57,196 matches
-
Antiohia, Neapolis, Tyriacum, Laodiceia Katakekaumene și Philomelium. Deși aproape de Marea Mediterana pe hartă, climatul cald din sud nu pătrunde datorită înălțimii Munților Taurus. Din cauza acestei clime nu există păduri, dar plantele de cultură cresc în zonele irigate cu apă venită din munți, unde nivelul mediu de precipitații este de circa 1000 mm pe culmi și 500 mm de pe panțe. Această apă alimentează platoul. Orașele din Pisidia, întemeiate în cea mai mare parte pe panțe, au beneficiat de această fertilitate. Solul irigat al
Pisidia () [Corola-website/Science/327560_a_328889]
-
-l guverneze. Pisidia umplanduse de pirați care au dominat Cilicia și Pamfilia până când guvernarea română a fost restaurată în anul 102 î.Hr.. În 39 î.Hr. Marcus Antonius încredințaează Pisidia regelui Amyntas din Galatia cerandui să distrugă bandele de rebeli din Munții Taurus, care amenințau drumurile de legătură ale Pisidiei și ale Pamfiliei. După ce Amyntas a fost ucis în lupta în anul 25 î.Hr., Romă a transformat Pisidia într-o parte a noi provinci Galatia. Bandele de rebeli fiind distruse până în anul
Pisidia () [Corola-website/Science/327560_a_328889]
-
filme de referință ale cinematografiei românești precum "Două lozuri" (1957), "D-ale carnavalului" (1958), "Bădăranii" (1960), " S-a furat o bombă" (1962), "Pădurea spânzuraților" (1964), "Columna" (1968), "Brigada Diverse intră în acțiune" (1970), "Brigada Diverse în alertă!" (1971), "B.D. la munte și la mare" (1971), "Ilustrate cu flori de câmp" (1974), "Păcală" (1974), "Patima" (1975), "Buzduganul cu trei peceți" (1977), "Vlad Țepeș" (1978), "Drumul oaselor" (1980), "Cucerirea Angliei" (1982), "Ziua Z" (1984), "Cucoana Chirița" (1986), "Trenul de aur" (1986) și "Chirița
Ileana Oroveanu () [Corola-website/Science/327556_a_328885]
-
și costumele pentru piesele "Cezar și Cleopatra" și "Mitică Popescu" de la Teatrul Național din Craiova. Artista a colindat în copilărie satele României, împreună cu tatăl ei care era de profesie inginer agronom, observând diferențele între țăranul de la Dunăre și cel de la munte precum și alte numeroase alte detalii de care s-a folosit în viitoarea ei profesie. A vizitat de asemenea multe restaurante marginale ale Bucureștiului, care i-au furnizat o sursă bogată de documentare. Ea a înțeles importanța costumelor în definirea unui
Ileana Oroveanu () [Corola-website/Science/327556_a_328885]
-
sau doar un loc suplimentar pentru bagaje. Anvelopa de rezervă era la toate modelele într-un canal în față. Oferta mai includea: utilitare cu platformă sau hardtop, ambulanțe și mașini de poliție și autoturisme „cupă” pentru serviciul de salvare de munte, poliție și forțele armate. O ramură a dezvoltării 170 au fost Mercedes-Benz W 133 III / W 139 / W 152 ca și modelele cu tracțiune integrală 170 VG (de teren) și 170 VL (cu direcție pe patru roți). Urmașul acestor tipuri
Mercedes-Benz W136 () [Corola-website/Science/327561_a_328890]
-
fostului schit Hangu a fost inclus pe Lista monumentelor istorice din județul Neamț din anul 2015, având codul de clasificare NT-II-a-B-10608 și fiind alcătuită din următoarele 3 obiective: Cu sute de ani în urmă, credincioși cucernici s-au așezat în jurul muntelui Ceahlău. Pustnicii au trăit în grote, nevoindu-se în aceste locuri vitrege. În anumite perioade călugării au înființat schituri care au ars sau au fost acoperite de avalanșe. Printre schiturile construite la poalele muntelui Ceahlău a fost și . Începuturile acestui
Schitul Hangu () [Corola-website/Science/327537_a_328866]
-
