56,929 matches
-
medicul dumneavoastră trebuie să oprească tratamentul cu Tasmar . Medicul dumneavoastră trebuie să vă facă un test de sânge pentru a vă monitoriza funcția hepatică înainte de începerea tratamentului , și apoi cu regularitate la intervale de 2 săptămâni în primul an de terapie , la intervale de 4 săptămâni în următoarele 6 luni și apoi la intervale de 8 săptămâni . Dacă medicul vă mărește doza , testele hepatice vor trebui repetate înainte de mărirea dozei și cu regularitate după aceea . Prima doză de Tasmar se ia
Ro_1024 () [Corola-website/Science/291783_a_293112]
-
Este disponibil în blistere , în cutii de 30 și 60 comprimate , și în flacoane din sticlă , în ambalaje de 100 comprimate . Tasmar este folosit împreună cu levodopa/ benserazidă sau levodopa/ carbidopa atunci când niciun alt medicament nu vă poate stabiliza boala Parkinson . Terapia cu Tasmar trebuie inițiată numai de către un medic cu experiență în tratamentul bolii Parkinson pentru a se asigura o evaluare corectă a raportului risc/ beneficiu . 54 Catecol- O- metiltransferaza ( COMT ) este o enzimă naturală în corpul uman care descompune medicamentul
Ro_1024 () [Corola-website/Science/291783_a_293112]
-
Tasmar și măsurile necesare pentru a minimiza aceste riscuri și până când nu a răspuns la toate întrebările pe care le aveți . Trebuie să vi se recomande Tasmar numai dacă boala Parkinson nu este controlată în mod adecvat prin utilizarea altor terapii . În plus , medicul trebuie să oprească tratamentul cu Tasmar dacă după 3 săptămâni starea dumneavoastră nu este suficient de ameliorată pentru a justifica riscurile pe care le implică continuarea tratamentului . Afectarea hepatică : Tasmar poate provoca o afectare hepatică rară , însă
Ro_1024 () [Corola-website/Science/291783_a_293112]
-
mai târziu . Trebuie de asemenea reținut că pacientele de sex feminin prezintă un risc mai ridicat de afectare hepatică . Înainte de începerea tratamentului : Pe parcursul tratamentului : Vă vor fi făcute teste de sânge la intervale de 2 săptămâni în primul an de terapie , la intervale de 4 săptămâni în următoarele 6 luni și apoi la intervale de 8 săptămâni urmând ca tratamentul să fie întrerupt dacă acestea sunt anormale . Următoarele simptome pot indica afectarea hepatică și trebuie raportate imediat medicului : icter ( îngălbenirea pielii
Ro_1024 () [Corola-website/Science/291783_a_293112]
-
medicul dumneavoastră trebuie să oprească tratamentul cu Tasmar . Medicul dumneavoastră trebuie să vă facă un test de sânge pentru a vă monitoriza funcția hepatică înainte de începerea tratamentului , și apoi cu regularitate la intervale de 2 săptămâni în primul an de terapie , la intervale de 4 săptămâni în următoarele 6 luni și apoi la intervale de 8 săptămâni . Dacă medicul vă mărește doza , testele hepatice vor trebui repetate înainte de mărirea dozei și cu regularitate după aceea . Prima doză de Tasmar se ia
Ro_1024 () [Corola-website/Science/291783_a_293112]
-
episoade recurente , cât i pentru remisiune , a fost clar demonstrat . Totu i , datorit profilului de siguran , medicamentul trebuie utilizat doar la pacien îi cu indică ie precis . Comitetul a decis c beneficiile Tysabri sunt mai mari decât riscurile sale că terapie unic modificatoare de boal , în scleroza multipl foarte activ , recurent- remisiv , la pacien îi cu o activitate crescut a bolii în ciuda tratamentului cu beta- interferon , sau cu scleroz multipl recurent- remisiv sever i cu evolu ie rapid . Comitetul a recomandat
Ro_1099 () [Corola-website/Science/291858_a_293187]
-
