65,481 matches
-
aveți gratis!" A, bine, cu plăcere!" știi povestea mai departe... Când mi-a fost redată, în sfârșit, eu eram la Milano și am rugat pe cineva să meargă la Roma, să o ia de la aeroport și să mi-o aducă acasă, în Piazza Santo Stefano. De acolo am plecat la Paris. — De ce ați vrut cetățenie franceză, și nu italiană? — Noi, românii, suntem francofoni de la pașopt. Literatura și istoria o confirmă. Nu ai să auzi de român care să nu știe cine
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
Mario del Monaco, atunci când ați cântat împreună Samson și Dalila la Napoli? — Nu a fost nevoie. Avea un ego atât de puternic... Tu ai vă zut vreodată fotografii de când a traversat Piața San Marco îmbrăcat în Otello? S-a machiat acasă, s-a îmbrăcat, și-a pus cercelul și a traversat tot San Marco în personaj. Avea o forță uluitoare. Dar era și un partener bun? — Foarte bun. Noi nu eram prieteni, îți închipui, eu eram proaspăt aterizată din România, dar
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
avea un fizic puțin ingrat, după ce se îmbrăca și se machia, reușeai să o vezi frumoasă sau, cel puțin, fascinantă. Unde mai pui că avea un haz nebun! Era măritată cu un doctor laringolog, îți închipui ce plăcere să ai acasă pe cineva care are grijă de tine non-stop. În pauze se ținea numai de glume. — Elektra la RAI Roma ați cântat cu ea, Ingrid Bjoner și Wolfgang Sawallisch la pupitru. — Eram emoționată toată, eram tânără, tânără, în 1971. Ajung la
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
celebra soprană și soția lui Pino Donati, directorul adjunct al Operei. Ea nu mai cânta de mult, se plictisea, nu rupea boabă de engleză și se lipise de mine. Mă plimba pe la spectacole de balet, pe la magazine, pe la ea pe acasă și era fericită să poată povesti cu cineva: "Dragă, eram însărcinată cu băiatul meu și făceam Tosca. La final, ar fi trebuit să mă arunc, mașiniștii mă așteptau cu salteaua, dar, în timp ce cântam «O, Scarpia, avanti a Dio!», mi am
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
decât în meserie: să fie cât mai frumos, cât mai bine. Lumea mea se construiește pe respect pentru orice ființă umană, pentru că nu ai voie să jignești pe nimeni. Eu vorbesc cu același respect cu femeia care îmi face curat acasă ca și cu un președinte sau un preot. Cred că și asta o am de la tata. Un democrat ca la carte. Nu știam pe-atunci, când mama cădea ruptă de muncă, iar el se așeza la un șpriț seara, că
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
sală, nici nu știam că e Solti acolo și mi-am zis: " Ia să cânt eu ce știu, Habanera!" Am dansat, m-am fâțâit, am profitat de faptul că eram acolo. Dacă le place, bine, dacă nu, să-mi scrie acasă! Eu nu ciripeam deloc bine pe englezește atunci, dar era cineva de la ambasadă cu mine, care a stat chiar în spatele lui Solti și l-a auzit spunând: "Asta e Carmen pe care o vreau!" Așa m-am pomenit cu contractul
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
de comun acord cu teatrele. În afară de Gorlinsky, am lucrat mult cu Marcello Ansaloni de la Milano. Tatăl lui fusese, la rândul lui, mare impresar. Lucrase cu Kraus, de pildă, la începutul carierei acestuia. Așa erau impresarii de pe vremuri: te luau de acasă, îți plăteau trenul, scriau pe hârtiuță, îți plăteau mâncarea, scriau pe hârtiuță, îți fixau audiții... După ce obți neai contracte, își retrăgeau ceea ce cheltuiseră cu tine, dar mai întâi investeau. și cu Alfredo Strada am lucrat, cu Adua Pavarotti am avut
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
în spatele Operei un portar italian. Cine era lângă el, cu un vin roșu? Ivo. "Ce faci, Ivo?" "Ei, m-am plictisit să văd spectacolul. Dar tu ce faci?" "Schimb de experiență cu soția ta!" "Adică?" Păi, ea cântă la mine acasă, eu la ea acasă!" — Dar nu ați avut o ciocnire cu ea, nu? — Niciodată. Ne salutam, ne respectam și ne vorbeam atât cât era necesar. Cu mine era foarte greu să aibă cineva vreun meci. Am un fel de a
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
italian. Cine era lângă el, cu un vin roșu? Ivo. "Ce faci, Ivo?" "Ei, m-am plictisit să văd spectacolul. Dar tu ce faci?" "Schimb de experiență cu soția ta!" "Adică?" Păi, ea cântă la mine acasă, eu la ea acasă!" — Dar nu ați avut o ciocnire cu ea, nu? — Niciodată. Ne salutam, ne respectam și ne vorbeam atât cât era necesar. Cu mine era foarte greu să aibă cineva vreun meci. Am un fel de a fi care exclude gâlceava