credincioși cucernici s-au așezat în jurul muntelui Ceahlău. Pustnicii au trăit în grote, nevoindu-se în aceste locuri vitrege. În anumite perioade călugării au înființat schituri care au ars sau au fost acoperite de avalanșe. Printre schiturile construite la poalele muntelui Ceahlău a fost și . Începuturile acestui așezământ nu sunt cunoscute. Călugărul Silvestru a întemeiat în apropiere o mică sihăstrie, numită în documentele de mai târziu „Schitul lui Silvestru”. Unii cercetători ai trecutului presupun că Schitul Hangu ar fi urmașul acelei
Schitul Hangu () [Corola-website/Science/327537_a_328866]
-
iunie 8”". Ctitorul a înzestrat schitul cu odoare și cărți de cult. O parte dintre cărți, dăruite în perioada 1640-1647, se mai păstrează și astăzi. Printre acestea se află un Octoih (dăruit în 1640 „mănăstirii sale nou întemeiate numită «Sub muntele Peon»”), un Triod de post (dăruit în 1644) și câteva Minee pe lunile iunie, iulie și februarie (dăruite în 1644, 1646 și 1647). Hatmanul Gheorghe Coci a ctitorit mai multe biserici printre care Biserica Înălțarea Domnului din Bozienii de Sus
Schitul Hangu () [Corola-website/Science/327537_a_328866]
-
distincții imperiale. Moșiile au fost administrate de arendași care au încălcat frecvent domeniile schitului. Mănăstirea Hangu începe un lung șir de procese cu boierii Cantacuzini pe care i-a acuzat că au încălcat unele moșii pe care le avea în munți. În anul 1817, domnitorul Scarlat Callimachi emite un hrisov prin care îi confirmă cneazului Gheorghe Cantacuzino (1786-1857), fiul lui Matei, stăpânirea unor moșii ce aparțineau schitului. Biserica schitului a fost refăcută pe la 1820, prin grija egumenului Iosif și cu binecuvântarea
Schitul Hangu () [Corola-website/Science/327537_a_328866]
-
vestică. Schitul a fost împrejmuit în anul 1676 cu un zid de incintă construit din piatră de râu legată cu mortar. Cercetătorii presupun că zidurile aveau patru turnuri de colț, după cum scrie și Vasile Alecsandri în povestirea "„O primblare la munți”" (1844). La momentul ridicării zidului au fost construite două turnuri circulare în colțurile de nord-est și sud-est au fost înălțate, cel dinspre nord fiind mai mare și având și rolul de locuință. Ele protejau latura de est unde se afla
Schitul Hangu () [Corola-website/Science/327537_a_328866]
-
și hoțul”" în care se vorbește despre o călugăriță care fusese adusă de copilă la mănăstire. Văzând-o că-și plânge soarta, un haiduc îi propune să fugă împreună cu el pentru a fi astfel fericită. În povestirea "„O primblare la munți”" (1844), scriitorul relatează o călătorie prin munți la Mănăstirea Pângărați, ocazie cu care a ajuns la schitul Hangu și la schitul Durău. Deși erau flămânzi, ei au plecat de la Hangu la Durău, unde, după ce s-au rătăcit pe drum și
Schitul Hangu () [Corola-website/Science/327537_a_328866]
-
o călugăriță care fusese adusă de copilă la mănăstire. Văzând-o că-și plânge soarta, un haiduc îi propune să fugă împreună cu el pentru a fi astfel fericită. În povestirea "„O primblare la munți”" (1844), scriitorul relatează o călătorie prin munți la Mănăstirea Pângărați, ocazie cu care a ajuns la schitul Hangu și la schitul Durău. Deși erau flămânzi, ei au plecat de la Hangu la Durău, unde, după ce s-au rătăcit pe drum și au fost călăuziți de un cioban, au
Schitul Hangu () [Corola-website/Science/327537_a_328866]
-
