7,506 matches
-
nimănui. Își rumega boala asta difuză, uitându-se, prin geamul vitrinei localului, de-a lungul trotuarului îngust de lângă Dâmbovița, punctat de copaci brumați cu chiciură și grămezi de gheață, iar peste apă, dincolo de parcul înzăpezit și încețoșat, se contura în zarea fumegoasă cazemata Casei Poporului, un al treilea reper al poziției strategice în care își făceau de lucru. Clădirea pătrățoasă cu alură de penitenciar de maximă siguranță, durată să răzbată prin veacuri, cocoțată în vârful dealului și unduind ca o fantomă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
nu; lăcomia nu-i bună, măcar că pare să ne pună-n mișcare. Lăcomia, frica, curiozitatea, dragostea mea, după cum ți-am mai spus - astea trei, da, ele ne activează, dar tot ele ne sug, ne năruie, ne risipesc în cele patru zări... Să nu uiți: tot ce nu putem duce în mână, în sân, sub cămașă, cu spinarea, fără să ne cocoșeze prea tare, ne împinge pe nesimțite, fără să ne dăm seama, acolo... Acolo-s plânsul și scrâșnirea din dinți, foamea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
pentru mamă, pentru tată. Puteai privi înăuntru până în colțul cel mai îndepărtat, marfa stătea corect împăturită pe rafturile negre. Pe jos, parchetul lucea. Acasă nimeni nu se uita în vitrine, căci în dosul lor era beznă, iar unde pătrundea o zare de lumină, descoperea numai rafturi goale. Aici însă, tata a găsit întocmai perechea de pantaloni potriviți pentru copilul interesat de modă. Acela eram eu. Nu departe, atârna pe un umeraș și rochia potrivită, simplă și elegantă, pentru femeia modernă. Iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
întreaga lume fusese îngropată acolo pe vecie. Pădurea s-a terminat până la urmă și autobuzul a ieșit într-o vale împrejmuită din toate părțile de piscuri. De jur împrejur erau terenuri cultivate, iar râul de la marginea drumului sclipea frumos. În zare se înălța o dâră de fum alb. Ici-colo, se vedeau rufe întinse la soare și se auzeau câini lătrând. Stivele de lemne din fața caselor se înălțau până la streșini și aproape pe fiecare stivă dormea câte o pisică. Drumul era presărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
puțin, dar tot nu puteam să adorm. Eram epuizat, nu-mi doream decât să dorm și cu toate acestea, somnul nu mi se lipea de gene. M-am ridicat din pat și m-am dus la fereastră. Am privit în zare și ochii mi s-au oprit pe catarg. Fără steagul național prins de el, parul acela arăta ca un os alb, uriaș, străpungând întunericul nopții. Oare ce făcea Naoko acum? mă întrebam. Cu siguranță dormea, dormea adânc în lumea aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
păr. Îi vedeam curba taliei și umbra lăsată de părul pubian. Oare de ce a ținut să mi se arate astfel? Era somnambulă? Sau poate mi-a jucat mie feste imaginația? Pe măsură ce trecea timpul și lumea aceea mică se pierdea în zare, eram din ce în ce mai puțin sigur că acele lucruri se întâmplaser\ cu adevărat. Îmi spuneam că s-au întâmplat, credeam în asta, dar când le consideram un joc al închipuirii, chiar începeau să mi se pară astfel. Totuși, îmi erau prea clare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
pacient și m-a întrebat dacă totul este în ordine. I-am spus că n-au fost probleme și că soțul ei a dormit buștean. Midori s-a întors după ora trei. — Am fost în parc și am privit în zare, a spus ea. Am făcut cum mi-ai spus. N-am vorbit cu nimeni, mi-am golit capul de toate problemele. — Cum te simți? — Mult mai bine, mulțumesc. Tot mai am senzația aceea de moleșeală, dar mă simt oricum mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
se-ntîmplă mereu. Nick se-ntinse cu soră-sa pe un pat din mlădițe, sub un adăpost pe care-l construiseră Împreună la marginea pădurii; cum stăteau acolo, puteau să vadă panta din față, mlaștina cu cedri și dealurile albastre din zare. — Piticot, dacă nu-i destul de comod putem să mai punem niște rășină de pe copacu’ Ăla. În seara asta ne mulțumim cu ce avem, o să fim prea obosiți. Da’ mîine putem să-l facem bine de tot. — E minunat, Nickie. Întinde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
lasă să-ți vină apă-n gură. E un lucru atât de important, dar atât de important, Încât trebuie să rămână secret.” „Ce nemernici.” „Nu, nu, au, Încetează. Oricum, rozacruceeni, cum se Înmulțesc, hotărăsc să se răspândească În cele patru zări ale lumii, cu misiunea de a Îngriji gratuit bolnavii, de a nu purta veșminte prin care să poată fi recunoscuți, de a se camufla Întotdeauna după obiceiurile fiecărei țări, de a se Întâlni o dată pe an și de a rămâne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
