55,798 matches
-
așa cum anunțam la începutul capitolului, atât în creionarea cadrului teoretic și analitic al lucrării, cât și pentru că seducția pe care conceptul de identitate o exercită în științele sociale este generată în mare măsură de plasarea sa tocmai în centrul acestei dezbateri (vezi Jenkins, 1996:19-28). Așa cum observă și Sztompka (1993), pe de o parte sociologia s-a întrebat întotdeauna care sunt efectele micro-evenimentelor asupra macrosocialului (de exemplu, cum pot schimbările în identificările colective genera sau aplana conflicte) dar și ale macro-fenomenelor
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
zeci de definiții și poate tot atâtea diferențe. Identitatea este un subiect sensibil și controversat, dar întotdeauna actual, indiferent de vârstă, sex, profesie, etnie sau rasă. Sensibilitatea subiectului e dată de asocierea cu teme ce întotdeauna au captat interesul în dezbaterea politică, științifică sau publică, precum rasa, națiunea, etnia, clasa, genul ș.a. Pe palierul colectivului, îl întâlnim astăzi utilizat frecvent atât în literatura de specialitate, cât și în agenda publică, într-o paletă largă de asocieri 4: identitat culturală, identitate națională
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
genele noastre"; "este o chestiune de pură cogniție"; "este o problemă de emoții și sentimente"; "este o categorie pe care ceilalți o creează"; "este o credință profund subiectivă, există numai în imaginația noastră". Principalele axe în jurul cărora gravitează aproape orice dezbatere asupra identității sunt: cultură ereditate, structură acțiune, colectiv individual, afectivitate cogniție, intern extern. "Programați" în a susține și justifica ontologii, mulți sunt atât de atașați de principiul diviziunii, categorizării, clasificării, încât în loc să se oprească și asupra complementarităților paradigmatice doar accentuează
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
sau interpretările partizane nu sunt decât fragmentare și că absolutul lor e iluzoriu, pentru că o cale spre cunoaștere este doar atât, o cale. Consecința acestei "lupte" vechi de când lumea cum ar spune unii între "eleați" și "heracliteeni"12 e că dezbaterile în câmpul teoriilor identității sunt captive într-o încercare sisifică de a răspunde fără echivoc la problema: este identitatea moștenită, esențială și perenă sau este în permanență construită și reconstruită social, fluidă și imaginată? Discuția teoretică ce urmează are ca
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
a răspunde fără echivoc la problema: este identitatea moștenită, esențială și perenă sau este în permanență construită și reconstruită social, fluidă și imaginată? Discuția teoretică ce urmează are ca prim pas o reconsiderare a concepțiilor asupra identității prinse în această dezbatere. Vom încerca să evidențiem principalele asumpții și criticile lor; vom căuta punctele lor comune și vom sublinia ideea existenței unei continuități teoretice temporale, istorice, diferențiată în fapt de accentele interpretative. Vom încerca totodată să răspundem, pe lângă întrebările anunțate mai sus
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
cogniție, emic etic. 3.3. Perspectiva esențialistă Referințele la esențialism sunt foarte frecvente în literatura curentă. Așa cum sugerează și Sayer (1997), avem multe variante de esențialism și multe critici ale esențialismului, fiecare modificându-se odată cu contextul și chestiunea aflată în dezbatere. Întâlnim esențialisme "dure", care pretind că orice sau totul posedă esențe, și esențialisme "moderate", care acceptă că, în vreme ce anumite lucruri au esențe altele nu au. Ceea ce le unește însă pe toate este convergența asupra asumpției că "obiectele" există per se
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
între cele două poziții nu sunt chiar așa de abrupte, ci, din contră, putem vobi de ideea existenței unei continuități teoretice temporale, istorice, diferențiată în fapt de accentele interpretative. Încheiem cu o observație 37 ce încearcă să surprindă esența întregii dezbateri urmărite, și anume că identitatea este o chestiune ce ține de cogniție, percepție sau reprezentare, este supusă schimbării, este o construcție, dar în același timp este o proiecție trăită, simțită și considerată în consecință extrem de reală și plină de substanță
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
în plan politic și social, făurind Revoluția de la 1848 și Unirea din 1859. Practic, generația pașoptistă reprezintă nu doar ingredientul catalizator al preocupărilor pentru portretul cultural și sufletesc al poporului nostru, ci și "elementul" care marchează momentul de început al dezbaterilor pe această temă. Ea aduce, pe lângă ideile liberale ale sincronizării cu lumea occidentală, romantismul românesc, ce descoperea în creația populară adevăratul izvor al identității noastre. În cultura română, a doua jumătate a secolului al XIX-lea și începutul secolului XX
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