fost călăuziți de un cioban, au aflat că nu se găsește nimic de mâncare. Ei au făcut drumul înapoi la Hangu, unde au mâncar „ca lupii din Valahia”. În scrierea postumă „Piatra Teiului (Legendă)”, Alecu Russo relatează o călătorie prin munții Moldovei, amintind și de "„săhăstria de la Hangu, care în veacul nostru prea pozitivist nu mai e cercetată decât din nelegiuită curiozitate”". Aceasta se află "„într-o întunecată adâncătură”". Locuitorii din satul Hangu"„mărginit de doi munți între care curge Bistrița
Schitul Hangu () [Corola-website/Science/327537_a_328866]
-
relatează o călătorie prin munții Moldovei, amintind și de "„săhăstria de la Hangu, care în veacul nostru prea pozitivist nu mai e cercetată decât din nelegiuită curiozitate”". Aceasta se află "„într-o întunecată adâncătură”". Locuitorii din satul Hangu"„mărginit de doi munți între care curge Bistrița”" (denumiți și hangani) sunt considerați cinstiți, liniștiți și domoli la vorbă, aceasta datorându-se faptului că se află pe moșiile cneazului Cantacuzino. La Hangu s-au refugiat pentru o scurtă perioadă o parte dintre participanții la
Schitul Hangu () [Corola-website/Science/327537_a_328866]
-
pornească la luptă. Auzind că prințul G., unul din șefii miliției, plecase cu un regiment de soldați și cu o ceată numeroasă de slujitori pentru a-i prinde pe revoluționarii refugiați la Hangu, ei hotărăsc să se retragă "„mai în fundul munților, în schitul Hangului, unde sunt ziduri, unde sunt patru turnuri și unde apă este”". Prințul, revoluționarii și țăranii pornesc a doua zi dimineața către schitul Hangului, care devenise un "„loc singuratic, pe care moartea pusese acum stăpânire și care inspira
Schitul Hangu () [Corola-website/Science/327537_a_328866]
-
care moartea pusese acum stăpânire și care inspira sufletului o adâncă tristețe”". Poetul descrie astfel starea schitului la acel moment: "„Acest schit, odinioară adăpost de călugărițe, era acum părăsit și începea a se degrada. Ca toate mănăstirile vechi, ascunse între munți, era întărit cu ziduri nalte și cu patru turnuri ridicate pe la unghiuri. Unul din aceste turnuri, sub care se deschidea poarta, servea de clopotniță. Înlăuntrul zidurilor se găsea o biserică mică de piatră și câteva chilii prin care șuiera vântul
Schitul Hangu () [Corola-website/Science/327537_a_328866]
-
a fost un arhitect și scenograf de film. A realizat decorurile pentru filme de referință ale cinematografiei românești precum "Neamul Șoimăreștilor" (1965), "Meandre" (1966), "Războiul domnițelor" (1969), "Brigada Diverse intră în acțiune" (1970), "Brigada Diverse în alertă!" (1971), "B.D. la munte și la mare" (1971), "Explozia" (1972), "Frații Jderi" (1974), "Osînda" (1976), "Mihail, cîine de circ" (1979), "Masca de argint" (1985), "Colierul de turcoaze" (1986), " Totul se plătește" (1987) și "Noiembrie, ultimul bal" (1988). S-a născut la 19 septembrie 1926
Constantin Simionescu (scenograf) () [Corola-website/Science/327568_a_328897]
-
naturală de tip speologic) și, face parte din complexul carstic al Cheilor Bicazului. Este situată în județul Neamț pe teritoriul administrativ al comunei Bicazu Ardelean. Aria naturală se află spre la limita vestică a județului Neamț cu județul Harghita în Munții Hășmaș, pe partea stângă a apei Bicazului - în apropierea porțiunii din drumului național DN12C care leagă localitatea Bicazu Ardelean de Lacu Roșu prin "Cheile Bicazului". Acesul spre peștera se face din dreptul carierei de calcar Surduc, la un sfert de
Peștera Munticelu () [Corola-website/Science/327571_a_328900]
-
naturală de tip mixt - speologic și faunistic), situată în județul Neamț pe teritoriul administrativ al comunei Bicazu Ardelean. Aria naturală se află la 965 m altitudine în partea nord-vestică a satului Telec și, în imediata apropiere a DJ127A în nord-estul Munților Hășmaș, la limita vestică a județului Neamț cu județul Harghita. Accesul către obiectiv se face pe un traseu marcat și semnalizat cu panouri de informare. Reprezintă o peșteră aflată în versantul de est-nord-est al muntelui Toșorog la nivelul versantului drept