să vi se administreze o injecție cu antihistaminic direct în venă ( pentru a încerca să prevină reacția alergică la TORISEL ) , cu aproximativ 30 de minute înainte de administrarea dozei de TORISEL . Tratamentul cu TORISEL trebuie continuat până când nu mai beneficiați de terapie sau până la apariția unor reacții adverse inacceptabile . Dacă vă este administrat prea mult TORISEL sau dacă ați omis o doză Întrucât acest medicament este preparat și administrat de către un personal medical , este puțin probabil să vi se administreze o cantitate
Ro_1062 () [Corola-website/Science/291821_a_293150]
-
nivelul locului de administrare Investigații diagnostice 7 4. 9 Supradozaj În cazul apariției simptomelor sugestive de toxicitate acută gravă a arsenului ( de exemplu : convulsii , slăbiciune musculară și confuzie ) , trebuie oprit imediat tratamentul cu TRISENOX și trebuie avută în vedere administrarea terapiei de chelare cu penicilamină în doză zilnică ≤1 g . Durata tratamentului cu penicilamină trebuie stabilită ținând cont de valorile arsenului urinar . La pacienții care nu pot lua medicamente pe cale orală , poate fi luată în considerare administrarea intramusculară de dimercaprol , în
Ro_1082 () [Corola-website/Science/291841_a_293170]
-
3 cm ( 0- 3 cm la nulipare ) și ștergere a colului uterin de ≥ 50 % - vârsta ≥ 18 ani - vârsta sarcinii cuprinsă între 24 și 33 de săptămâni complete - frecvență normală a bătăilor cardiace fetale 4. 2 Doze și mod de administrare Terapia cu TRACTOCILE trebuie inițiată și continuată de un medic cu experiență în tratamentul nașteri premature . TRACTOCILE se administrează intravenos în trei etape succesive : o doză inițială ( 6, 75 mg ) în bolus utilizând TRACTOCILE 7, 5 mg/ ml soluție injectabilă , urmată
Ro_1071 () [Corola-website/Science/291830_a_293159]
-
soluție perfuzabilă ( perfuzii ulterioare cu viteza de 100 micrograme/ minut ) până la 45 ore . Durata tratamentului nu trebuie să depășească 48 ore . Doza totală de TRACTOCILE administrată în decursul unui ciclu terapeutic complet nu trebuie să depășească 330 mg substanță activă . Terapia intravenoasă prin injectarea inițială în bolus trebuie începută cât mai curând posibil după diagnosticul de naștere prematură . Imediat după terminarea injectării în bolus , se continuă cu administrarea în perfuzie ( vezi Rezumatul caracteristicilor produsului pentru TRACTOCILE 7, 5 mg/ ml , concentrat
Ro_1071 () [Corola-website/Science/291830_a_293159]
-
terminarea injectării în bolus , se continuă cu administrarea în perfuzie ( vezi Rezumatul caracteristicilor produsului pentru TRACTOCILE 7, 5 mg/ ml , concentrat pentru soluție perfuzabilă ) . În cazul în care contracțiile uterine persistă în timpul tratamentului cu TRACTOCILE , trebuie avută în vedere o terapie alternativă . Nu sunt disponibile date privind necesitatea ajustării dozelor la pacientele cu insuficiență renală sau hepatică . 2 Tabelul de mai jos prezintă posologia completă pentru injectarea în bolus urmată de perfuzie : Etapa 1 2 Regim de administrare 0, 9 ml
Ro_1071 () [Corola-website/Science/291830_a_293159]
-
între 24 și 27 de săptămâni , din cauza numărului mic de paciente tratate . De aceea , beneficiul atosiban este incert la aceste subgrupuri de paciente . Este posibilă repetarea tratamentului cu TRACTOCILE , dar experiența clinică disponibilă privind repetarea de mai multe ori a terapiei este limitată , mergând până la cel mult 3 repetări ( vezi pct . 4. 2 ) . În caz de întârziere a creșterii intrauterine , decizia de continuare sau reinițiere a tratamentului cu TRACTOCILE depinde de evaluarea maturității fetale . În timpul administrării atosiban și în cazul contracțiilor
Ro_1071 () [Corola-website/Science/291830_a_293159]
-
alternativ în decurs de 7 zile de la inițierea tratamentului . Datele arată că 59, 6 % ( n=201 ) și 47, 7 % ( n=163 ) dintre femeile tratate cu atosiban , respectiv cu β- agonist ( p=0, 0004 ) , nu au născut și nu au necesitat terapie tocolitică alternativă în decurs de 7 zile de la inițierea tratamentului . Majoritatea eșecurilor tratamentului în CAP- 001 s- au datorat tolerabilității scăzute . Eșecul tratamentului datorat eficacității slabe a prezentat o frecvență semnificativ ( p=0, 0003 ) mai mare în cazul femeilor tratate