o prezentare a idealurilor fiecăruia din aceste curente, ci, așa cum am precizat mai sus vom selecta acele teorii pe care le considerăm relevante pentru definirea matricei identitare. 4.2. Sincronism și autohtonism sau despre legile formării culturii române Una din dezbaterile ce au marcat, cu siguranță, nu doar cultura, ci și societatea românească este cea între sincronism și autohtonism. Ea se regăsesește evident și în teoriile cu caracter sociologic asupra identității, și de aceea o considerăm un punct de plecare foarte
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
De altfel, așa cum o să vedem mai departe, aproape întreaga discuție despre caracteristicile identitare se duce în termeni de specific cultural, cultură națională și civilizație, ceea ce e și firesc, dacă o așezăm în contextul vremii. Pe plan european e perioada marilor dezbateri asupra conceptelor de cultură și civilizație, și ne gândim aici de exemplu la tezele lui Bastian conform căruia fenomenele culturale au la bază funcții ale spiritului uman -, Ratzel conform căruia cultura își are bazele în caracteristicile mediului geografic -, Frobenius (1985
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
regăsit însă doar în interiorul gândirismului; în întreaga periodă de efervescență a preocupărilor pentru înțelegerea "specificului poporului", unii gânditori ai vremii 7 au asociat, în diferite grade și sub diferite unghiuri, românismul și ortodoxia 8. De altfel, aproape întreaga scenă a dezbaterilor asupra spiritului național din cultura română a începutului de secol XX stă sub sceptrul esențialismului 9, probabil nu doar din rațiuni date de sincronismul teoretic, ci și din rațiuni politice nu trebuie să uităm că suntem la mică distanță, dacă
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
alte cuvinte, ea devine efectivă sau reală atunci când are implicații pentru actorul social și acesta se identifică cu ea. Identificarea se află și pentru Erikson (1968) în centrul definirii identității. Considerat de mulți drept unul din cei care au revigorat dezbaterile asupra acestui domeniu, el definește identitatea, la nivel individual, ca pe un proces continuu de combinare de fragmente vechi (din copilărie) și noi de identificare. Identificarea colectivă are pentru noi același sens, de proces prin care un actor social individual
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
identitatea apare ca produs al sinelui, ca reprezentare independentă existentă în și prin conștiință. 9 Aceeași antinomie, se regăsește într-o formă mai familiară probabil pentru unii în sintagma "nature vs. nurture" sau, încă de la începuturile analizelor dedicate culturii, în dezbaterea Ratzel Bastian: temelia culturii se află în afara conștiinței, în relația cu mediul geografic versus spiritul omenesc produce cultura prin caracterul funcționării sale. 10 De exemplu, aici tind să fie incluse teorii cunoscute sub denumiri precum: primordialism, perenialism, sociobiologism și autori
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
autoîmplinește (eng. self fulfilling prophecy) vezi Merton (1949:193-210); sau efectul Pygmalion, în psihologia educației vezi Rosenthal și Jacobson (1968); sau efectul Oedip, în filosofie vezi Popper (1974:13). 4 Ontologic. 5 Vezi și Capitolul 2. 6 În cadrul unei renumite dezbateri, purtată cu Gellner pe 24 octombrie 1995, intitulată "The nation: real or imagined?" (vezi http://members.tripod.com/GellnerPage/Warwick 0.html sau http://www.lse.ac.uk/ collections/gellner/index.html) 7 Baumann (1999), pentru a desemna acest statut
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
fie ei cei mai mari în lume. Da, zău! Mai fac și băieții din camarilă gafe, nu le iese totul perfect. Chiar în momentul cînd prezidentul punea piciorul pe scara avionului pentru New York, formațiunile de șoc ale Parlamentului aruncau în dezbatere articole din codul penal care, sub varii pretexte de ultraj, amenință cu ani de pușcărie pe gazetarii care vor spune adevărul despre matrapazlîcurile regimului. La mapa cu mesaje a prezidentului se mai adaugă, deci, și tiribomba asta democratică. Teribil se
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
lăsat altcuiva delicata inițiativă. Să revin la ședința cu pricina. Actul inchizițional stalinist dura, știți bine asta, ore întregi, învăluit în norii de pucioasă ai țigărilor proletare, dar noi acum să ne oprim, oripilați-amuzați, doar la două secvențe din lunga dezbatere de la Uniune. După ce tînărul pictor, aflat pe drumul de costișă al decadentismului, recunoaște, imprudentul de el, că da, "mă înrăiesc zi de zi", apărîndu-și, probabil, statutul de om care creează, deci duce o luptă crîncenă, rea, cu propriile-i himere
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
care-și determină propria muzică și propriul context vizual (apud Irina Cios, Observator cultural). O revistă bucureșteană de referință, Octogon (Arhitectură & Design), ajunsă la nr. 4 și perseverînd în a-și delimita demersul: "În contextul în care în Europa continuă dezbaterea postmodernism versus "a doua modernitate", Octogon își propune o lectură a artelor vizuale fără să se raporteze la o ordine de semnificații prestabilite". Editorialul mai precizează că publicația încearcă să depășească orice fel de schematism estetizant, în favoarea unui eclectism binevoitor
