KorAP: Find »[drukola/base=acasă & drukola/pos=adverb]« with Poliqarp

<1 ...2189 2190 2191 ...2620 >

65,481 matches

Corola-publishinghouse/Memoirs/1524_a_2822

care lucrase toată noaptea cu mai mulți membrii ai echipei de revoluționari la convenirea constituirii Frontului Salvării Naționale și care știa că fusesem acolo toată noaptea: Dragă, știi că am lucrat toată noaptea, nu am reușit să mă duc până acasă, te rog să mă ajuți să mă pregătesc pentru primirea delegației ungare, condusă de ministrul lor de externe. Aș avea nevoie de o periuță de dinți, de un aparat de ras și de toate ustensilele necesare acestei igiene personale... Domnule

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1524_a_2822]
câți membri are acel partid? Păi, sediul partidului este în apartamentul părinților, mama este aici și poate să vă spună. Adresa și un număr de telefon, vă rog. Păi, nu are cine să răspundă la telefon, că nu este nimeni acasă. Dați-mi un număr de telefon al altui membru din conducerea partidului. Păi, toți membrii partidului sunt aici, în față la rând. Mamă, Aspasio, ridicați mâna să vadă domnul. Ele sunt. Adică vreți să spuneți că partidul vostru este format

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1524_a_2822]
interesantă informație literară despre zeița dragostei o găsim în cântul al VIII-lea din Odiseea lui Homer, unde cântărețul Demodocas "cântă din lăută povestea iubirii tainice a lui Ares cu Afrodita, chiar în casa lui Hefaistos, necinstindu-i patul". Întors acasă, Hefaistos îi află pe cei doi zei făcând dragoste, îi leagă așa îmbrățișați și cheamă pe toți zeii și zeițele să fie martori la desfrâul Afroditei. După replicile amuzante ale lui Apollo și Hermes, când Hefaistos este convins de Poseidon

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1524_a_2822]
am străbătut distanța până la Consulatul român din orașul Salonic, unde mă aștepta un bun coleg, consulul general, și unde am înnoptat până a doua zi, când aveam să traversăm Bulgaria și să intram în țară pe la Giurgiu. Așa cum plănuisem, eram acasă cu toată familia noastră vineri, înainte de lăsatul serii. Copiii plecaseră cu o săptămână înainte și ne așteptau toți să sosim cu Volvo. Primul concediu a fost, practic, mai mult o seamă de activități: ședințe, întâlniri, rapoarte verbale sau scrise. Memorabilă

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1524_a_2822]
preocuparea de bază a misiunii era, în perioada respectivă, pregătirea pentru marcarea Zilei naționale, care, calendaristic, urma să fie într-o duminică, iar în acel an, având sediul stabil al ambasadei într-o casă reprezentativă, recepția urma să fie organizată acasă la noi, ca și toate celelalte activități oficiale. Prima, conform logicii și tradiției, a fost conferința de presă a șefului de misiune, apoi, organizarea recepției, cu toate etapele ei, de la tipărirea invitațiilor până la toate demersurile pentru expedierea lor, sau amenajarea

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1524_a_2822]
Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698

Reli Ticulescu, o fâșie lungă de "Jimbolia" - celofan lucitor care se agăța peste fundaluri - și am început să-i imit mișcările. Mioara era eroina mea, prezența mult așteptată la toate concertele organizate de mama și, de multe ori, la noi acasă. Aici, mai tot timpul, răsărea întrebarea "Ce mai face Viorica?", urmată de răspunsuri asemănătoare "E bine, la Paris. Cântă la Roma. E la San Francisco. Are premieră la Verona. Debutează la Barcelona". Așa a intrat Viorica Cortez în viața mea

Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva (2015) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
Sunt atât de puține dimineți când m-am trezit aici... De cele mai multe ori, mă trezeam într-o cameră de hotel sau de apartament, iar primul lucru pe care îl vedeam era partitura rămasă deschisă atunci când adormisem. Eu nu aveam un acasă. Nu l-am avut mai bine de douăzeci de ani. Casa mea erau avioanele, hotelurile, apartamentele pe care le închiriam cu lunile, la Mi lano, la New York, la Barcelona sau la Chicago. Emmanuel îmi trimitea lungi scrisori, care începeau cu

Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva (2015) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
bine, mulțumesc lui Dumnezeu, atât cât pot. Probabil că am avut mereu ideea că venim și plecăm goi de pe lume. Mortul n-are buzunare. Poate că vă și legați greu de un loc? Vă ia mult până să-i spuneți "acasă"? — În afară de casa părintească și de pământurile din jur, nu cred că am suferit niciodată când am plecat de undeva. Acolo este legământul meu. Tace mult. și, ca și când ar fi făcut paranteză la un gând... — La Roma mi-a plăcut mult

Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva (2015) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
trecuseră zeci de ani de la divorț, venea la mine regulat, sau veneam eu la el, stăteam de vorbă ore întregi. știi ce e mai amuzant? Cât de bine s-a înțeles cu următorii mei soți! Pe Emmanuel l-a invitat acasă în 1975, când am venit noi în țară pentru un recital al meu la Ateneu. Era ceva ca într-o peliculă de Fellini: toți la masă - Emmanuel, eu, el și o duduie decorativă în apartamentul din Boteanu. Maestrul, plin de

Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva (2015) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
ca la un film suprarealist... și Dolfi ținea în mod deosebit la el, pentru că era un personaj! În ultima vreme, mai ales când era bolnav, am fost lângă el permanent, fie eu, fie Cătălina, fie nepoata lui, Irina. Peste tot, acasă, prin spitale, am fost în jurul lui, ori cu rândul, ori toate trei. Cu vreo două luni înainte să se ducă pe drumul fără de întoarcere, și-a șoptit ceva cu Cătălina - nu am să știu niciodată, probabil că și-au luat

Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva (2015) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
numește așa pe Marcel Guguianu, nu doar de când acesta a întors spatele vieții pământești. Nu e nici urmă de ironie, ci doar respect. — A fost o iubire haiducească între noi. În splendoarea de oază intelectuală pe care o crease tata acasă, la Bucium, unde veneau toți poeții și artiștii, de la George Lesnea, Aurel Felea, Nina Cassian, Nicolae Tăutu, Radu Boureanu ăcare îi făcea curte surorii mele, ștefania - i-a scris niște catrene delicioase), Nicolae Labiș și Otilia Cazimir până la Achim Stoia

Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva (2015) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
Eu eram cu cariera, hăr țuită din toate părțile, iar ei îi era un dor nebun de bunici, care îi fuseseră ca niște părinți. În primăvară mi-a spus că vrea să facă Paștele cu bunica și că vrea înapoi acasă. Eu i-am spus: "Fii atentă, cu Ceaușescu nu e de glumit! Dacă pleci acum, n-o să ne mai vedem multă vreme și vom suferi ca niște nemer nici!" Ea mi-a zis: "Lasă, că tu ești mare și ai

Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva (2015) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
nu terminăm niciodată să învățăm despre mu zică, despre personaj, despre regie! Viorica nu a încetat nici o clipă să caute, să învețe și să ne învețe. Ce garanții aveați atunci când ați rămas? Una e să cânți și să ai un "acasă" la care te întorci, alta să termini o serie de spectacole și să începi alta. Unde vă duceați între ele? Nu mai exista "între ele". Atunci a început star system-ul. Nu mai aveam timp. Terminam o serie, mai rămâneam douătrei

Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva (2015) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
unei mezzosoprane tinere, care să își facă, astfel, debutul la Operă. S-a uitat la mine ca la o altă arătare și mi-a șuierat: "și tu, și Carlo Cossutta sunteți doi proști! Eu vă ofer o lună de odihnă, acasă, vă mai și plătesc bine pentru asta, iar voi faceți nazuri?" La unul dintre spectacole, în ultimul act, eu trebuia să o aștept pe Grace-Abigaile, să ne ciondănim pe coroană. Eu însă i-o dădeam de bunăvoie, pentru că pe Fenena

Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva (2015) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
un italian, Massimo Bogianckino. A fost invitat la noi la masă, la Palat, iar Emmanuel l-a pus în gardă cu toate dificultățile teatrului, mai ales sindicatele. Nu prea a ținut cont de sfaturile lui și a plecat destul de repede acasă... Ați avut o relație frumoasă cu Rolf Liebermann? — Foarte. — De ce o pauză așa de mare până la următoarea producție, Salomeea din 1986? — La noi nu există "de ce?". Eu nu am fost niciodată să bat la ușa unui teatru și să cer

Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva (2015) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
o stradă subțirică din spatele Muzeului Georges Pompidou, reședința lui Jorge Lavelli, un hôtel particulier tipic parizian, vorbește despre proprietarul ei încă dinainte de a-l cunoaște personal. Păstrez în telefon și acum un SMS: Jorge Lavelli m-a invitat la el acasă. Două zile mai târziu, iată-mă în sufrageria-hol spațioasă a unei case mari, aerisite, aproape eclec tice în alegerea ac cesoriilor, genul în care ai nevoie de o zi doar ca să te uiți cu atenție la tablouri, cărțile din bibliotecă

Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva (2015) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
Ăsta e artistul. Omul, când vine la teatru, plătește biletul, ia loc în sală și nici că îl interesează problemele sau dramele tale. și nici nu trebuie, pentru că el vine acolo tocmai ca să le uite pe ale lui! — A fost acasă Opera din Paris? — Pentru mine, da. — Scena pe care o cunoașteți cel mai bine? Nu pot să spun asta, pentru că și Met-ul mi-era la fel de familiar, chiar și Opera din Chicago, pentru că acolo stăteam și repetam cel mai mult. Nu

Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva (2015) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
fără motiv împotriva cuiva. Georges Prêtre le căzuse parizienilor pe invers. Așa e acum la Scala. Nu există justificare muzicală sau artistică, ci doar toane. Prêtre era adulat în Italia, la Roma, la Accademia di Santa Cecilia, la Napoli, iar acasă avea probleme. La fel se întâmpla cu Suzanne Sarroca. Eu am văzut-o în Don Carlo, superbă, dreaptă ca o lumânare, cum și-a primit boooo-urile. Prêtre s-a enervat îngrozitor atunci, s-a întors și a strigat Bande de

Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva (2015) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
o regiune foarte bogată, nu are a face că e plină de comuniști - și aveam un șofer care, imediat după spectacol, mă aștepta să mă întind un pic în cabină, apoi mă lua, așa machiată cum eram și mă ducea acasă, la Milano. Eram acolo pentru un recital de pian, cu Maurizio Arena, Carlo Bini și Leo Nucci. Într-o seară, mă sună Jacques Karpo, directorul Operei din Marsilia, să mă implore să îi salvez o premieră de Carmen, foarte așteptată

Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva (2015) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
re-coafez, blana pe umeri și am ieșit să îi întâlnesc pe cei care așteptau autografe în fața teatrului. Pentru că eram cu ansamblul de la Teatro Comunale, am rugat să mi se găsească o formă de transport imediat după spectacol pentru a ajunge acasă, la Bologna. Ci penso io! îmi spunea ba unul, ba altul... La un moment dat, prinsă cu autografele, nici nu mi-am dat seama că nu se mai vedea nici umbră de colegii mei. Ci penso io... și mă lăsaseră

Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva (2015) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
mănâncă un pui întreg, alții o friptură de vită cât casa, sunt unii care vin cu termosul de ceai, cu banane. Eu am întotdeauna la mine multă apă. Atât. Doamne, dar câte ticuri au unii dintre ei... — Mioara ne povestea, acasă, de emotivitatea lui Giacomo Aragall... — Da, am cântat mult cu el. Debutul în Spania, la Bar celona, în Favorita, a fost cu el. Eram acolo cu Maestrul, nu mă știa nici un câine pe stradă. Giacomo cânta ca un Dumnezeu. Exact

Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva (2015) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
de ea. Si, si, Madame Py. Ea suna mereu să se intereseze de el, să îi facă rost de contracte... Din prea multă dragoste și dorința de a-l ajuta, i-a închis ușile tuturor teatrelor. Am fost la ei acasă, undeva, lângă Paris. El era disperat, aveau un cățel și nu mai mergea să cânte decât în Turcia. Atunci, el s-a decis să își schimbe numele total și s-a rebotezat Max Eggert, după o mătușă. Cât de frumos

Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva (2015) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
cam ca mine, a cântat de la Mozart, până la Verdi și Wagner... — ...plus creație contemporană, Sfântul Francisc din Assisi... — Ei, să-ți spun eu o poveste despre această operă: locuiam la Institut și am fost invitată, împreună cu Emmanuel, la Olivier Messiaen acasă, care, vezi Doamne, scria rolul Îngerului pentru mine. Am luat masa împreună și ne-a tot povestit el cum vede această operă, care... e un oratoriu, între noi fie vorba. Când ascultă muzica, el vede culori. "Îngerul trebuie să fie

Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva (2015) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
și bureți pe tălpi, să dai impresia de plutire! Trebuie să ai pene lungi la brațe, atunci când le deschizi să fie ca o fulgurare!" Dar de ce doriți o femeie în rol?" " Nu are importanță, pentru că îngerii sunt androgini". Bun. Mergem acasă. Trece timpul. Tot așteptam contractul. Într-o zi, mă întâlnesc cu Bernard Lefort la Operă. "Se mai face opera asta sau nu?" Sigur că da. În curând începem repetițiile." "Cum adică? Maestrul Messiaen a spus altceva." Mai târziu am aflat

Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva (2015) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
unde am făcut vreo 10 kilometri de ski de fond. Era un soare superb, zăpada sclipea... Eu nu știam că este obligatoriu să îți protejezi ochii în asemenea situații. I-am spus lui Dolfi " Nu mai văd". Repede mașină, repede acasă, două zile am stat cu bandaje pe ochi. Când abia începusem să zăresc ceva, sună telefonul. Era Luisa Petrov. "Viorica, te rog frumos, salvează un concert cu Hamlet la Musikverein!" "Luisa, nu mai știu partitura, sunt patru ani de când am

Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva (2015) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]