55,839 matches
-
PETRESCU, Răzvan (20.IX.1956, Berești, j. Galați), prozator și dramaturg. Este fiul Elenei Petrescu (n. Avram), asistentă medicală, și al lui Radu Petrescu, medic. Învață la București, unde urmează școala elementară, liceul și Facultatea de Medicină, absolvită în 1982. Profesează cinci ani într-un dispensar din județul Dâmbovița, ulterior alegând să se ocupe exclusiv de scris. Între 1990 și 1994 este redactor la „Cuvântul” și la „Amfiteatru”, trece la Editura Litera, iar din 1995
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288791_a_290120]
-
lui Al. Duiliu Zamfirescu, scriitor și diplomat, și nepoată a scriitorului Duiliu Zamfirescu. Și-a petrecut copilăria în diferite capitale ale lumii - Roma, Berlin, Haga, Rio de Janeiro, Lisabona, Varșovia, Copenhaga -, unde tatăl se afla în misiuni diplomatice. Licențiată a Facultății de Litere și Filosofie de la Universitatea din București, a lucrat ca traducătoare la Editura de Stat pentru Literatură și Artă (1948-1958), apoi într-o cooperativă „Dactilografia” (1958-1961), suportând urmările arestării și condamnării la opt ani de închisoare a soțului său
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289963_a_291292]
-
cursurile școlii elementare la Brăila și, în continuare, pe cele ale gimnaziului din localitate; în vara anului 1871 vine la București pentru a-și continua studiile la Liceul „Sf. Sava”. În 1876, după ce-și obține bacalaureatul, se înscrie la Facultatea de Drept din București (unde va fi coleg, printre alții, cu Duiliu Zamfirescu), pe care însă nu o va absolvi vreodată. Este atras de lumea presei și, totodată, de mișcarea social-democrată, în curs de înfiripare la noi, cu un mai
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285518_a_286847]
-
Hurmuzachi” din Rădăuți. Încorporat, este trecut la o școală de ofițeri de rezervă din Ploiești, dar în urma refuzului de a pleca în Germania la o școală de ofițeri activi este exmatriculat și trimis pe front până în 1943. Se înscrie la Facultatea de Drept a Universității din București, însă în 1944 reintră la o școală militară de ofițeri de rezervă, pentru ca la absolvire să i se încredințeze comanda unui pluton cu care luptă din nou pe front. Demobilizat, în 1945 își reia
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290548_a_291877]
-
Constantin Ciopraga, tâmplar. A urmat școala primară și gimnaziul în orașul natal, între anii 1927 și 1932. Din 1933, devine elev la Liceul „Nicu Gane” din Fălticeni, pe care l-a absolvit în 1937. În același an se înscrie la Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din Iași, terminată în 1942, cu o licență în filologie modernă (franceză și română). Concomitent cu studiile universitare, urmează Școala de Ofițeri de Rezervă din Bacău (1939-1940). În 1941 este înrolat și un an
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286265_a_287594]
-
o experiență extrem de dură, pe care o va sintetiza, peste ani, în romanul Nisipul (1989). După întoarcerea în țară este numit profesor la Seminarul „Veniamin Costache” din Iași și la Liceul „Mihail Sadoveanu” din Pașcani. Din 1949 C. predă la Facultatea de Filologie din Iași, până în 1983, fiind pe rând asistent, lector, conferențiar și profesor (1962). În 1964 va fi numit șef al Catedrei de literatură română și comparată „G. Ibrăileanu”. Devine doctor în filologie în 1956 și doctor docent în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286265_a_287594]
-
PAVEL, Toma (4.IV.1941, București), poetician, istoric literar, eseist și prozator. Este fiul Ameliei Pavel (n. Avramescu), critic de artă, și al lui Doru Gerson (Pavel), jurist. Învață în București, absolvind Liceul de Băieți nr. 13 (1957) și Facultatea de Filologie (1962), cu o teză de licență despre fonologia silabei, condusă de profesorul Emanuel Vasiliu. Până în 1969 va fi cercetător științific la Centrul de Fonetică și Dialectologie al Academiei Române. În 1970 se stabilește în Canada, ca asistent la Departamentul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288734_a_290063]