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Nu ne putem imagina implicarea unor Ian McEwan, Jonathan Coe, Julian Barnes, Michael Cunningham, Tracy Chevalier, Paul Auster, Michel Houellbecq, Javier Marías romancieri de ultimă oră, cu nimic însă mai prejos de valorile narative al predecesorilor notorii, deja clasicizați în dezbateri aride despre... impasuri. Toți aceștia și mulți alții, egali lor scriu pur și simplu admirabil și asta pentru că feriți de tentații exacerbat auctoriale la modă povestesc admirabil. Inventează trame dense și imprevizibile, inventează personaje substanțiale și memorabile. Regăsindu-se nu
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
de evaluare (finală, pe parcurs, de impact, urmărire etc.) 2.9.2. Ce se evaluează ? (conținut, proces, organizare, prestația formatorului etc.) 2.9.3. Cine face evaluarea? (participanții la program, formatorii, angajatorii etc.) 2.9.4. Instrumente de evaluare (chestionare, dezbateri, focus grup etc.) 2.10. PROGRAMA DE PREGĂTIRE (se prezintă separat, conform Anexei nr. 2 la Metodologia de autorizare) 2.11. MODALITĂȚI DE EVALUARE A PARTICIPANȚILOR LA PROGRAMUL DE FORMARE PROFESIONALĂ (se prezintă separat, conform Anexei nr. 3 la Metodologia
EUR-Lex () [Corola-website/Law/153424_a_154753]
-
de evaluare (finală, pe parcurs, de impact, urmărire etc.) 2.9.2. Ce se evaluează ? (conținut, proces, organizare, prestația formatorului etc.) 2.9.3. Cine face evaluarea? (participanții la program, formatorii, angajatorii etc.) 2.9.4. Instrumente de evaluare (chestionare, dezbateri, focus grup etc.) 2.10. PROGRAMA DE PREGĂTIRE (se prezintă separat, conform Anexei nr. 2 la Metodologia de autorizare) 2.11. MODALITĂȚI DE EVALUARE A PARTICIPANȚILOR LA PROGRAMUL DE FORMARE PROFESIONALĂ (se prezintă separat, conform Anexei nr. 3 la Metodologia
EUR-Lex () [Corola-website/Law/153426_a_154755]
-
instalația. Articolul 50 (1) Publicul are dreptul să prezinte în scris sau verbal comentariile asupra solicitării de obținere a autorizației integrate de mediu, în termen de 30 de zile de la depunerea solicitării. ... (1^1) Autoritățile competente pentru protecția mediului organizează dezbateri publice asupra documentațiilor de solicitare a autorizațiilor integrate de mediu. ----------- Alin. (1^1) al art. 50 a fost introdus de pct. 16 al art. I din ORDINUL nr. 1.158 din 15 noiembrie 2005 publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1
EUR-Lex () [Corola-website/Law/153635_a_154964]
-
a fost introdus de pct. 16 al art. I din ORDINUL nr. 1.158 din 15 noiembrie 2005 publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1.091 din 5 decembrie 2005. (2) Comentariile justificate ale publicului vor fi consemnate în procesul-verbal al dezbaterii publice, pot fi depuse/trimise în scris la sediul autorității competențe pentru protecția mediului sau pot fi transmise prin poștă electronică. ... (3) Autoritatea competența pentru protecția mediului transmite în scris titularului de activitate/operatorului observațiile primite din partea publicului și le
EUR-Lex () [Corola-website/Law/153635_a_154964]
-
vom opri mai pe larg asupra lui. Camera oglinzilor e o metaforă pentru punerea laolaltă a imaginilor reflectate până în capitolul final. Într-o lucrare dedicată în principal iconoclasmului bizantin, Marie-José Mondzain caută sursele gândirii colective contemporane în miezul unor vechi dezbateri, precum cea legată de imaginea divinului. Chiar și pentru societatea românească de azi imaginarul medieval nu este întotdeauna atât de departe precum am crede. Îi dăm dreptate astfel lui Gilbert Durand, care identifică în structurile antropologice ale imaginarului locuri comune
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
divinitatea. Nici Renașterea, nici protestantismul nu contestă principiul divin, ci afirmă, în prezența, respectiv în absența imaginii acestuia, aceeași nevoie fundamentală a omului, aceea de a-și clădi liber propria credință. Secolul XVI, după cum amintește Alain Besançon, continuă dilemele și dezbaterile din antichitate și din evul mediu creștin în jurul imaginii. Credința guvernează oricum gândirea colectivă, indiferent dacă e bogat exprimată vizual sau rămâne doar la nivelul unei trăiri interiorizate și austere în practica religioasă (cum e protestantismul). Paradoxurile imaginarului european țin
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
reprezentări, întotdeauna simbolice (idee întărită de discursul științific al secolului XX, în special de fizica atomului, ce a relativizat complet noțiunea de realitate, pulverizată într-o infinitate de fragmente). În consecință, a fost stimulată valorizarea teoriilor imaginii și imaginarului în dezbaterile generale legate de procesul de cunoaștere (Thomas 16). Perspectiva care se deschide din acest punct asupra imaginarului duce la echivalarea lui cu un sistem, caracterizat de o logică dinamică de (re)compunere de imagini. El devine operațional în relația dintre
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]