Ro_1071 () [Corola-website/Science/291830_a_293159]
-
pentru grupul cu atosiban , respectiv pentru grupul cu β- agonist ( p=0, 37 ) . Necesitatea internării într- o unitate de îngrijire neo- natală intensivă ( UINI ) a fost similară pentru ambele grupuri de tratament ( aproximativ 30 % ) , la fel și durata internării și terapia ventilatorie . Valoarea medie ( DS ) a greutății la naștere a fost de 2491 ( 813 ) grame în grupul tratat cu atosiban și 2461 ( 831 ) grame în grupul tratat cu beta- agonist ( p=0, 58 ) . Aparent , efectul asupra fătului și mamei nu diferă
Ro_1071 () [Corola-website/Science/291830_a_293159]
-
361 de femei care au primit tratament cu atosiban în studiile de fază III , 73 au primit cel puțin încă un tratament , 8 cel puțin încă 2 ori și 2 încă 3 ( vezi pct . 4. 4 ) . Deoarece siguranța și eficacitatea terapiei cu atosiban la femeile cu vârsta gestațională mai mică de 24 de săptămâni complete nu au fost investigate în studii controlate , randomizate , tratamentul cu atosiban nu este recomandat la acest grup de paciente ( vezi pct . 4. 3 ) . Într- un studiu
Ro_1071 () [Corola-website/Science/291830_a_293159]
-
3 cm ( 0- 3 cm la nulipare ) și ștergere a colului uterin de ≥ 50 % - vârsta ≥ 18 ani - vârsta sarcinii cuprinsă între 24 și 33 de săptămâni complete - frecvență normală a bătăilor cardiace fetale 4. 2 Doze și mod de administrare Terapia cu TRACTOCILE trebuie inițiată și continuată de un medic cu experiență în tratamentul nașteri premature . TRACTOCILE se administrează intravenos în trei etape succesive : o doză inițială ( 6, 75 mg ) în bolus utilizând TRACTOCILE 7, 5 mg/ ml soluție injectabilă , urmată
Ro_1071 () [Corola-website/Science/291830_a_293159]
-
soluție perfuzabilă ( perfuzii ulterioare cu viteza de 100 micrograme/ minut ) până la 45 ore . Durata tratamentului nu trebuie să depășească 48 ore . Doza totală de TRACTOCILE administrată în decursul unui ciclu terapeutic complet nu trebuie să depășească 330 mg substanță activă . Terapia intravenoasă prin injectarea inițială în bolus trebuie începută cât mai curând posibil după diagnosticul de naștere prematură . Imediat după terminarea injectării în bolus , se continuă cu administrarea în perfuzie ( vezi Rezumatul caracteristicilor produsului pentru TRACTOCILE 7, 5 mg/ ml , concentrat
Ro_1071 () [Corola-website/Science/291830_a_293159]
-
terminarea injectării în bolus , se continuă cu administrarea în perfuzie ( vezi Rezumatul caracteristicilor produsului pentru TRACTOCILE 7, 5 mg/ ml , concentrat pentru soluție perfuzabilă ) . În cazul în care contracțiile uterine persistă în timpul tratamentului cu TRACTOCILE , trebuie avută în vedere o terapie alternativă . Nu sunt disponibile date privind necesitatea ajustării dozelor la pacientele cu insuficiență renală sau hepatică . 9 Tabelul de mai jos prezintă posologia completă pentru injectarea în bolus urmată de perfuzie : Etapa 1 2 Regim de administrare 0, 9 ml
Ro_1071 () [Corola-website/Science/291830_a_293159]
-
între 24 și 27 de săptămâni , din cauza numărului mic de paciente tratate . De aceea , beneficiul atosiban este incert la aceste subgrupuri de paciente . Este posibilă repetarea tratamentului cu TRACTOCILE , dar experiența clinică disponibilă privind repetarea de mai multe ori a terapiei este limitată , mergând până la cel mult 3 repetări ( vezi pct . 4. 2 ) . În caz de întârziere a creșterii intrauterine , decizia de continuare sau reinițiere a tratamentului cu TRACTOCILE depinde de evaluarea maturității fetale . În timpul administrării atosiban și în cazul contracțiilor
