55,839 matches
-
Alain (25.ÎI.1939, Paris), traducător francez. Este fiul unei franțuzoaice din Ardennes, Micheline-Christiane (n. Păruit), profesoara, și al lui Endre Herskovits, medic din Brașov. După ce face școală primară la Paris (1945-1948), urmează la București Liceul „I. L. Caragiale” (1949-1956) și Facultatea de Filologie (1956-1961). Între 1956 și 1969 este jurnalist la secția franceză a Radiodifuziunii Române. Se stabilește ulterior la Paris, unde va fi funcționar la o librărie (1970-1971), secretar, apoi secretar general la Ș.A. Colos, o firmă de comercializare a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288698_a_290027]
-
, Eugen (18.V.1940, Gheorghieni - 16.XI.1982), prozator și jurnalist. După absolvirea, în 1963, a Facultății de Filosofie la Universitatea din București lucrează ca educator la o școală de surdo-muți (1964-1966), redactor la revista „Paza contra incendiilor”(1966-1972), la Studioul Cinematografic „Al. Sahia”, iar din 1973 la „Flacăra”. Debutează la „Astra” în 1967, iar prima carte
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289594_a_290923]
-
Galați, s. a.; *** Pagini necunoscute de Pateric, Traducere: Cristina Dogaru, Editura Cartea Ortodoxă, Galați, 2011; *** Patericul ce cuprinde în sine cuvinte folositoare ale Sfinților Bătrâni, Ediție îngrijită de Pr. Petru Pleșa, Alba Iulia, 1999. Pr. Dr. Liviu PETCU - Asistent univ. cercetător, Facultatea de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae”, Univ. „Al. I. Cuza”, Iași. Email: patristica 10@yahoo.com
Mitropolia Olteniei by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/175_a_169]
-
, Pécs, Ungaria - 4.XI.1940, Sighișoara), traducător. După studii secundare în orașul natal, se înscrie la Facultatea de Științe Juridice din Budapesta, pe care nu a absolvit-o. Lucrează ca ziarist la Pécs și Szeged, apoi se stabilește la Arad. În perioada interbelică colaborează la mai multe periodice transilvănene cu publicistică, nuvele și poezii. Din scrisul lui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286976_a_288305]
-
, Angela (20.V.1948, Arad), traducătoare. Este fiica Teodorei (n. Ștefan) și a lui Nicolae Teodorescu, contabil. A absolvit Facultatea de Limbi Romanice, Clasice și Orientale, secția limba și literatura spaniolă, a Universității din București. Între 1987 și 1989, în 1990 și 1991, apoi, cu întreruperi, până în 1997, a fost redactor la Editura Cartea Românească, iar între 1991 și 1993
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288045_a_289374]
-
arta simbolică” (a popoarelor orientale), „arta imitativă și ideală creatoare” (a Antichității greco-latine), arta religioasă (a Evului Mediu), arta romantică, arta naturalistă. Concluzia sa este că arta a rezultat din prisosul energiei umane și ar fi „un joc neinteresat” al facultăților sufletești. Rezultat al muncii artistului, opera conține în sine frumosul, care se distinge prin ordine, proporție, armonie și seninătate - ideal în numele căruia L. a dezavuat naturalismul. Bazată în întregime pe psihologie, estetica sa consideră creația artistică un intermediar prin care transpar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287778_a_289107]
-
, Doina (19.VIII.1960, Oltenița), poetă și publicistă. Urmează Facultatea de Filologie a Universității din București, secția română-franceză (1982-1986). În timpul studenției frecventează cenaclul Universitas, condus de Mircea Martin. După absolvire va fi profesoară de limba și literatura română la Oltenița. Din 1990 lucrează în presă, la „Cotidianul”, Agenția Mediafax, „Cronica
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290292_a_291621]
-
Cernătescu) și al lui Floru Claudian, inginer topograf, ajuns general în 1912. Din cauza peregrinărilor familiei, C. învață la Craiova, Caracal și Buzău, luându-și bacalaureatul la Liceul „Sf. Sava” din București, în 1918. Urmează, tot aici, studii de filosofie la Facultatea de Litere și Filosofie, pe care a absolvit-o în 1922. Profesor suplinitor de limba franceză și de filosofie în București, la liceele „Sf. Sava”, „Mihai Viteazul”, „Spiru Haret”, „Gh. Lazăr”, „M. Eminescu” și „Matei Basarab”, și în Iași, la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286295_a_287624]
-
o bursă a statului francez pentru un stagiu la Paris. După moartea lui Petre Andrei, în 1941, preia Catedra de sociologie și etică. Sub regimul comunist, este înlăturat din Universitate. Ocupă un post la Catedra de psihologie a copilului la Facultatea de Medicină și Farmacie (1948-1952), și după doi ani de ostracizare politică e acceptat cercetător în institutul filologic ieșean al Academiei Române. Primele versuri ale lui C. (Rosalia) apar în 1920, în „Curentul nou”, iar cel dintâi articol (Criza idealismului), în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286295_a_287624]
-
