55,711 matches
-
pronaos și naos este marcată printr-un arc dublou. La partea superioară, pronaosul și naosul au o boltă sprijinită pe pandantivi, iar altarul are o semicalotă pe arcuri dublou. Biserica “Adormirea Maicii Domnului” din Solești păstrează un bogat inventar de cult, donat de ctitori: iconostasul cu icoane pictate în ulei pe lemn, obiecte de argintărie și cărți religioase. Biblioteca familiei Rosetti Solescu a fost risipită după exproprierea conacului boieresc în 1949. Printre cărțile salvate se află un Ceaslov tipărit la Mănăstirea
Biserica Adormirea Maicii Domnului din Solești () [Corola-website/Science/324020_a_325349]
-
veac, românii își construiesc primele biserici de piatră din oraș, toate în afara zidurilor cetății: Biserica "Buna Vestire" (sau Biserica din Groapă) a fost construită în anii 1788-1789 în cartierul Iosefin, fiind una din primele biserici ortodoxe din Sibiu. Lăcașul de cult a fost ctitorit de Stana, văduva lui Hagi Petru Luca. Ea a fost amplasată în valea râului Trinkbach, de aici provenind denumirea de Biserica din Groapă. Fiind parțial distrus de cutremurul din 26 octombrie 1802, lăcașul de cult a fost
Biserica din Groapă din Sibiu () [Corola-website/Science/324036_a_325365]
-
Lăcașul de cult a fost ctitorit de Stana, văduva lui Hagi Petru Luca. Ea a fost amplasată în valea râului Trinkbach, de aici provenind denumirea de Biserica din Groapă. Fiind parțial distrus de cutremurul din 26 octombrie 1802, lăcașul de cult a fost refăcut din temelie în anii 1802-1803 de bogatul negustor Hagi Constantin Popp, care era căsătorit cu fiica Stanei Hagi Luca. Lucrările de reconstruire au modificat mult aspectul bisericii, sub influența arhitecturii vieneze. Biserica este încadrată între două clădiri-monument
Biserica din Groapă din Sibiu () [Corola-website/Science/324036_a_325365]
-
laudă"". Biserica din Groapă este o biserică-sală (formată dintr-un singur corp) cu absidă semicirculară și cu un turn cu trei nivele deasupra pridvorului. Ea are fațade simple, singurele elemnete decorative fiind pilaștrii cu capiteluri dorice. Accesul în lăcașul de cult se face printr-un pridvor deasupra căruia se înalță turnul clopotniță. Interiorul bisericii se remarcă prin sobrietate. Nava nu are cupolă. În interior se află o lespede funerară cu o inscripție indescifrabilă. Biserica a fost înconjurată de cimitirul comunității ortodoxe
Biserica din Groapă din Sibiu () [Corola-website/Science/324036_a_325365]
-
dată de o inscripție. Încadrată tipologic bisericilor sală, cu un plan dreptunghiular, alungit spre est, biserica din Dragomirești este edificată din cununi de bârne, din lemn de brad, în conformitate cu specificul arhitecturii maramureșene. Meșterii dulgheri au utilizat în construcția monumentului de cult aceleași tehnici constructive, prezente și la construcțiile din gospodăria țărănească, conferind astfel o excepțională unitate stilistică arhitecturii din zonă. Din punct de vedere artistic, se remarcă elementele decorative ale pridvorului deschis pe stâlpi ciopliți și uniți prin elegante arcade la
Biserica de lemn din Dragomirești, Maramureș () [Corola-website/Science/324057_a_325386]
-
evanghelică din Sibiu a construit în perioada 1881-1883 un orfelinat și Biserica "Sf. Apostol Ioan" (în ). Biserica a fost construită în stil neogotic, iar așezământul evanghelic pentru copii orfani (în ) a fost ridicat lângă latura de nord a lăcașului de cult. Orga a fost amplasată în biserică de către W. Horbinger după indicațiile cantorului orașului, J. L. Bella. În aprilie 1882 s-a încheiat un contract cu tâmplarul Johann Barthmes pentru construirea altarului și a amvonului. Altarul a fost construit de Karl