din ***, deși era toamnă târzie, erau scunde și domoale; acum Însă, pe măsură ce Înaintam, orizontul se făcea tot mai larg, cu toate că la fiece curbă apăreau piscurile, pe care se cățăra câte-un sat. Dar Între un vârf și altul se deschideau zări nesfârșite, peste hățișuri, peste văi, cum observa Diotallevi transpunând verbal cu conștiinciozitate descoperirile noastre. Așa că În timp ce urcam, cu a treia, se desfășurau la fiecare curbă vaste Întinderi cu profil ondulat și continuu care, la limita câmpiei, fumegau de pe-acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
două ferestre. La fiecare etaj se formează, astfel, un soi de cornișă lată de vreo 30 cm. Asta era bine în comunism: speciile erau bine delimitate. Specia liceu, de exemplu, era alcătuită din clădiri identice în toată țara. Vedeai în zare o clădire cu fațada plină de pătrate, gata! știai că e o școală. Nu orbecăiai aiurea. La fel și cu celelalte: orice ființă sau lucru îți semnala din ce categorie făcea parte. Recunoșteai cu ușurință secția de miliție, spitalul, primăria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
capul în poala mea; cu o mână dibuia printre frunzele verde închis. Culegea bobițele vineții, mă hrănea și pe mine. Buzele mi se facură indigo. Arătam ca doi strigoi deasupra unui crater năpădit de ierburi și căpițe de fân. În zare se vedeau munții transparenți suiți unul peste altul, să ne privească. Bruneta doarmea. Am deschis Metafizica sexului, de Julius Evola. Și așa, când ne certam, Sabina mă repedea: hai, scoate cartea și citește, că tu mereu ai o carte la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
o lăsăm pe Maiko să își cheltuie banii. Mașina ne lasă pe șoseaua de centură a Brașovului. Mâncăm sandvișurile făcute de gazda din Sibiu pe marginea drumului, printre plopi. În spatele nostru, un lan de floarea-soarelui se întinde până la munții din zare. O Alfa-Romeo neagră ne face semn cu farurile și oprește zece metri mai încolo. Alergăm. Suntem niște norocoși. Sabina urcă lângă șoferul blondin, la vreo patruzeci de ani. În mașină se aude un jazz stilat, cu mult saxofon și puțină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
talie, facem și noi cu mâna. Pe lângă noi trec în goană cei care au sosit prea târziu. După ceafă, îmi dau seama că mulți sunt bulgari. Aleargă cu salturi mari, de cangur, trec de Gara Basarab și se afundă în zare. Nu cred că o să reziste mai departe de Giurgiu. Începe să plouă. C XVII După deparazitare, Tubu nu mai iese de sub birou două zile. Cosmin se teme să nu fi făcut acolo vreun scurtcircuit, să nu se împută. Îi e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
vântul ne sângera nările țipetele ne zgârâiau ochii, cenușiul ne liniștea creierul revigorându-ne singurătatea și miracolul poftei. Capre și cerboaice ni se răsturnau sub zâmbetul pur îmbătat de viteză și tăios ca o lampă cu horbota iezilor șerpuind peste zările de-acum apuse ale spitalului, când de fapt fleacul plăcerii nu făcea decât să ne-ascută dorința de a susține până la capăt soarele cartierului în vârful unui piept prea îngust pentru spinarea noastră de zdrențe și oase. Suntem împreună Haralambie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
ștergându-i lacrimile de pe obraz cu șorțul, în timp ce Teofana se pornește și mai tare pe plâns. Nu mai plânge, puradelo mică! Unde stă tușă-ta? În satul ăla,la Cocora, îi arată Teofana casele care de-abia se vedeau în zare. —Apăi și noi mergem într-acolo. Vii cu noi? Ismaile, puradela merge la Cocora. O luăm până acolo? Ia-o, fă! Ia-o! —Hai, rădică-te, că mergi cu noi cu căruța. Țiganca o ajută să se ridice, o ia
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
undeva un plop singuratic. Lângă doi ochi triști, un copac rostește-n gând o rugăciune. Se sprijină dezmembrat pe furia ierbii. Un vânt de la miazăzi își mână hoardele ce foșnesc amenințătoare. Caii lor înspumați cenușii se aud horcăind de dincolo de zările risipite-n întuneric. Din copitele lor scânteietoare se aruncă piatră, molimă și moarte. În ei fierbe furia lumii. Paznicul nopții se retrăsese sub o pânză de păianjen. Legat la cele două capete scormonea ca un cerșetor prin pietrele Căii Lactee. Jos
Prin urmele noptilor ude de primavara. In: FASCINAŢIA ANOTIMPURILOR ÎN LITERATURĂ ŞI ARTĂ. Concurs naţional by Coman Octavian () [Corola-publishinghouse/Science/1123_a_2333]
-
