55,839 matches
-
, Mircea (1.X.1939, Voinești, j. Iași), folclorist. Este fiul Ecaterinei (n. Panu) și al lui Constantin Fotea, meseriaș. După studii universitare la Facultatea de Filologie a Universității din Iași (1958-1963), devine asistent la Institutul Pedagogic (1963-1969), trecând ca asistent la Facultatea de Filologie din Iași, unde în 1990 va fi conferențiar. Este doctor în filologie al Universității din Cluj-Napoca (1978). Colaborează la „Analele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287074_a_288403]
-
1.X.1939, Voinești, j. Iași), folclorist. Este fiul Ecaterinei (n. Panu) și al lui Constantin Fotea, meseriaș. După studii universitare la Facultatea de Filologie a Universității din Iași (1958-1963), devine asistent la Institutul Pedagogic (1963-1969), trecând ca asistent la Facultatea de Filologie din Iași, unde în 1990 va fi conferențiar. Este doctor în filologie al Universității din Cluj-Napoca (1978). Colaborează la „Analele științifice ale Universității «Al. I. Cuza»”, „Anuar de lingvistică și istorie literară”, „Anuarul Muzeului Etnografic al Moldovei”, „Ateneu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287074_a_288403]
-
aduce - apreciază unul dintre referenții tezei de doctorat, profesorul G. Ivănescu - „numeroase contribuții de amănunt, dar și o viziune de ansamblu măreață asupra folclorului și etnografului român”. F. participă, individual sau împreună cu studenții filologi, la îmbogățirea Arhivei de Folclor a Facultății din Iași cu materiale din județele Moldovei. SCRIERI: Simeon Florea Marian, folclorist și etnograf, București, 1987; Sapientia ars vitae est. Mic dicționar de cuvinte, locuțiuni, cugetări și citate străine, Iași, 2002. Repere bibliografice: Marin Florea, „Simeon Florea Marian, folclorist și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287074_a_288403]
-
, Sabina Cornelia (25.III.1912, Târgoviște - 3.V. 1989, București), folclorist. Învață mai întâi în orașul natal și urmează Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din București (1930-1934), devenind aici asistent suplinitor (1934-1938) la Catedra de dialectologie și folclor romanic, asistent definitiv (1938-1947) la Catedra de istoria literaturii române vechi, șef de lucrări (1947-1952) la Catedra de literatură română
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289986_a_291315]
-
BĂCILĂ, Iosif (12.IX.1947, Dalboșeț, j. Caraș-Severin), poet. Este fiul Floarei Băcilă, funcționară, și al lui Iosif Băcilă, tâmplar. Urmează școala generală în localitatea natală, apoi liceul în comuna Bozovici (1961-1965) și Facultatea de Filologie a Universității din Timișoara (1968-1972). A debutat cu poezie în revista „Orizont” (1979). Imaginea-cheie a liricii lui B. este aceea a locului natal, văzut ca spațiu privilegiat, generator de sentimente și aserțiuni lirice, textul reflectând puternice afinități cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285524_a_286853]
-
este o expresie de largă circulație în epocă. „Idealul omului perfect educat și deci desăvârșit spiritual domină întreaga concepție: Această culme a gândirii umaniste este legată indisolubil de litterae, mijloc prin care omul se descoperă pe sine, își dezvoltă toate facultățile și dobândește toate virtuțile.” Literele și definiția omului complet se confundă. Literatura este expresia totală a aspirațiilor omului, simbol al spiritualității și umanizării integrale. La această demnitate literatura nu mai fusese ridicată și nici nu o va mai atinge până în
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
, Igor (21.III.1922, Vladimirovka, j.Cahul), traducător. Este fiul Verei (n. Birincov) și al lui Constantin Crețu, intelectuali. A făcut studii la Facultatea de Filologie a Universității de Stat din Chișinău (1945-1951) și la Institutul de Literatură „Maxim Gorki” din Moscova (1957-1958). A fost redactor la revista „Nistru” și consultant la Uniunea Scriitorilor din Republica Moldova. După ce debutează cu poezii, se dedică în exclusivitate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286490_a_287819]
-
a versifica este vizibilă și în traducerea, în cadențe cam săltărețe, a tragediei Cidul de Corneille, în 1883. Pentru „junimea studioasă”, D. a alcătuit un Tratat de literatură (1887), cuprinzând noțiuni de stilistică, retorică și poetică, precum și un capitol despre „facultățile literare” (geniu, talent, imaginație), toate exemplificate cu pasaje din clasicii francezi și din scriitorii români. Capitolul final, consacrat istoriei literaturii române (cu date foarte sumare), este însoțit de o selecție de texte din proza și poezia românească. SCRIERI: Flori singuratice
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286849_a_288178]
-
