55,798 matches
-
atribuie o important] ridicat] considerațiilor de imparțialitate în etică politic]. Nagel consider] c] acest fapt susține legitimitatea dat] statului de a recurge la violent] în contrast cu modul dezaprobator etalat fâț] de un asemenea gest venit din partea unui cet]țean. iii. Examinarea dezbaterii contemporane M] voi rezumă în urm]toarele rânduri la câteva comentarii asupra acestor argumente. Pentru început, s] presupunem c] unele domenii conduc c]tre divergențe mai frecvente între valorile morale și cele nemorale. Trebuie s] reținem aici dou] lucuri: aceste
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
întâmpl] așa, ci c] valorile pe care politicienii ajung s] le promoveze, si pe care alții ajung s] le accepte, pot fi rezultatul unor circumstanțe și aranjamente sociale degradate. Atât Rosseau, cât și Marx au adus contribuții importante la aceast] dezbatere, asemenea profeților de demult. Cu toate acestea, problema corupției nu se rezum] doar la tendința noastr] de a extrage normele greșite din comportamentul politic (deși acest fapt este important pentru cei care se bazeaz] în mod deosebit pe apelul la
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
persoane care s] strâng] de pe str]zi „îngr]s]mântul natural” adunat peste noapte, dar, datorit] ingeniozit]ții umane, această meserie „r]u mirositoare” a disp]rut în mai multe p]rți ale lumii. v. Relevanță „situațiilor morale” Spre deosebire de cazul dezbaterii contemporane, atenția noastr] trebuie îndreptat] asupra c]ilor prin care dilemele politice specifice încorporeaz] aspecte generale care conecteaz] politicul cu apoliticul și ajut] în a explica de ce arena politic] trebuie s] pun] în discuție atâtea dileme și complicații. Aceste aspecte
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
care nu se bazeaz] pe consecințe. Izolarea moral]. Cea de-a treia situație este una foarte discutat] de c]tre Machiavelli, cu toate c] este des ignorat] de c]tre criticii acestuia. Ea prezint] un interes independent considerabil pentru orice dezbatere a acțiunii cooperative. Este de fapt problema pus] de cerințele virtuții într-o lume sau într-un context dominate de r]u. Machiavelli (iar apoi, Hobbes) au considerat că fiind o absurditate s] fii virtuos într-o asemenea lume. Percepția
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
și bine precizate, și utilizarea de c]tre state a violenței împotriva ameninț]rilor externe poate fi legitim] în cazul în care scopurile sunt drepte, iar mijloacele sunt supuse unor limit]ri. Teoria r]zboiului drept, care ofer] fundamentul celor mai multe dezbateri legate de etică r]zboiului, are dou] componente: o teorie a scopurilor și o teorie a mijloacelor. Prima dintre acestea, denumit] și teoria jus ad bellum, definește condițiile în care se poate recurge la r]zboi. A doua teorie, jus
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
feluri ar putea s] descurajeze efectiv ceea ce intenționeaz] s] descurajeze. Aceasta este o întrebare care ține de strategie. Dat fiind faptul c] toate politicile de descurajare din prezent au amenințat cu uciderea populației civile, precum și faptul c] nu au existat dezbateri serioase în cadrul comunit]ții strategice asupra necesit]ții ameninț]rilor, putem conchide c] exist] un consens general în rândul experților în strategie asupra ideii c] o descurajare viabil] și efectiv] presupune existența unor ameninț]ri care încalc] cerințele lui jus
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
acesta percepțiile asupra faptelor morale. Atunci cand ne form]m opinii morale, dobândim reprezent]ri despre cum este lumea din punct de vedere moral. Având în vedere imaginea standard a psihologiei umane, putem formulă și o alt] concluzie de natur] psihologic]. Dezbaterea dac] oamenii care au o anumit] credinț] moral] doresc sau nu s] acționeze în conformitate cu aceasta trebuie considerat] acum o chestiune distinct]. S-ar putea ca ei s] aib] sau nu o dorinț] conform] credinței lor. În orice caz, ei nu
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
realism moral, antirealism și nihilism puțin mai tarziu, pentru c], în opinia mea, pentru fiecare exist] multe argumente pro, dar și contra. În cele ce urmeaz], voi explica unele perspective substanțiale pe care oamenii le-au îmbr]țișat în aceast] dezbatere. Doresc, oricum, s] subliniez de la inceput faptul c] aproape toate perspectivele substantive sunt dificile și controversate. Sper c] lungă introducere a oferit unele sugestii despre acest lucru. Așa cum sugereaz] nihiliștii morali, ar putea exista probleme în ceea ce privește ideea principal] a practicii
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
tip de constrângere asupra a ceea ce poate fi o moral] adev]rât] sau justificat] ar putea s] nu se potriveasc] stereotipului de relativism, dar ar fi o poziție rezonabil] de susținut. De fapt, un motiv al lipsei de progres în dezbaterea dintre relativiști și universaliști este c] fiecare parte a încercat s]-si defineasc] oponentul că susținând poziția cea mai extrem] posibil. În timp ce aceasta ușureaz] dezbaterea, nu face nimic pentru a clarifica pozițiile de mijloc unde s-ar putea afla adev