mesianic unul după altul gândurile. Colțurile ierburilor brăzdau infinitul picioarelor. Florile din ronduri răpuse copleșiseră cu leșurile lor întreaga așezare. Oriunde stăteai, praful stropit din ce în ce mai tare ștergea orice urmă de existență. Nevăzutul se juca cu stelele și le închise dincolo de zările străvezii. Cumplita realitate mă răpusese și somnul căzut ca o poartă imensă de metal aruncă toate aceste elemente într-un hău încă nedefinit. Orb în povara apăsătoare de gânduri caut să-mi definesc eternitatea în imensitatea criptică a naturii. Pierdut
Prin urmele noptilor ude de primavara. In: FASCINAŢIA ANOTIMPURILOR ÎN LITERATURĂ ŞI ARTĂ. Concurs naţional by Coman Octavian () [Corola-publishinghouse/Science/1123_a_2333]
-
Întrezăriți...? Simțiți...? Auziți tropotele...? Auziți surlele...? Auziți trâmbițele...? Dies irae, dies illa...! Păziți-vă...! Strângeți-vă...! Țineți-vă...! Începe...! La semnalul Cuiva Atot-Prezent și Prea-Puternic, nevăzut, păsările furtunii se învârtejesc, de pretutindeni și se înalță abrupt, cu toatele, de-a valma zărilor. Șuierând și țipând înfricoșat. A pustiire! Ușor, lent, apoi tot mai rapid, asfaltul aleii se hâțână subit sub ei, se zgâlțâie, se hurducă-ntr-o parte și-n alta, stânga-dreapta, dus-întors, înapoi și înainte, de trei, de patru, de cinci
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
dă-le drumul! Un țâțâit energic, și caii porniră atât de brusc, că băiețandrul de lângă vizitiu se îndoi de spate. Din dosul gării, brișcă, după câțiva pași, coti pe drumul nepietruit care taie câmpia curmeziș până la Curteanca. Drept înainte, în zarea plumburie, satul se zugrăvea ca un mușuroi uriaș, crescut cu bălării. Pe de lături, de jur împrejur, miriștea arămie se întindea nesfârșită, tăcută și netedă. Numai ici-colo poposeau cârduri de ciori, punctând cu pistrui negri obrazul pământului. Cerul, căptușit cu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
ar fi uitat brusc îndemnul lui Melinte. Mulțimea de țărani cuprindea și bătătura pentru horă, și ulița din șanț în șanț, fără să se miște și închizînd drumul, parcă ar fi vrut să oprească trecerea. Totuși când se arătă în zare mașina, cineva strigă împăciuitor: ― Feriți, măi oameni, feriți, că vine! Cu mișcări încete, silite, țăranii deschiseră calea, strîngîndu-se pe marginile uliței. Mașina repeta, stăruitor și poruncitor, același avertisment ascuțit ca un țipăt mânios. Uruitul motorului și pocniturile eșapamentului se înăspreau
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
ar fi mai bine să sculăm și pe boierul Miron? ― Ba lasă-l să se odihnească, bodogăni Pravilă, că are destulă vreme mâine să se tot supere și să se amărască! Copacii din parcul conacului închideau ca un zid negru zarea din curte spre Ruginoasa. De-abia în uliță Leonte Bumbu văzu și înmărmuri cu mâna la falcă: ― Aoleu, mamă, mamă! La răsărit, pe cer, atârna o uriașă perdea de flăcări. Cu toate că satul se afla la peste trei kilometri, vâlvătaia părea
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
acolo, lângă cimitir și în căușul acelui loc melodii de singurătate care păreau că vin dintr-o altă lume. Probabil, în prizonierat, învățase să cânte la aceste instrumente. Melodiile coborau în liniștea serii spre vale, în sat, sau treceau peste zarea dealului, pe sub cer, pierzându-se ca un ecou. Oamenii din sat iau spus Pustnicul de la cimitir, deoarece puțin îi știau numele. Când a venit iarna, s-a hotărât să împrejmuiască locul cumpărat cu un gard din lăstăriș țepos de porumbiște
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
plin Montparnasse. Ce-mi pot dori mai mult ? Un hotel mic și cam dubios, cu o cameră fără masă și fără scaun, dar cu boema bătrînului Paris la picioare. Deschid fereastra și rămîn o bucată de vreme cu ochii în zare, privind amintiri. Cobor apoi să-mi iau o bere de bun venit în primul bistrou, după un ritual care mi-a intrat de acum în sînge. Împrejur sînt mai mult străini, se vorbește mult engleză, ceva italiană. Doi magrebieni stau
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
fericiri planificate... Cultura fricii Sfîrșit de zi. Sfîrșit, ca tot omu’ muncii, mă las să cad în fotoliu și deschid televizorul, să-mi „clătesc creierul”, că de altceva nu mai sînt bun. Și nici nu e cazul... Așa că privesc în zare către micul ecran. Din zările de soare pline ale Columbiei vine o știre cutremurătoare : a fost prins X, omul de încredere al șefului Cartelului drogurilor, a cărui sarcină era să dizolve cadavrele rău platnicilor, pentru a le face să dispară
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]