Peștera Toșorog () [Corola-website/Science/327577_a_328906]
-
apropiere a DJ127A în nord-estul Munților Hășmaș, la limita vestică a județului Neamț cu județul Harghita. Accesul către obiectiv se face pe un traseu marcat și semnalizat cu panouri de informare. Reprezintă o peșteră aflată în versantul de est-nord-est al muntelui Toșorog la nivelul versantului drept al văii Bradului (Capra), la circa 9 km în amonte de conflueța acestui pârîu cu Bicazul. Are aspect de labirint subteran cu o lungime de 423 m dezvoltat în sensul înclinării stivei de conglomerate, pe
Peștera Toșorog () [Corola-website/Science/327577_a_328906]
-
este o arie protejată de interes național ce corespunde categoriei a IV-a IUCN (rezervație naturală de tip paleontologic) situată în județul Neamț, pe teritoriul administrativ al orașului Piatra Neamț. Aria naturală se află la nivelul terminației sudice a Munților Stânișoarei pe culmea Cozla (679 m), în partea nord-vestică a orașului Piatra Neamț în spațiul format de unghiul dintre DN15 și DN15C. Rezervația naturală cu o suprafață de 10 hectare a fost declarată arie protejată prin "Legea Nr.5 din 6
Locul fosilifer Cozla () [Corola-website/Science/327582_a_328911]
-
început în zona orașului Piatra Neamț din 1883, nume precum Leon Cosmovici (sec. XIX), Mircea Paucă, biologul Mihai Ciobanu (a doua jumătate a sec. XX) fiind strâns legate de descoperirile făcute aici. S-au publicat monografii precum "Păturele cu pești din Munții Pietricica și Cozla - Districtul Neamț. Orașul Peatra" (Leon Cosmovici, 1887), "Fauna fosilă din oligocenul de la Piatra Neamț" (Ciobanu Mihai, 1977) și multiple articole, printre care cele ale Facultății de Geologie din Iași ocupă un loc dominant. Din România ""Acvariul de Piatră
Locul fosilifer Cozla () [Corola-website/Science/327582_a_328911]
-
Linder (în partea superioară "Neualmgrieß") este un mic râu de munte ce curge la sud-vest de Oberammergau, în Bavaria Superioară. El formează cursul inferior al râului Ammer, care se varsă apoi în Ammersee. "Linder" se formează la sud-vest de Castelul Linderhof, în apropiere de granița cu Austria, la confluența râurilor Fischbach
Râul Linder () [Corola-website/Science/327583_a_328912]
-
spre Moldova - locul de retragere al armatei românești. La Constanța Sterie Ciumetti este numit inspector general de poduri și șosele. Sterie Ciumetti s-a căsătorit cu Anastasia (născută Papahagi) care se trăgea tot dintr-o familie de păstori, din zona munților Pind, și care a urmat numai șase clase de liceu. Pe vremea aceea în Balcani nu era obișnuit ca fetele să studieze. Prin soția lui, Sterie va avea ca rude aromâni însemnați. Anastasia (Seaua) era soră cu Pericle Papahagi, ambii
Sterie Ciumetti (inginer) () [Corola-website/Science/327595_a_328924]
-
ca pe un presentiment de rău augur, aud răsunând trâmbițele de argint ale cetății Graalului..." S-a dovedit apoi a fi foarte greu să faci să înflorească poiana din fața schitului, după dorința regală, deoarece sihăstria lui Gurnemanz era ridicată în munți, la o altitudine de aproximativ 1.100 de metri deasupra nivelului mării. Prin urmare, i s-a dat o mână de ajutor naturii și, înainte de fiecare vizită a regelui, din locuri cu climat mai prielnic se scoteau „brazde de iarbă
Sihăstria lui Gurnemanz () [Corola-website/Science/327614_a_328943]