RUSSO, Veronica (17.IX.1918, Răspopeni, j. Orhei), poetă și publicistă. Își începe studiile universitare la Iași, în 1937, și le termină la București, în 1942, fiind licențiată a Facultății de Litere și Filosofie. Publică de timpuriu și își continuă activitatea în timpul studenției. Scrie la „Pagini literare”, „Luptătorul”, „Revista Fundațiilor Regale”, „Transilvania noastră”, iar după 1959 colaborează la „Gazeta literară”, „Luceafărul”, „Săptămâna”, „Secolul 20”, „Flacăra”, semnând și cu pseudonimele V.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289405_a_290734]
-
a impresionat mult insistența sa asupra persoanei: „mereu trebuie pornit de la persoană!”. Răspunsul lui îmi răsună și acum în urechi și mă emoționează: „Îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru că în tot acest timp nu am străbătut inutil drumul până aici, la facultate!”. Pentru el cred că era o confirmare providențială a sensului profund al activității sale ca profesor și o motivație nouă pentru viitor, iar pentru mine o confirmare a faptului că învățasem ceva semnificativ, care m-ar fi putut ajuta să
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
a libertății, a responsabilității față de viitor, ca dominație asupra istoriei și eliberare a nevoilor primare. Dacă este conștiința cea care caută sensul, se poate avea o cunoaștere a sensului moral al acțiunilor noastre? Primul pas îl constituie proba existenței unei facultăți ce ține de acest tip de cunoaștere. Bruno Schüller, preocupat de modul în care ajungem să atribuim unei conștiințe facultatea de a percepe și de a judeca moral, consideră că se ajunge la aceasta prin convingerea că putem distinge, între
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
caută sensul, se poate avea o cunoaștere a sensului moral al acțiunilor noastre? Primul pas îl constituie proba existenței unei facultăți ce ține de acest tip de cunoaștere. Bruno Schüller, preocupat de modul în care ajungem să atribuim unei conștiințe facultatea de a percepe și de a judeca moral, consideră că se ajunge la aceasta prin convingerea că putem distinge, între toate percepțiile pe care le avem și judecățile pe care le formulăm, o clasă particulară de percepții morale. Pornim de la
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
că se ajunge la aceasta prin convingerea că putem distinge, între toate percepțiile pe care le avem și judecățile pe care le formulăm, o clasă particulară de percepții morale. Pornim de la constatarea că avem percepții morale, prin urmare posedăm o facultate (putere activă) de a percepe sau cunoaște ceea ce este moral, facultate pe care o numim „conștiință”. Referindu-se la această realitate, Paolo Valori afirmă că ideea de bine și de rău se naște din voința de a da o semnificație
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
toate percepțiile pe care le avem și judecățile pe care le formulăm, o clasă particulară de percepții morale. Pornim de la constatarea că avem percepții morale, prin urmare posedăm o facultate (putere activă) de a percepe sau cunoaște ceea ce este moral, facultate pe care o numim „conștiință”. Referindu-se la această realitate, Paolo Valori afirmă că ideea de bine și de rău se naște din voința de a da o semnificație și o valoare acțiunii noastre, în „tragicitatea substanțială” cauzată de căutarea
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
principiul-persoană” nu face altceva decât să ducă la împlinire paradigma metafizicii ființei.” Același autor încearcă să răspundă la o întrebare care se asociază direct încercării noastre de a defini persoana. Ce anume definește ființa? În acest demers trece de la o facultate la alta, care ar putea să distingă identitatea persoanei: trupul, unitatea eului autoconștient, memoria, actele voinței, cunoașterea, iubirea, capacitatea de relaționare. În concepția sa, „persoana înseamnă toate aceste lucruri împreună, care află un nucleu ultim de sprijin în actul său
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
al doilea rând, „sufletul-spirit este unit cu trupul în vederea fericirii”, fapt neexplicat de autor, care rezultă din dualitatea presupusă. Cu toate acestea, se subliniază că asocierea trupului la destinul sufletului spre fericire atrage după sine o complexitate consecutivă la adăugarea facultăților pe care spiritul le posedă în raport cu corpul. În al treilea rând, „sufletul este asemănare cu toate lucrurile”, afirmație care ține cont de două observații importante: prima se referă la tema omului microcosmos, iar a doua la sufletul - imagine și similitudine
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
existente. O morală bazată pe experiență, în dialog cu cultura, este o morală care caută în cultură noutatea materială care urmează să fie supusă evaluării criteriilor sale normative. Experiența ca „reflecție transcendentală” presupune o dublă capacitate în subiect: receptivitatea ca facultate de a surprinde datul de cunoscut și spontaneitatea care caracterizează receptivitatea și care se identifică cu intuiția. Momentul inițial și fondant al experienței transcendentale, în experiența obiectelor și în experiența ființei, îl constituie auto-experiența. În cadrul acestei auto-experiențe se desprinde posibilitatea