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
de trecut hopuri, cele mai multe de sănătate. Dacă vrei, seamănă puțin cu sfârșitul anilor optzeci, când mulți se întrebau cu candoare dacă mai cânt, pentru că nu mai eram la Met, nu mai eram la Scala sau la Viena. Nu. Eram aici, acasă, la căpătâiul unui om care pleca. E foarte ușor să judeci. Nu e nici chiar așa de greu să înțelegi, însă. Mă bucur, totuși, că am putut să mă îmbogă țesc în alte direcții, pe care nu am avut timp
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
și eu aceste întrebări. Poate că ar fi fost bine să profit mai mult de viață, de meserie și de oamenii pe care i-am cunoscut. Am fost de atâtea ori în prima linie, apoi, ca melcul, m-am retras acasă. Așa simțeam eu. Cea mai mare mândrie a mea a fost că am rămas așa cum m-a făcut mama. Am nevoie să trăiesc normal, cât se poate. Dacă ies pe stradă, nu aștept să văd dacă mă recunoaște cineva. Dacă
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
se dezlănțuie o forță gigantică. Iată de ce țările noastre au dat asemenea voci excepționale. Cântul ne-a oferit libertatea. Am avut legături excelente cu aproape toți cântăreții români. Cu Viorica am fost prieten de familie, a fost inclusiv la noi acasă, am avut o relație foarte frumoasă. Nu mai vorbesc de ce profesionistă a fost, și în spectacolele împreună - Favorita la Genova sau Don Carlo la Milano - și în cele în care am văzut-o nu o dată, mai ales Carmen la Verona
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
este o mărturie, o dovadă vie a perenitații sale, că nu este el ultimul țăran. Că este așa, o dovedește modul în care percepe lumea orașului de la care așteaptă să intre în disoluție, sau, măcar, să-și trimită "fiii risipitori” acasă: Cuvintele subliniate pun în evidență diferența dintre cele două lumi, construită pe dihotomia sacru-profan pentru a explica necesitatea întoarcerii la condiția de țăran. în volumul I, Preda insistă asupra descrierii altor case decât cea a Moromeților pentru a se particulariza
„Moromeţii” - cronică de familie sau roman social-istoric?. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Mihaela Butnaru () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1382]
-
dulceață de portocale, de smochine sau de nuci verzi, cum am făcut și noi de altfel, găsind aceste produse de vânzare la un mic magazinaș. De altfel de aici am și cumpărat niște dulcețuri de portocale și smochine ca să duc acasă la Oradea, delicatese foarte apreciate de Carmen, soția mea. La coborârea de la Vechiul Panteleimon ne-am oprit în drum spre casă la cetatea Platamonas, care îmi amintea de cetățile ridicate în evul mediu prin Transilvania, dar nu numai. Cetatea este
Muntele Olimp. In: Caravana naivilor by Mihai Dascălu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/436_a_1084]
-
agenție turistică din Paralia care era mai ieftină și ne-am hotărât să mergem pe mâna lor. Mă gândeam că dacă nu apuc să pictez nimic, cel puțin voi face câteva desene care mă vor inspira atunci când mă voi întoarce acasă. A doua zi era chiar deplasarea la Meteora unde vroiam foarte mult să mă duc, astfel că după ce am mâncat am plecat la sediul agenției să aflăm detalii. Acolo ne-au întâmpinat două domnișoare foarte amabile care ne-au dat
O călătorie în Grecia, anul 2008. In: Caravana naivilor by Mihai Dascălu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/436_a_1045]
-
le revedem cu multă plăcere. Muntele Semenic, m-a atras întotdeauna, poate doar și pentru faptul că m-am născut într-o zonă montană, în orașul Victoria, la poalele munților Făgăraș. Îmi aduc aminte cu o deosebită plăcere faptul că acasă, la Victoria, mergeam mereu în balcon și mă uitam spre munți, admirând crestele înalte și mă gândeam oare cum ar fi să fiu și eu acolo sus pe creastă, să văd toată țara Făgărașului de pe crestele munților. Dar nu vreau
Reșița 2008. In: Caravana naivilor by Mihai Dascălu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/436_a_1088]
-