Ro_1071 () [Corola-website/Science/291830_a_293159]
-
alternativ în decurs de 7 zile de la inițierea tratamentului . Datele arată că 59, 6 % ( n=201 ) și 47, 7 % ( n=163 ) dintre femeile tratate cu atosiban , respectiv cu β- agonist ( p=0, 0004 ) , nu au născut și nu au necesitat terapie tocolitică alternativă în decurs de 7 zile de la inițierea tratamentului . Majoritatea eșecurilor tratamentului în CAP- 001 s- au datorat tolerabilității scăzute . Eșecul tratamentului datorat eficacității slabe a prezentat o frecvență semnificativ ( p=0, 0003 ) mai mare în cazul femeilor tratate
Ro_1071 () [Corola-website/Science/291830_a_293159]
-
pentru grupul cu atosiban , respectiv pentru grupul cu β- agonist ( p=0, 37 ) . Necesitatea internării într- o unitate de îngrijire neo- natală intensivă ( UINI ) a fost similară pentru ambele grupuri de tratament ( aproximativ 30 % ) , la fel și durata internării și terapia ventilatorie . Valoarea medie ( DS ) a greutății la naștere a fost de 2491 ( 813 ) grame în grupul tratat cu atosiban și 2461 ( 831 ) grame în grupul tratat cu beta- agonist ( p=0, 58 ) . Aparent , efectul asupra fătului și mamei nu diferă
Ro_1071 () [Corola-website/Science/291830_a_293159]
-
361 de femei care au primit tratament cu atosiban în studiile de fază III , 73 au primit cel puțin încă un tratament , 8 cel puțin încă 2 ori și 2 încă 3 ( vezi pct . 4. 4 ) . Deoarece siguranța și eficacitatea terapiei cu atosiban la femeile cu vârsta gestațională mai mică de 24 de săptămâni complete nu au fost investigate în studii controlate , randomizate , tratamentul cu atosiban nu este recomandat la acest grup de paciente ( vezi pct . 4. 3 ) . Într- un studiu
Ro_1071 () [Corola-website/Science/291830_a_293159]
-
oftalmologic la intervale regulate sau dacă apar tulburări de vedere . Boli cardiovasculare severe În cazul existenței bolilor cardiovasculare severe , se recomandă prudență . Se recomandă monitorizarea tensiunii arteriale , mai ales la debutul tratamentului , datorită riscului general de hipotensiune arterială ortostatică asociat terapiei dopaminergice . Sindrom neuroleptic malign Simptome caracteristice sindromului neuroleptic malign au fost raportate în asociere cu întreruperea bruscă a tratamentului cu medicamente dopaminergice ( vezi pct . 4. 2 ) . Exacerbare Datele din literatură indică faptul că tratamentul Sindromului picioarelor fără repaus cu medicamente
Ro_946 () [Corola-website/Science/291705_a_293034]
-
au fost raportate semnificativ mai des la pacienții care au luat SIFROL față de placebo , sau când evenimentul a fost considerat relevant clinic . Însă , majoritatea reacțiilor adverse la medicament frecvente au fost ușoare până la moderate , au apărut de obicei la începutul terapiei , și multe au avut tendința de a dispărea chiar în cazul continuării terapiei . În cadrul clasificării pe aparate , sisteme și organe , reacțiile adverse au fost listate în funcție de frecvență ( numărul de pacienți care pot manifesta reacția ) , utilizând următoarele categorii : foarte frecvente ( ≥ 1
Ro_946 () [Corola-website/Science/291705_a_293034]
-
placebo , sau când evenimentul a fost considerat relevant clinic . Însă , majoritatea reacțiilor adverse la medicament frecvente au fost ușoare până la moderate , au apărut de obicei la începutul terapiei , și multe au avut tendința de a dispărea chiar în cazul continuării terapiei . În cadrul clasificării pe aparate , sisteme și organe , reacțiile adverse au fost listate în funcție de frecvență ( numărul de pacienți care pot manifesta reacția ) , utilizând următoarele categorii : foarte frecvente ( ≥ 1/ 10 ) ; frecvente ( ≥ 1/ 100 , < 1/ 10 ) ; mai puțin frecvente ( ≥ 1/ 1. 000
Ro_946 () [Corola-website/Science/291705_a_293034]