Biserica Sfântul Ioan din Sibiu () [Corola-website/Science/324059_a_325388]
-
bisericii până la sfârșitul lunii ianuarie 1910. Orga a fost transferată în biserica din cimitir. Presbiteriul Bisericii Evanghelice a hotărât în aprilie 1910 ca biserica să fie demolată în întregime, iar pe locul ei să se construiască un nou lăcaș de cult. În iunie 1910, Biserica evanghelică "Sf. Ioan" era demolată în întregime. S-a organizat un concurs de proiecte la care au participat arhitecții locali Gustav Matz și Fritz Buertmes, precum și arhitectul berlinez Josef Bedeus von Scharberg. Reprezentanții comunității evanghelice au
Biserica Sfântul Ioan din Sibiu () [Corola-website/Science/324059_a_325388]
-
în întregime. S-a organizat un concurs de proiecte la care au participat arhitecții locali Gustav Matz și Fritz Buertmes, precum și arhitectul berlinez Josef Bedeus von Scharberg. Reprezentanții comunității evanghelice au hotărât în martie 1912 să construiască noul lăcaș de cult după planurile lui Josef Bedeus von Scharberg. Conform proiectului, turnul clopotniță urma să fie mutat spre interior cu 30 de centimetri, iar coronamentul turnului să fie modificat dintr-unul de tip bavarez (în formă de bulb de ceapă) într-unul
Biserica Sfântul Ioan din Sibiu () [Corola-website/Science/324059_a_325388]
-
specific Transilvaniei. Cheltuielile de construcție au fost estimate la circa 167.000 de coroane, motiv pentru care Presbiteriul Bisericii Evanghelice s-a împrumutat cu suma de 168.000 de coroane de la banca „Deutsche Allgemeine Sparkasse”. Pe locul fostului lăcaș de cult a fost construită în anul 1912 o biserică nouă alături de o locuință pentru preot. Lucrările au fost executate de societatea de construcții a lui Gustav Mätz. Noua biserică a fost inaugurată la 10 noiembrie 1912, ea fiind cea de-a
Biserica Sfântul Ioan din Sibiu () [Corola-website/Science/324059_a_325388]
-
după Catedrala Evanghelică. Aici urmau să se țină slujbe religioase, iar predicile erau programate la ora 11.00 pentru vecinătăți și la ora 18.00 pentru militari. Femeile de confesiune evanghelică din Sibiu au organizat în incinta acestui lăcaș de cult primele întâlniri prilejuite de ziua mondială de rugăciune. Biserica evanghelică "Sf. Ioan" are formă de cruce, cu un turn-clopotniță de formă octogonală în partea de nord, având la colțuri patru balcoane din lemn. Pereții exteriori sunt susținuți de contraforturi în
Biserica Sfântul Ioan din Sibiu () [Corola-website/Science/324059_a_325388]
-
Cristian Pârvulescu, activistă pentru drepturile omului Renate Weber și filiala română Indymedia au susținut, de asemenea, plângerea. La data de 14 noiembrie 2006, Emil Moise a fost audiat la sediul CNCD din București. La aceeași dată, secretarul de stat pentru Culte, Adrian Lemeni, a făcut, de asemenea, o prezentare la CNCD, cerând că simbolurile religioase să fie menținute în școli. El a susținut că icoanele ortodoxe nu sunt un obiect de "venerare religioasă", ci mai degrabă "un simbol al libertății, precum și
Cauza Emil Moise vs. Ministerul Învățământului () [Corola-website/Science/324050_a_325379]
-
meleagris"), armeria ("Armeria maritima"), darie ("Pedicularis sceptrum-carolinum") iar în zona de mlaștină plante rare precum: jimla ("Armeria barcensis"), roua cerului ("Drosera angelica"), sau foaie-grasă ("Pinguicula vulgaris"). În vecinătatea rezervației naturale se află mai multe obiective turistice (monumente istorice, lăcașuri de cult, arii naturale) astfel:
Pădurea și mlaștinile eutrofe de la Prejmer () [Corola-website/Science/324069_a_325398]
-