-
fiica Mariei (n. Socoteanu) și a lui Adrian Nicolaescu, țărani, și soția scriitorului Romulus Vulpescu. Urmează la Craiova Școala „Regina Elisabeta” (1939-1943) și Liceul „Elena Cuza” (1943-1946), continuat în particular din motive de sănătate (absolvit în 1952), și la București Facultatea de Filologie, secția limba și literatura franceză (1953-1958). După licență este documentaristă, apoi cercetător științific la Institutul de Lingvistică al Academiei Române, Sectorul lexicografie și lexicologie (1959-1974). Debutează în 1966 la revista „Familia” cu povestirea Scrisoare către un cunoscut, și editorial
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290669_a_291998]
-
12.V.1962, Sibiu), gazetar, autor dramatic, prozator și traducător. Este fiul Anei (n. Slaba) și al lui Nicolae Petra-Petrescu, publicist. Va absolvi școala primară din Șcheii Brașovului și, în 1903, Gimnaziul Greco-Oriental din același oraș. Își continuă studiile la Facultatea de Filosofie a Universității din Budapesta (1903-1904), la Viena (1904-1906) și Leipzig (1908-1910), unde obține titlul de doctor în filosofie cu o „disertație inaugurală” intitulată Ioan Luca Caragiales Leben und Werke și publicată în 1911. În perioada vieneză este ales
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288772_a_290101]
-
URSU, Liliana (11.VII.1949, Sibiu), poetă, prozatoare și traducătoare. Este fiica Elenei (n. Veștemean) și a lui Ioan Ursu, inginer. Urmează la București Liceul „Gheoghe Lazăr” (1963-1967) și Facultatea de Limbi și Literaturi Străine, secția engleză (1967-1972). După absolvire devine redactor la emisiunile culturale în cadrul Televiziunii Române, iar din 1981 la secțiunile omoloage de la Radiodifuziune. Între 1972 și 1979 funcționează și ca asistent-colaborator la Universitatea din București, secția limba și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290390_a_291719]
-
excepțional, În nici un sens, avându-și fiecare șansele sale și oportunitățile sale, oferite tocmai de școala Însăși. Școala incluzivă nu urmărește scoruri Înalte sau un număr mare de elevi ce se regăsesc Într-o formă superioară de școlarizare (liceu ori facultate), ci o bună educație, adică utilă, oportună pentru fiecare elev, judecat separat, cu resursele, posibilitățile, aspirațiile și nevoile lui stringente și imediate. O autentică școală incluzivă are maximal nevoie de o mare diversitate de educabili (de fapt, de copii cu
Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Miodrag CIURUŞCHIN () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2139]
-
unde se mutase tatăl său, și la liceele „Gh. Lazăr” și „Matei Basarab” din București. Se înscrie în 1895 la secția de filosofie a Universității din capitală, fără să frecventeze, și reia, între anii 1902 și 1905, cu intermitențe, cursurile Facultății de Litere și Filosofie. E corector la „Epoca” (1897), custode la Muzeul Aman (numit de Spiru Haret) și la Biblioteca Fundației Universitare „Carol I” (timp de treisprezece ani). Este unul dintre fondatorii revistei „Floare albastră” (1898-1899); face parte din colegiul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287609_a_288938]
-
Orheiului (patronimul Marian al familiei mamei este atestat încă din 1633). Este frate cu Leon Baconsky. Studiile liceale le face la Chișinău (1936-1944, Liceul „Alecu Russo”) și apoi la Râmnicu Vâlcea (1944-1945, Liceul „Al. Lahovary”). În 1945 se înscrie la Facultatea de Drept a Universității din Cluj; frecventează, de asemenea, cursurile de estetică și filosofie ținute de Lucian Blaga și Eugeniu Sperantia. În același an debutează la ziarul „Tribuna nouă”, cu articolul Socialul și geneza artei. În 1948 pregătește un volum