publicațiile brașovene „Tribuna” (1942), „Claviaturi” (1943), iar în 1946, la recomandarea lui Ion Caraion, pe care îl cunoscuse încă din 1939 în redacția revistei „Tinerimea română”, va fi prezent în câteva numere din „Lumea”, condusă de G. Călinescu. Licențiat al Facultății de Silvicultură (1948), a urmat în paralel și cursurile Facultății de Filosofie și Litere a Universității din București, nereușind să facă decât primii doi ani (când a audiat cursul de estetică al lui Tudor Vianu). Asistent și apoi cercetător științific
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289522_a_290851]
-
recomandarea lui Ion Caraion, pe care îl cunoscuse încă din 1939 în redacția revistei „Tinerimea română”, va fi prezent în câteva numere din „Lumea”, condusă de G. Călinescu. Licențiat al Facultății de Silvicultură (1948), a urmat în paralel și cursurile Facultății de Filosofie și Litere a Universității din București, nereușind să facă decât primii doi ani (când a audiat cursul de estetică al lui Tudor Vianu). Asistent și apoi cercetător științific în cadrul Institutului de Cercetări Forestiere din capitală (1950-1953), angajat al
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289522_a_290851]
-
, T. O. (pseudonim al lui Teodor Dobrin; 13.II.1969, Constanța), poet și publicist. Urmează Liceul Pedagogic din Constanța, absolvit în 1987, apoi Facultatea de Litere a Universității din București, secția română-latină, pe care a terminat-o în 1995. A urmat cursuri de master în teoria literaturii și literatură comparată, la aceeași facultate, fără a le finaliza. În 1995, a lucrat ca secretar literar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285769_a_287098]
-
și publicist. Urmează Liceul Pedagogic din Constanța, absolvit în 1987, apoi Facultatea de Litere a Universității din București, secția română-latină, pe care a terminat-o în 1995. A urmat cursuri de master în teoria literaturii și literatură comparată, la aceeași facultate, fără a le finaliza. În 1995, a lucrat ca secretar literar la Teatrul Mic din București, iar din 1996, ca editor la Mediavision, Casa de producție a PRO TV. Este unul dintre membrii fondatori ai cenaclurilor „Central”, respectiv „Litere”. Debutează publicistic
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285769_a_287098]
-
1.VIII.1928, Dorohoi - 20.IV.1997, București), teatrolog și dramaturg. Este fiul Clarei (n. Mihailiuc) și al lui Theodor-Arthur Vasiliu, ofițer. A urmat la București, unde familia se mutase în 1933, Școala „Clemența” (1935-1939), Liceul „Cantemir Vodă” (1939-1947) și Facultatea de Istorie, absolvită în 1951. Obține titlul de doctor în filologie cu teza Al. Davila - dramaturg și înnoitor al artei scenice naționale (1979). Lucrează la Radiodifuziunea Română ca reporter și redactor pentru emisiunile culturale (1948-1955), la Editura de Stat pentru
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290460_a_291789]
-
emisiunile culturale (1948-1955), la Editura de Stat pentru Literatură și Artă (1955-1961) și la Editura pentru Literatură Universală (1961-1967), unde conduce redacția de critică și istorie literară; ulterior, până la pensionare (1989), este cadru didactic și o vreme prodecan (1968-1972) la Facultatea de Teatru a Institutului de Artă Teatrală și Cinematografică „I. L. Caragiale” și, în paralel, inspector general al teatrelor (1973-1980) în cadrul Consiliului Culturii și Educației Socialiste. Colaborează cu articole și cronici dramatice la „Gazeta literară”, „Teatrul”, „Scânteia”, „Familia” ș.a. Cercetător specializat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290460_a_291789]
-
acasă, continuă la școala primară de limbă germană din Rădăuți, iar ultima clasă o face la Cernăuți, unde va urma și gimnaziul. În 1857 își trece bacalaureatul și pleacă la Viena pentru a studia dreptul. Frecventează, în același timp, cursurile Facultății de Filosofie. În 1861 se întoarce în țară și este gata să accepte o funcție în guvern. La insistența fraților Alecu și Gheorghe Hurmuzachi, renunță la hotărârea sa și primește să îl suplinească la gimnaziul din Cernăuți pe fostul său
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289526_a_290855]
-
VĂCĂRESCU, Ioan Radu (pseudonim al lui Ioan Radu; 18.XII.1958, Sibiu), poet și prozator. Este fiul Mariei Radu (n. Albu), contabilă, și al lui Petre Radu, dulgher. Urmează Liceul „Octavian Goga” din Sibiu (absolvit în 1979) și Facultatea de Biologie, Geografie și Geologie, secția geografie-engleză, a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca (1980-1984). După absolvire este profesor la diverse școli generale și licee din Deva și din Sibiu, unde în 1990 începe să predea la Colegiul Național Pedagogic „Andrei Șaguna
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290400_a_291729]
-