a Legii pe durata Sukotului la fiecare șapte ani (Deut. 31:10-11). Regele Solomon a inaugurat Templul din Ierusalim de Sukot (1 Împărați 8; 2 Cronici 7). Sukot a fost și prima festivitate sfântă care s-a ținut după reluarea cultului la Templul rezidit din Ierusalim după exilul babilonian (Ezra 3:2-4). În cartea Leviticului, Dumnezeu a spus lui Moise să poruncească poporului: Leviticul 23:39-43 "„În ziua a cincisprezecea a lunii a șaptea, când vă strângeți roadele pământului, să sărbătoriți
Sucot () [Corola-website/Science/324065_a_325394]
-
30 Septembrie când se oprește munca pentru prima zi a sărbătorii la fel ca pentru ziua a opta a sărbătorii când se oprește munca (servilă) din ziua a șaptea seara ținând seama și de ziua de sabat săptămânal. În mesianism, cultul evreilor mesianici, de data recentă, Sucot continuă sa fie o sarbatoare însemnată,simbol al Împărăției Sfinților cu Mesia (Iisus Hristos), al lumii care va veni (haolam haba), și al binecuvântării lui Israel. Umblarea cu Domnul este dovedită prin plantarea în
Sucot () [Corola-website/Science/324065_a_325394]
-
700 se școli generale și 425 de spitale Asociația a fost înființată în anul 2010 la inițiativa a patru persoane: Din 2011 Asociația este membră a Internațional Humanist and Ethical Union Principalii critici ai Asociației Secular-Umanistă din România sunt reprezentanții cultelor, în special cei a Bisericii Ortodoxe Române. Aceștia s-au opus în nenumărate rânduri campaniilor ASUR.
Asociația Secular-Umanistă din România () [Corola-website/Science/324155_a_325484]
-
nou și individual. În plus, Biserica Votivă a fost construită cu un singur arhitect supraveghetor al lucrărilor și nu de mai multe generații, așa cum au fost construite catedralele din Evul Mediu. Construcția bisericii a început în 1856, iar lăcașul de cult a fost sfințit 26 de ani mai târziu, în 24 aprilie 1879, cu ocazia jubileului de argint a cuplului imperial. Biserica a fost una dintre primele clădiri care a fost construită pe Ringstraße. Din cauza faptului că zidurile orașului existau încă
Biserica Votivă din Viena () [Corola-website/Science/324207_a_325536]
-
aceste lucrări. Faptul că iconostasul bisericii a fost pictat în anul 1830 de zugravul Ioniță Tăvăran, semnat pe icoana Maicii Domnului cu Pruncul, iar un epitaf al bisericii poartă datarea din anul 1831, indică efortul de înzestrare cu cele necesare cultului ale acelei generații. Biserica a trecut din timp în timp prin necesare lucrări de reparații. A fost reparată în 1870, 1931 și 1969. În dreapta intrării, pe perete, este fixat un panou-pomelnic cu ctitorii care au contribuit la lucrările de modernizare
Biserica de lemn din Cârcești () [Corola-website/Science/324210_a_325539]
-
că atunci au fost decupate și lărgite ferestrele, și au fost adauși doi stâlpi sub streașina de la intrarea în pridvor. Învelitoarea de lemn a fost schimbată în anii din urmă, asigurând pe mai departe conservarea acestui bine păstrat lăcaș de cult argeșean. Construcția constă dintr-o bute din bârne fățuite, încheiate în cheotori netede bisericești, și este protejată de un acoperiș în patru ape. De la vest la est se trece dintr-o încăpere într-alta, începând cu pridvorul, tinda (pronaosul), continuând
Biserica de lemn din Cârcești () [Corola-website/Science/324210_a_325539]
-
Eriophorum augustifolium"), afin vânăt ("Vaccinium uliginosum"), vulturică ("Hieracium alpinum"), brândușa de munte ("Crocus heuffelianus"), precum și rogozuri cu specii de "Carex pauciflora, Carex rostrata" și "Carex canescens". În vecinătatea rezervației naturale se află mai multe obiective de interes turistic (lăcașuri de cult, monumente istorice, arii protejate, zone naturale), astfel: Imagini din rezervație
