o imagine a armoniei în grădină? întreabă el. Incapabilă să-i răspund, mă uit lung la el. — Vorbesc despre semințele rele, continuă Majestatea Sa. Semințe care, în taină, au fost înmuiate în otravă. Ele zac dormind în solul fertil până când le trezește ploaia de primăvară. Cresc de dimensiuni uriașe și cu o repeziciune uimitoare, acoperind pământul și luând apa și soarele de la celelalte. Le văd florile grase. Crengile lor se întind împrăștiind otravă. Să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
mea și voi pierde sarcina. Rong îmi ia mâinile într-ale ei și zâmbește: — Soțul meu nu a putut suporta ideea pierderii unui posibil fiu. Așa că și-a croit drum cu forța înăuntru și l-a văzut pe Majestatea Sa zăcând în pat. L-am urmat pe Ch’un înăuntru și i-am dorit amândoi Majestății Sale sănătate. Burta mea era prea mare ca să fac plecăciuni, dar pentru a-i arăta disperarea care mă apasă m-am forțat să mă înclin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
se cheamă. Capăt stânga, nu chiar În colț, mai degrabă În față, Sting și Trudie Styler, care se pipăie. Pe canapeaua rotundă de piele din mijloc, Heidi Klum și Seal, iar Davide i-a auzit spunând că trebuie să apară Zac Posen. —Mamă, spuse Penelope, cu un efort admirabil de a părea impresionată, În seara asta e multă lume aici. Bette? Ce zici, bem ceva? — Încă n-am terminat, șuieră Elisa, trăgându-mi brațul mai aproape de ea și continuând să scaneze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
25),cu soția lui Božana (30), cei doi băieței ai lor, Aleksije și Risto (9 și 7), și Păuna, fetița lor de 2 ani, și cel mic, Marko (19), care era necăsătorit. În staul, jumătate din cele treizeci de oi zăceau pe paie, în vreme ce un bou și un măgar se odihneau în spatele unei despărțituri joase.22 În privința alimentației, aceasta depindea de anotimp și era firește limitată foarte mult de ceea ce putea cultiva familia respectivă. Alimentele de bază pe parcursul întregului an erau
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
chestiunile implicînd probleme de anvergură mai mare au fost rezervate ambelor părți pentru ceea ce speram atunci că va fi o masă a păcii după cîștigarea războiului. După aceasta s-a lăsat o lungă tăcere. Bucata de hîrtie scrisă în creion zăcea la mijlocul mesei. Într-un tîrziu, am spus: N-ar putea fi considerat drept cinic dacă am da impresia că am decis asupra acestor chestiuni atît de importante pentru viitorul a milioane de oameni într-o manieră atît de nonșalantă ? Hai
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
Marelui Război. Înștiințat de starea fetei, naratorul va căuta să afle vești despre ea, fiind la rândul lui cuprins de o oarecare remușcare. "Sunt un porc ordinar, se învinovățește el. Să spun că mă duc la Chabanais, în timp ce biata Louise zăcea bolnavă de gripă spaniolă. Pentru a-mi răscumpăra fapta cea rea, ar trebui s-o cer de nevastă". De această dată în mod oficial, desigur. Cu toate acestea, Louise se înzdrăvenește. Curând va fi în afară de orice pericol, iar flirtul dintre
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
dar la coadă a început să-i fie cald, să amețească și să se simtă slăbit pe măsură ce vedea cum li se ia celorlalți sînge. A încercat să-și abată gîndurile, dar ultimul lucru pe care și-l amintește este că zăcea năuc pe podea. Diagnosticul diferențial În ceea ce privește diagnosticul diferențial, orice alte tulburări anxioase ori psihoze trebuie eliminate. În tulburarea de panică și aproape de fiecare dată în cazurile de agorafobie teama nu este cauzată de stimuli externi, ci este legată de preocuparea
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
dintre avioanele americane și cele libiene, atunci cînd Libia reclama un spațiu aerian care depășea, conform argumentelor Statelor Unite, spațiul aerian permis de normele internaționale. În această versiune a incidentului însă, guvernul Statelor Unite mușamalizează capturarea și judecarea pilotului american, lăsîndu-l să zacă într-o închisoare arabă. Fiul respectivului pilot este el însuși un viitor pilot de luptă, dezamăgit de faptul că nu a fost admis la Academia Militară datorită ratării unui examen la liceu în timpul unor simulări de zbor ale aviației. Băiatul
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
în biblioteca "Albatros", având un pregnant caracter autobiografic și o importanță aparte în evoluția discursului literar avangardist. Experiența în Primul Război Mondial, trăită la vârsta deplinei conștiințe de sine, devine, în acest jurnal-roman, catalizatorul unor transformări interioare semnificative. Soldatul rătăcitor, zăcând febril pe un pat mizer de spital, se proiectează într-un personaj fabulos, cu o biografie bogată în aventuri, având, cel mai probail, rolul de a conferi sens unei existențe ajunsă la limita absurdului. Adesea conectat Străinului lui Camus, protagonistul
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
se deschide încet, ca-n Hitchcock, și apare de după ea, prezentîndu-și scuze și împărțind strîngeri de mînă la toți colegii... Buju Ternovici. "Iertați-mă c-am întîrziat puțin la ședință, dar avionul a plecat cu întîrziere din Viena!" Cum adunarea zăcea într-o tăcere tîmpă, ultimul sosit a continuat: "De ce vă uitați așa la mine? Nu v-am spus că mă întorc?"... După două-trei minute, secretarul de partid găsește forța de-a glăsui: "Păi... tovarășul Ternovici... vezi dumneata... telegrama era cam