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
fi o poziție rezonabil] de susținut. De fapt, un motiv al lipsei de progres în dezbaterea dintre relativiști și universaliști este c] fiecare parte a încercat s]-si defineasc] oponentul că susținând poziția cea mai extrem] posibil. În timp ce aceasta ușureaz] dezbaterea, nu face nimic pentru a clarifica pozițiile de mijloc unde s-ar putea afla adev]rul. Multe concluzii asem]n]toare ar putea fi derivate din dezbaterea legat] de relativismul moral normativ: mult] ardoare și identificare frecvent] a oponentului cu
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
-si defineasc] oponentul că susținând poziția cea mai extrem] posibil. În timp ce aceasta ușureaz] dezbaterea, nu face nimic pentru a clarifica pozițiile de mijloc unde s-ar putea afla adev]rul. Multe concluzii asem]n]toare ar putea fi derivate din dezbaterea legat] de relativismul moral normativ: mult] ardoare și identificare frecvent] a oponentului cu cea mai extrem] poziție posibil]. iii. Relativism normativ Cea mai extrem] poziție posibil] pentru relativistul normativ este c] nimeni nu ar trebui s]-i judece vreodat] pe
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
dezvoltare, exist] o universalitate cu privire la procedur]: e puțin probabil ca lecții de v]ț]mare gratuit] s] inspire dezvoltarea moral]. Aceste observații vorbesc și despre a doua supoziție. În ceea ce o privește pe a treia, e suficient s] spunem c] dezbaterea dintre utilitariști și deontologi este una de durat], puțin probabil s] fie aplanat] printr-un recurs la psihologia cognitiv]. Referințe Aristotle: Nicomachean Ethics. Gilligan, C.: În a Different Voice: Psychological Theory and Women’s Development (Cambridge, Mass.: Harvard University Press
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Teoriile morale au fost în general privite că structuri abstracte, al c]ror rol este de a oferi mai degrab] justificare, decat motivare. Metodă corespunz]toare era considerat] de majoriatatea o variant] de coerentism (vezi secțiunea (iii. 2) pentru o dezbatere a acestui concept). Dași acestea r]mân curentele dominante, peisajul intelectual nu mai este atat de uniform pe cât era odat]. În ultimii ani a existat o preocupare crescut] cu privire la natură, statutul și rolul teoriei morale. De exemplu, Bernard Williams și-
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
teoriile lor vorbesc de la sine sau sunt autojustificabile. 3. Alte probleme de metod] Diferențierea dramatic] dintre fundaționalism și coerentism pe marele ecran al dialecticii filosofice poate ascunde faptul c] ele au multe în comun. O problem] important] pe fundalul acestei dezbateri este dac] și în ce m]sur] teoriile morale pot sau trebuie s] fie legate de revizuire. În aceast] privinț], fundaționalismul și coerentismul au mai multe în comun decât se poate imagina. Unii cred c], din moment ce opiniile coerentiste încep cu
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
of Philosophy, 79 (1982), 419-30. Bibliografie suplimentar] Aristotle, Nicomachean Ethics (multe ediții). Singer, P.: „Sidgwick and reflective equilibrium”, Monist, 58 (1974), 490-517. Wilkes, K.V.: Real People: Personal Identity Without Thought Experiment (Oxford:Clarendon Press, 1988), Cap. I. Partea a șaptea Dezbateri și critici 43 Ideea unei etici feministe Jean Grimshaw Întreb]rile legate de gen nu au reprezentat obiectul de studiu al filosofiei morale a acestui secol decât într-o mic] m]sur]. Dar ideea conform c]reia virtutea este într-
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
c], deși, așa cum am v]zut, compatibiliștii care adopt] aceast] a doua strategie resping abordarea analizei ipotetice, o analiz] ipotetic] sofisticat] ar putea fi suplimentat] cu explicația condițiilor prohibitive (Young, 1979; Dennett, 1984.) iii. Câteva tentative contemporane de a reorientă dezbaterea Într-o contribuție contemporan] celebr] la aceast] dezbatere, Peter Strawson susține c] atitudinile și comportamentele noastre interpersonale pornesc de la ideea c] oamenii (maturi) sunt liberi și sunt responsabili pentru acțiunile lor (Strawson, 1962). El argumenteaz] c], într-o foarte mare
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
adopt] aceast] a doua strategie resping abordarea analizei ipotetice, o analiz] ipotetic] sofisticat] ar putea fi suplimentat] cu explicația condițiilor prohibitive (Young, 1979; Dennett, 1984.) iii. Câteva tentative contemporane de a reorientă dezbaterea Într-o contribuție contemporan] celebr] la aceast] dezbatere, Peter Strawson susține c] atitudinile și comportamentele noastre interpersonale pornesc de la ideea c] oamenii (maturi) sunt liberi și sunt responsabili pentru acțiunile lor (Strawson, 1962). El argumenteaz] c], într-o foarte mare m]sur], reacțiile și sentimentele noastre personale depind