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
muncii ei și ceea ce în mod cazual ar fi avut, aparținea tatălui. Nu avea dreptul nici măcar să dispună de ea însăși. Până la vârsta de doisprezece ani și jumătate, fiica nu putea să refuze căsătoria decisă de tatăl ei, care avea facultatea de a o căsători chiar și cu un om diform. Putea să o vândă ca sclavă cu condiția să nu fi împlinit doisprezece ani. Doar fiica majoră (mai mare de doisprezece ani și jumătate) era independentă. Logodirea ei nu putea
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
pradă a răului sau a demonului ce cauzează boala. Doar practica magică sau medicina legată de divinitate pot să determine eliberarea de boală. Filosofia aristotelică Pentru Aristotel, orice cunoaștere derivă din experiență, iar impresiile obținute de la simțuri sunt elaborate de către facultățile minții, aducând la lumină formele care sunt inerente obiectelor naturii. Noțiunile de „cauză” și de „efect” sunt utile pentru a pune în evidență raporturile existente în natură. Ia formă un raționalism subiectivist ce consideră rațiunea individului unic parametru de confruntare
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
ȘAHIGHIAN, Alexandru Al. (13.ÎI.1950, București), germanist. Este fiul Mariei Șahighian, redactor și traducător, și al scriitorului Alexandru Șahighian. Urmează, la București, Liceul German (1957-1969) și Facultatea de Limbi Germanice (1969-1974). Va fi profesor la Liceul „Dimitrie Cantemir” din capitală (1974-1977), apoi redactor la revistele „Secolul 20” (1977-1994) și „Lettre internaționale” (din 1994). Debutează cu versiuni din lirica lui Eugen Jebeleanu în revistă „Neue Literatur” (1973), continuând
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289432_a_290761]
-
Negrea, iar ca dramaturg, cu piesa Trei cruci, „apocalips în nouă tablouri”, datată de autor 1922. Din 1924 susține cronica dramatică la săptămânalul „Clipa”, participă la reuniunile cenaclului literar organizat de redacția revistei, frecventează seminarul condus de Mihail Dragomirescu la Facultatea de Litere, e prezent și devine cunoscut în mediile teatrale și literare. În 1927 îi sunt reprezentate comedia Mirele și drama Uzina la Teatrul Popular din Tismana. Tot în 1927 scrie, împreună cu N.N. Șerbănescu, scenariul pentru filmul Iancu Jianu. Publică
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289077_a_290406]
-
la Școala Militară de Intendență și Finanțe din Craiova, absolvită în 1955. Va fi repartizat la Cluj ca ofițer la Brigada de Artilerie Antiaeriană (1955-1961), apoi se transferă la Întreprinderea de Construcții Căi Ferate (1961-1964). În 1965 se înscrie la Facultatea de Filosofie a Universității „Babeș-Bolyai”, susținându-și licența în 1970. Din 1968 intrase în redacția ziarului județean „Făclia”, de unde va fi scos în 1970, în urma unui „scandal de presă”; în 1972 se angajează corespondent pentru ziarul „Satul socialist” (București), fiind
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289607_a_290936]
-
, Cătălina (19.XII.1941, București), istoric literar și editoare. Este fiica Speranței Brezuleanu (n. Trașcă) și a lui Petru Brezuleanu, economiști. După absolvirea Liceului „Zoia Kosmodemianskaia” din București, urmează tot aici Facultatea de Limba și Literatura Română (1960-1965). Lucrează în calitate de cercetător la Institutul de Istorie și Teorie Literară „G. Călinescu” al Academiei Române, iar din 1991 devine și cadru didactic universitar. Își susține doctoratul în 1982 cu lucrarea Cărți populare și cultură românească
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290478_a_291807]
-
experiența de „brigadier” la Salva-Vișeu, roman remarcat de un critic cunoscut și propus spre editare, publicat însă numai după un sfert de veac sub titlul Crivățul bate năpraznic (1974). Va fi fost totuși o recomandare solidă pentru admiterea tânărului la Facultatea de Filologie din București și îndeosebi la Școala de Literatură „M. Eminescu”, frecventată timp de doi ani (1950-1952). După obținerea licenței în 1954, F. lucrează ca redactor la ziarul „Zori noi” din Suceava, până în 1958, când, se pare, i se
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286998_a_288327]
-
IUGA, Ion (6.I.1940, Săliștea de Sus, j. Maramureș - 19.XI.1993, București), poet. Este fiul Anuței și al lui Vasile Iuga, țărani. Face liceul la Cluj (1954-1958) și Năsăud (1959) și Facultatea de Filologie la Universitatea din Cluj, absolvind în 1964. După terminarea facultății este profesor de liceu la Sighetu Marmației. Debutase cu reportaje în 1959, în ziarul „Pentru socialism” din Baia Mare, iar poezie publică din 1963, când îi apar primele versuri
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287641_a_288970]