primare, gimnaziale (1941-1948) și liceale urmate în Constanța, întrerupte din 1952 până în 1954, perioadă în care frecventează Școala de Literatură „M. Eminescu” din București, și după ce își ia bacalaureatul la Liceul „Mircea cel Bătrân” din Constanța, va fi student la Facultatea de Filosofie a Universității din București (1964-1970). Lucrează încă din 1957 în redacția ziarului „Dobrogea nouă”, reușind, între 1960 și 1966, să ocupe un post de redactor. Publică mai ales cronici literare în revista „Tomis”, unde îndeplinește și funcțiile de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288261_a_289590]
-
1928, Babuc - Durostor), poet, prozator, critic literar, traducător și publicist. Este fiul Zoricăi (n. Bracea) și al lui Stere Cândroveanu. Urmează școala primară în localitatea General Praporgescu (1935-1939) și cursurile liceale la Silistra, Călărași, Tulcea și Timișoara (1939-1948). După absolvirea Facultății de Filologie din București (1952), va fi profesor de limba și literatura română în câteva localități din județele Călărași și Prahova, apoi la Ploiești (1952-1969). În 1966, devine secretar al Consiliului pentru Cultură și Artă al municipiului Ploiești (până în 1980
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286064_a_287393]
-
, Marcu (30.VI.1882, Vlaho-Clisura, Macedonia - 30.V.1949, București), eseist, critic literar, prozator, poet și folclorist. A urmat Facultatea de Litere și Filosofie din București, unde i-a avut profesori pe Titu Maiorescu și Nicolae Iorga, care i-au apreciat activitatea de eseist și publicist. Primul volum, De la noi (proză în dialect aromân), i-a apărut în anul 1903
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285714_a_287043]
-
cursurile primare la școlile „Gheorghe Asachi” din Dorohoi (1933-1936) și „Sauciuc Săveanu” din Cernăuți (1936-1937), frecventând apoi Liceul „Mitropolitul Silvestru” din Cernăuți (1937-1940), Liceul „I. C. Brătianu” din Pitești (1940-1941) și Colegiul Național „Carol I” din Craiova (1941-1945). Este student la Facultatea de Litere și Filosofie din București (1946-1950), devenind, succesiv, dispecer la Direcția Centrală a Editurilor, Poligrafiei și Difuzării Cărții (1950-1951), secretar general de redacție (1952-1953), redactor principal și șef al redacției de valorificare a moștenirii literare la Editura de Stat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288810_a_290139]
-
129 Seria Filosofie EDITAT CU SPRIJINUL AUTORITĂȚII NAȚIONALE PENTRU CERCETARE ȘTIINȚIFICĂ LucianMircea POPESCU, istoric, critic cultural, teoretician al cunoașterii istorice. Visiting PhD researcher în Teorie Istorică și Istorie Intelectuală (Universitatea din Groningen). Doctor în Istorie (distincția Magna Cum Laude) al Facultății de Istorie și Filosofie, Universitatea Babeș Bolyai din Cluj-Napoca (2011), pe tema Aspecte ale cunoașterii istorice: de la Leopold von Ranke la Michel Foucault și Hayden Whit. A participat la numeroase seminarii și conferințe internaționale. A publicat: Timisoara interbelică si universul
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
, Mihai (3.IX.1942, Larga, j. Edineț), critic și istoric literar. Este fiul Anei (n. Habureac) și al lui Ilie Cimpoi, țărani. Urmează cursurile primare și medii în satul natal. După absolvirea Facultății de Filologie a Universității de Stat din Chișinău (1965), este redactor la revista „Nistru” (până în 1972), consultant la Uniunea Scriitorilor, redactor la editurile Cartea Moldovenească și Literatura Artistică, secretar literar la Teatrul de Stat „Mihai Eminescu” (1982-1983) și la Teatrul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286228_a_287557]
-
OPRIȚĂ, Doina (25.V.1948, Dăbâca, j. Cluj), traducătoare. Este fiica Mariei (n. Mureșan) și a lui Ioan Opriță, țărani. Urmează școala elementară în comuna natală (1955-1962), Liceul „Petru Maior” din Gherla (1962-1966) și Facultatea de Filologie, secția română-italiană, a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj (1967-1972). După ce între 1975 și 1977 este profesoară în învățământul secundar, devine cadru didactic la Catedra de limba română pentru studenții străini din cadrul Facultății de Litere a Universității clujene. Este membră
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288559_a_289888]
-
Liceul „Petru Maior” din Gherla (1962-1966) și Facultatea de Filologie, secția română-italiană, a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj (1967-1972). După ce între 1975 și 1977 este profesoară în învățământul secundar, devine cadru didactic la Catedra de limba română pentru studenții străini din cadrul Facultății de Litere a Universității clujene. Este membră fondatoare, din 1991, a Societății Culturale „Lucian Blaga” și a Asociației Sindicale a Scriitorilor din Cluj-Napoca. Debutează la revista „Vatra” în 1980, cu traducerea din italiană a povestirii Canis sapiens de Lino Aldani
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288559_a_289888]