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
volumul, semnat de redactor, aprobat de director și vizat de cenzură, trecea la tehnoredactor, unul Popovici. Om blajin, zîmbitor, cu părul alb, liniștitor precum neaua, dar... inoperant. Fără două sticle de votcă rusească nu deschidea cartea. Nu le duceai, cartea zăcea la el pe masă și-un an! Dacă treceai de furcile caudine ale Lucicăi-Kent și-ale lui Popovici-Stolicinaia, ajungeai la nea Vasile-Șpriț, magazionerul. Poet și el. Nea Vasile, om minunat, te suna în dimineața cea mare (căci, pe vremea aceea
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
curs de veacuri, el apărea incult și părăsit; cu toate acestea el putea să cuprindă încă în sânul său sucurile hrănitoare trebuincioase pentru a da o nouă rodire, ba acele sucuri erau poate chiar sporite prin lungul repaos în care zăcuseră [...]. Sămânța trebuia aleasă și curățită cu îngrijire, ogorul în sfârșit păzit și plivit cu băgare de seamă, astfel încât în locul grâului ce credeam că am semănat, nu puteam culege decât neghină.<ref id=”1”>Ibidem, pp. 48-49.</ref> Abătânduse de la aceste
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
uimirii, într-o neînțeleasă trecere a timpului. Exuberanța și extazul primelor volume sunt înlocuite de un romantism diafan, uneori aproape blestemat: În concepția Anei Blandiana, talentul este înnăscut și stigmatizat să moștenească și să poarte ca lauri "vina" creației ce zăcea poate latent la vreun strămoș. Poetul este chemat să descopere și să sancționeze contradicțiile dintre lucruri, să construiască din cuvinte o lume ideală, armonioasă și frumoasă. Din această cauză, cel înzestrat cu darul poetic devine un nonconformist incurabil, fiind condamnat
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
supus eșecului. Totuși, o suspendare a vremii, așa cum numai arta o poate realiza, ar face posibilă nașterea unei noi lumi prin regăsirea timpului pierdut: În satul în care mă-ntorc/ Ceasuri cu cuc sfarmă vremea/ Și mari bucăți de tăcere/ Zac sparte în praful din drum./ Acele se-nvârt cu hărnicie,/ Arătând mereu ceva de neprivit./ Orele au căzut de mult,/ Acele aleargă fără sfârșit/ Și dezorientat, când și când,/ Cucul apare și-anunță/ Sfârșitul lumii, cântând..." (În satul în care
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
p. 92. 121 "De prea mult aur crapă boabele de grâu./ Ici colo stropi de mac/ și-n lan/ o fată/ cu gene lungi ca spicele de orz./ Ea strânge cu privirea snopii de senin ai cerului/ și cântă.// Eu zac în umbra unor maci,/ fără dorinți, fără mustrări, fără căinți/ și fără-ndemnuri, numai trup/ și numai lut./ Ea cântă/ și eu ascult./ Pe buzele ei calde mi se naște sufletul" (În lan). 122 Luiza Bratu, op. cit., p. 104. 123
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
dar nu tu o tresărire de bucurie, nici măcar un palpit de suferință numai dezgust. Și o crescîndă amăgire de sine. Prins în roțile unui mecanism implacabil, uniformizator, amploaiatul de al asigurări sociale s-a birocratizat pînă la autoanulare, conformismul care zăcea într-unul ieșind fatalmente al suprafață. Căutând să se sustragă unui climat irespirabil, insul și-a denaturat ființa și în el instinctul vieții e pe cale să se stingă. E, într-adevăr, un fel de moarte... O alunecare lentă în nonsens
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
canon cu aparențele izbăvirii la care cu toții s-ar părea că rîvnesc. Și Dosar numărul, și Obiectiv numărul, și Sursa dublă, dacă nu chiar, chinuit și imund, și Plutonierul. Indivizi cu vieți ratate, răsfoind ca niște automate dosarele în care zac frînturi din destinul lor absurd, în căutarea unei noime care să-i ajute să meargă mai departe. A unor înțelesuri, a unor adevăruri... Dar, ca sub un blestem, e o zbatere în deșert, un ritual în gol, patetismele care-i
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
locuiește o cultură, nu dă seama de ea În raport cu altele (deși există și tradiția unor raporturi culturale, al cărei studiu revine, iar, la o circumscriere În interior). Literatura modernilor nu are, deci, cum să se afirme ca tezaur În care zac piese selecționate conform criteriilor care cer ca fiecare nouă piesă să le moștenească pe cele anterioare. Ea este condamnată la viață așa după cum viața e condamnată la moarte. Din nou, Frédéric Beigbeder a intuit foarte bine noua condiție a literaturii
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
și negru, e tandră, capricioasă, dulce și amară. Lipsesc din acest volum elementele oculte, bocetele, stampele și goblenurile medievale, poetul se îndepărtează de universul caracteristic poeziei lui. "Hăitașii sunt plecați de mult de acasă/ Prin pământuri pletoase și oarbe ei zac/ în cimitire cu forme ovale, cu burta jivinei/ Înainte s-arunce în lume urlet divin". Cetatea cu lăutari și menestreli, Ierusalimul, drumul spre hagialâc, spre perfecțiune trece prin umilință, în volumul "Balcanice" (1970): "Cu orbii, vom cerși călare pe măgari
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]