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285529_a_286858]
-
ziarul „Tribuna nouă”, cu articolul Socialul și geneza artei. În 1948 pregătește un volum de poezii suprarealiste la Editura Fundațiilor Regale, volum care, în urma desființării editurii, nu va mai ajunge să fie tipărit. În 1950, la un an după absolvirea facultății (1949), este angajat secretar de redacție la „Almanahul literar”, unde lucrează împreună cu Victor Felea, Dumitru Micu, Aurel Rău ș.a. În 1952 este numit redactor-șef al aceleiași reviste, devenită, din 1954, ca urmare a propunerii membrilor redacției, „Steaua”, funcție pe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285529_a_286858]
-
Colecția ACADEMICA 178 Seria {tiin]e politice Coordonatori serie Anton Carpinschi Gheorghe Lencan Stoica LucianDumitru Dîrdală Gabriela Gruber este în prezent lector universitar dr. la Universitatea "Lucian Blaga" din Sibiu, Departamentul de Drept Privat și Științele Educației. Absolventă a Facultății de Istorie și Filologie a Institutului de Învățământ Superior Sibiu în 1982, a activat în învățământul preuniversitar până în anul 1999. În perioada 20002011 și-a desfășurat activitatea în cadrul Departamentului de Pregătire a Personalului Didactic al Universității din Sibiu, având ca
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
țară, menit să sporească numărul intelectualilor din partid a fost publicat în "Mișcarea Liberală" din 28 august, fiind semnat de un număr important de cadre didactice universitare, precum: C.C. Giurescu, profesor la Universitatea din București, preotul Vasile Radu, profesor la Facultatea de Teologie din Chișinău, Paul Nicorescu, profesor la Universitatea din Iași, Scarlat Lambrino, profesor la Universitatea din București, Ion G. Berceanu, inginer-agronom, P.P. Panaitescu, conferențiar la Universitatea din București, Al. Rosetti, conferențiar la Universitatea din București, Vintilă Mihăilescu, docent la
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
componența căruia intrau Mihai Antonescu (președinte), P. Voiculeț, Gh. Florescu, M. Dumitrescu, C. Milea, S. Popa, I. Culacov (membri), O. Constantinescu și I. Limbăgeanu (secretari). În timpul întrunirii s-a luat hotărârea ca studenții georgiști din Capitală să constiuie grupe pe facultăți și pe academii. Se preconiza, de asemenea, crearea unui cerc de studii special, pentru studenții georgiști 255. Participanții au exprimat ideea că, la nivelul organizației, era necesară o clarificare ideologică, deoarece, captarea tinerilor era condiționată de o propagandă bazată pe
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
prin activitate, urmau să intre în componența unui "ordin aparte, [...] care va fi singura ierarhie în tineret"261. Se hotăra, de asemenea, înființarea unei "subsecții" a tinerelor georgiste, alcătuită numai din studente, care aveau misiunea de a face propagandă în facultate. În ciuda eforturilor depuse, Gheorghe Brătianu nu a reușit să împiedice, în totalitate, extinderea influenței curentelor politice extremiste asupra tineretului georgist. Aceasta determina, în 1937, opțiuni organizatorice diferite de cele ale președintelui partidului. Ca o consecință, diferențele se vor perpetua, creând
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
acțiuni "fățișe, sincere și categorice". Cu atât mai clară a fost respingerea de către georgiști a formulei "numerus nullus", vehiculată de membrii baroului de Ilfov, în frunte cu decanul acestei instituții, Iorgu Petrovici, pentru a bara accesul tinerilor, proaspeți absolvenți ai Facultății de Drept. Într-unul din numerele din februarie 1935, ale ziarului "Mișcarea", publicistul Ovidiu Constant condamna formula "numerus nullus", apreciind că reprezenta "cea mai mare greșeală și cea mai nechibzuită măsură, pentru că aplicarea [ei] deschide imediat lupte teribile între generații