Vârful Farcău - Lacul Vinderelu - Vârful Mihăilecu () [Corola-website/Science/324206_a_325535]
-
întruniri frecvente (ultimul sfat al dacilor la Sarmizegetusa, întâlnirea lui Traian cu generalii săi după răscoala prizonierilor daci la auzul morții lui Decebal), ceremoniile (victoria romanilor asupra dacilor la Sarmizegetusa, celebrarea nașterii primului român, ridicarea la rang de municipiu) și cultul conducătorilor. El consideră că autorii filmului au apelat la denaturări și exagerări voite pentru a induce subtil ideea de dragoste de țară, cinematografia contribuind la reîmprospătarea simbolurilor naționale, a eroului național care a învins indiferent de perioada în care a
Columna (film) () [Corola-website/Science/324282_a_325611]
-
cetățean al Romei și al Daciei, om liber și stăpân”. Plăiașu consideră că mitul strămoșilor reprezentat în filmele din așa-zisa «epopee națională» este „un produs al mașinăriei de propagandă, iar scopul nu era altul decât adularea conducătorilor al căror cult atinsese proporții monumentale”. Vorbind despre filmele istorice românești produse în timpul regimului comunist, conf.dr. Elena Saulea a recunoscut că filmele trebuiau să se raporteze direct la istoria oficială, agreată de regim, ele aflându-se sub directa și atenta supraveghere a cenzurii
Columna (film) () [Corola-website/Science/324282_a_325611]
-
Biserica „Cuvioasa Paraschiva” din Țichindeal, comuna Nocrich, județul Sibiu, a fost construită în anul 1791. Lăcașul de cult figurează pe lista monumentelor istorice 2010, . Biserica cu hramul „Cuvioasa Paraschiva” a fost ridicată în 1791, pe cheltuiala credincioșilor. Este de formă dreptunghiulară, având altar despărțit de naos cu iconostat de zid, pronaos și turn situat la vest. Lăcașul de
Biserica Cuvioasa Paraschiva din Țichindeal () [Corola-website/Science/324378_a_325707]
-
figurează pe lista monumentelor istorice 2010, . Biserica cu hramul „Cuvioasa Paraschiva” a fost ridicată în 1791, pe cheltuiala credincioșilor. Este de formă dreptunghiulară, având altar despărțit de naos cu iconostat de zid, pronaos și turn situat la vest. Lăcașul de cult este împrejmuit cu un zid de piatră înalt de 2 m. Interiorul s-a zugrăvit pe cheltuiala a patru familii, între anii 1815-1818. Pictura a fost realizată de către cel care a lucrat și la bisericile din Colun și Fofeldea, Nicolae
Biserica Cuvioasa Paraschiva din Țichindeal () [Corola-website/Science/324378_a_325707]
-
s-a executat pictura bisericii, adică 1815-1818. Biserica este declarată monument istoric și este pictată în frescă de către pictorul Ioan Grecu din Săsăuș și fratele său Alexandru. Pictorii din familia Grecu au împodobit cu pictură murală mai multe lăcașuri de cult din Țara Oltului și din împrejurimile Sibiului, printre care: biserica din Mohu, pictată în anul 1806 tot de Ioan și Alexandru, biserica din Fofeldea, biserica din Săsăuș, cea din Viștea de Jos, bisericile din Arpașu de Jos și Arpașu de
Biserica Cuvioasa Paraschiva din Țichindeal () [Corola-website/Science/324378_a_325707]
-
abandonat la mijlocul secolului al XX-lea în favoarea crucilor din piatră sau din beton. Înfățișarea stâlpilor evocă vârsta și rangul decedatului (tânăr, bătrân, fecior sau căsătorit etc.). O lucrare importantă este cea a lui Gheorghe Pavelescu "Pasărea suflet. Contribuții pentru cunoașterea cultului morților la românii din Transilvania," în Anuarul arhivei de folklor, VI, 1942, "Ethnos. Studii de etnografie și folclor", I, Sibiu, 1998. Stâlpii funerari sunt însoțiți uneori de porumbei, dacă cel decedat este tânăr necăsătorit sau copil. El a denumit aceste
Stâlp funerar () [Corola-website/Science/326576_a_327905]