mai mult , am avut nenorocul să prind în plină copilărie perioadele cele mai aspre ale vieții cu concentrări, la care bietul tata, fie iertat, era abonat cu ordin de mobilizare roșu cu trei stele, fiind mai mult plecat decât pe acasă, eu fiind adjunctul mamei și pionul care putea fi mutat pentru toate treburile gospodăriei.Din 1941, a început războiul cu vitregiile lui, în primul rând cu evacuările prin alte localități, iar după aceste nenorociri a venit și o afurisită de
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
de armată, trei de școală militară,unul curs special, până când a început să-mi crească peri albi pe cap. Dar după ce m-am obișnuit cu armata, am hotărât să rămân în cadru ei. Nu prea aveam la ce să vin acasă căci și așa tata nu avea prea mult pământ să-mi dea, să pot lua de soție o fată mai frumușică, sau măcar urâțică dar mai de chiabur cu pământ mai mult. Așa era pe vremea aceea, ba mai începuseră
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
ba mai începuseră și colectivizările și urma să predea pământul acolo la întovărășiri, adică la grămadă. Dacă văzui și văzui,zic și eu ca olteanul, fiind obișnuit cu greutățile și suferințele, m-am înscris la școala militară să învăț, că acasă nu am avut timp, să-mi satisfac plăcerile învățatului iar acolo erau cărți destule, nu trebuia să împrumut de la vecini să citesc vreo carte. Să mai amintesc de insistența îndemnului bunicului meu, Hondrea, care-mi umpluse mintea cu fapte de
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
rămas ca un legământ sufletesc de neuitat. Amintirile frumoase, sau dureroase, care mi-au marcat ființa, au rămas imprimate în conștiința mea pentru toată viața. Capitolul I Copilăria, adolescența, tinerețea Drag-mi-e locul iubit Unde-am copilărit Când veneam și eu acasă, La căsuța părintească Cu ocazia unor evenimente importante din satul meu, Santa Mare și a lansării unei carți a subsemnatului, primarul Viorel Relinschi și secretarul Ionel Timofte au vrut să-mi facă o surpriză: mi-au înmânat un extras din
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
hrăneam, încercam să-i vorbesc, dar nu aveam puterea să-i spun prea multe. M-ar fi înăbușit plânsul și el ar fi înțeles ce avea să urmeze, după operația făcută, cu tumoarea lui maligmă. În primăvară l-am dus acasă. Își revenise binișor și credeam că Dumnezeu a făcut o minune cu el, dar nu a fost așa. În toamnă am mers la Santa Mare și l-am condus pe drumul fără întoarcere, plecând și el dintre noi, așa cum au
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
fetei pe care o iubea și cu care se întâlnea fie în cerdac, fie la portiță, sub clar de lună. Parcă nici acum nu-mi vine să cred că vărul Petrică nu mai este printre noi! De aceea, când merg acasă, în sat, mă duc întotdeauna la cimitir și îmi imaginez că discut cu el. Îmi amintesc faptele noasre năstrușnice. Am făcut și poze lângă crucea lui si a lui Ion, frate cu Petrea, un alt prieten de suflet cu care
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
profitând și de faptul că toți elevii de la cl.I la cl. a VII-a, mergeau la școală numai dimineața. După masă nu era școală, pentru că nu aveam curent electric și ne prindea noaptea de nu mai știam să venim acasă. În cazul nostru, această sarcină o avea Ion, ordin de la mătușa Anuța, poruncă ce trebuia respectată cu sfințenie, altfel ne aștepta un "Morminții mamii voastre ,doar nu sânteți di capu vostru". Îi plăcea, să facă instrucție cu noi tot drumul
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
unde le erau unitățile, care participau la o aplicație în cadrul Tratatului de la Varșovia. Eu am avut mare noroc că am fost repartizat la Iași, garnizoana pe care o cerusem,datorită și notelor bune obținute la sfârșitul examenelor. Am mers direct acasă,nu-mi mai amintesc cum am ajuns, probabil cu autobuzul, având vreo 60 km. de parcurs de la Iași la Santa Mare, dar cum pe vremea aceea nu era nici-un fel de telefon, ziua sosirii acasă, era foarte improbabilă,când am
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
sfârșitul examenelor. Am mers direct acasă,nu-mi mai amintesc cum am ajuns, probabil cu autobuzul, având vreo 60 km. de parcurs de la Iași la Santa Mare, dar cum pe vremea aceea nu era nici-un fel de telefon, ziua sosirii acasă, era foarte improbabilă,când am ajuns,am găsit poarta încuiată, părinții fiind plecați la câmp cu treburi. Fratele Mihai care era cu doi ani mai mic decât mine,era în armată, pe la Medgidia la trageri cu tunurile lor A.A
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]