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
universităților și a fost întocmit proiectul unei noi legi a învățământului superior, care interzicea politica în universități. La 3 martie 1937, rectorul Universității din Iași, Traian Bratu a fost rănit într-un atentat. Guvernul a înăsprit măsurile împotriva studenților, închizând facultățile și căminele, până la promulgarea noii legi a învățământului superior 734. În aceste împrejurări, Gheorghe Brătianu a făcut declarații prin care a acuzat guvernul că încerca să arunce fapta câtorva vinovați asupra întregului tineret. El insista asupra faptului că nu se
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
o cizmărie, iar din clasa a doua începe să mediteze școlari. În 1893 intră la Liceul „Gh. Roșca Codreanu” din Bârlad, fiind de două ori premiat la concursurile de istorie ale Societății „Tinerimea română”. În septembrie 1900 devine student al Facultății de Litere și Filosofie a Universității din București, audiind și cursuri de drept. Cu sprijinul lui N. Iorga, obține o mică bursă, dar lucrează ca pedagog, succesiv, la un pension și la un institut particular. Debutează în 1897 la „Tinerimea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288699_a_290028]
-
Paulinei Paraschivescu (n. Scorțeanu) și al lui Romulus Paraschivescu, învățători. Urmează școala primară la Vălenii de Munte, Liceul „Sf. Petru și Pavel” din Ploiești și face studii de arte plastice la Cluj și la București, aici devenind apoi student la Facultatea de Litere și Filosofie. Debutează în 1929, cu poezia Iubire, semnată Emil Soare, la „Povestea”, „foaie de expoziție literară în versuri” din Predeal-Sărari. Își continuă activitatea publicistică la „Gazeta învățătorilor prahoveni” din Ploiești (1930). Ulterior colaborează la numeroase publicații, majoritatea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288691_a_290020]
-
dramaturg și traducător. Era fiul Ioanei Sava, profesoară la Școala de Aplicații de pe lângă Școala Normală „Vasile Lupu” din Iași, și al lui Grigore Sava, funcționar comercial, devenit intendent al acestei școli. Urmează cursurile Liceului Internat, absolvind în 1920. Student la Facultatea de Drept a Universității ieșene, după obținerea licenței, în 1925, intră în barou. Cu un an înainte avusese prima expoziție de caricaturi. Abandonează avocatura și, cu un condei ascuțit și uneori afurisit, începe să scrie comentarii în care fulgeră ochiul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289518_a_290847]
-
cu disertația Cercetări privind noțiunea de „popor” în literatura franceză (secolele XV-XVIII). Mereu preocupat de formația sa ca om de știință, parcurge stadiile ascensiunii universitare, fiind totodată dispus să-și asume responsabilități organizatorice la nivelurile superioare. Devine doctor docent la Facultatea de Filosofie a Universității din Leipzig cu teza Teorii despre originea limbii spaniole în Siglo de Oro (1955), iar în ierarhia universitară este promovat (1960) profesor de filologie romanică la Leipzig. Între 1965 și 1991, B. se află la conducerea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285543_a_286872]
-
COCÂRLĂ, Ion (26.VIII.1882, Costâna, j. Suceava - 1943, Suceava), poet. A făcut liceul la Suceava, absolvit în 1900, și studii superioare (neterminate) la Facultatea de Drept a Universității din Cernăuți. Este înmormântat în satul natal. A colaborat la „Junimea literară”, „Sămănătorul”, „Deșteptarea” ș.a., semnând uneori și Leandru. În placheta Jalea satelor (1911) predomină motivele înstrăinării și dorului de locurile natale. Versurile sunt sprințare, cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286308_a_287637]