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
libertatea, responsabilitatea moral], obligația moral], laudă, învinuirea și predeapsa. Deși, prin urmare, contribuția lui Strawson ar putea fi înțeleas] că o strategie de respingere a incompatibilismului, ar fi mai corect s] o înțelegem că pe o încercare de a reorientă dezbaterea asupra a ceea ce este esențial pentru viața moral] și nu asupra subtilit]ților intelectuale ale metafizicii. A mai existat o asemenea reorientare a dezbaterii în opera lui Harry Frankfurt (1971, 1987). Acesta accepta faptul c] a acționa liber înseamn], în
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
a incompatibilismului, ar fi mai corect s] o înțelegem că pe o încercare de a reorientă dezbaterea asupra a ceea ce este esențial pentru viața moral] și nu asupra subtilit]ților intelectuale ale metafizicii. A mai existat o asemenea reorientare a dezbaterii în opera lui Harry Frankfurt (1971, 1987). Acesta accepta faptul c] a acționa liber înseamn], în esenț], a face ceea ce vrei, dar a argumentat c] este înșel]tor s] crezi c] acest lucru este valabil și în cazul libert]ții
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
și o idee în jurul căreia se încheagă întreaga lucrare: identitatea în schimbare. Cum putem vorbi de identitate și în același timp de schimbare, pentru că cea dintâi este, așa cum spune Weiseltier (1997), inamicul schimbării? Lucrarea propune o perspectivă sociologică asupra acestei dezbateri, printr-o incursiune în universul concepțiilor asupra schimbării sociale și identității colective și o încercare de radiografiere a celei din urmă la tinerii din societatea românească actuală. A vorbi despre identitate este, de fapt, la fel de natural ca a te hrăni
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
de indivizi le angajează, atât pe planul economic al producției sau consumului sau politic, cât și prin mentalități, sisteme de valori, atitudini și opinii. Orice schimbare socială semnificativă este, așa cum observă și Jenkins (1996:6), acompaniată de o acutizare a dezbaterilor la adresa amenințărilor aduse identității, și în acest context orice analiză asupra identităților colective, de orice tip identitate rasială, identitate etnică, identitate de clasă -, devine relevantă. Fie că descoperim sensuri în lume, fie că punem sensuri în lume, de fapt, tot
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
identificările socioculturale (la tineri) și dinamica lor. Cea de-a doua parte se deschide cu un capitol în care ne declarăm intențiile în ceea ce privește studiul identității colective și sugerăm poziția de pe care vom face analizele teoretice și empirice. Aici arătăm că dezbaterile din câmpul teoriilor identității sunt captive într-o încercare sisifică de a răspunde fără întrebare la problema: este identitatea moștenită, esențială și perenă, sau este în permanență construită și reconstruită social, fluidă și imaginată? Tot aici precizăm, că aceste diferențe
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
Sayer (1997), Bacová (1998), Woodward (2001), Brubaker, Loveman și Stamatov (2004) ș.a. -, în termenii de esențialism și constructivism. Excursul teoretic ce urmează pe parcursul capitolului al treilea, are ca punct de pornire o reconsiderare a concepțiilor asupra identității prinse în această dezbatere. Vom încerca să evidențiem principalele asumpții și criticile lor; vom căuta punctele lor comune și vom sublinia ideea existenței unei continuități teoretice temporale, istorice, diferențiată în fapt de accentele interpretative. Vom încerca totodată să răspundem, pe lângă întrebările anunțate mai sus
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
analiză asupra identităților colective, de orice tip, devine relevantă în acest context pentru că identitatea este, așa cum spune și Weiseltier (1997), inamicul schimbării; de altfel și Jenkins (1996:6) observă că orice schimbare socială semnificativă e acompaniată de o acutizare a dezbaterilor referitoare la amenințările aduse identității. Studiul modificărilor în identificările profunde ale actorilor sociali și deci studiul identității colective câștigă și mai mult în importanță, mai ales dacă ținem cont de faptul că, așa cum arată mulți dintre teoreticienii societății globale, avem
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
istoria științei, la rândul ei, nu poate fi scoasă din istoria socială, din contextul în care apare. Istoria ideii de schimbare socială, peste care o să aruncăm o scurtă privire în cele ce urmează, poate fi văzută ca o istorie a dezbaterii relației macro-micro sau, altfel spus, a relației structură-acțiune5. Ea este utilă, așa cum anunțam la începutul capitolului, atât în creionarea cadrului teoretic și analitic al lucrării, cât și pentru că seducția pe care conceptul de identitate o exercită în științele sociale este
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]