56,932 matches
-
Cometele (latină: stella cometa, greacă: komē, „steaua cu păr”) sunt corpuri cerești mici, de aparență nebuloasă, care se rotesc în jurul unui Soare. De obicei, este vorba de Soarele Sistemului nostru Solar. Simbolul astronomic pentru comete (☄) constă dintr-un disc cu o coadă formată din trei linii. Multe comete trec prin zonele marginale ale Sistemului Solar. Uneori, unele din ele ajung totuși și
Cometă () [Corola-website/Science/298255_a_299584]
-
Cometele (latină: stella cometa, greacă: komē, „steaua cu păr”) sunt corpuri cerești mici, de aparență nebuloasă, care se rotesc în jurul unui Soare. De obicei, este vorba de Soarele Sistemului nostru Solar. Simbolul astronomic pentru comete (☄) constă dintr-un disc cu o coadă formată din trei linii. Multe comete trec prin zonele marginale ale Sistemului Solar. Uneori, unele din ele ajung totuși și în apropierea Soarelui, unde capetele lor
Cometă () [Corola-website/Science/298255_a_299584]
-
este vorba de Soarele Sistemului nostru Solar. Simbolul astronomic pentru comete (☄) constă dintr-un disc cu o coadă formată din trei linii. Multe comete trec prin zonele marginale ale Sistemului Solar. Uneori, unele din ele ajung totuși și în apropierea Soarelui, unde capetele lor luminoase și cozile lor lungi și strălucitoare constitue o imagine spectaculoasă. Majoritatea cometelor se apropie de Soare doar pentru o scurtă perioadă de timp. Majoritatea cometelor sunt formate din trei părți: Partea solida a cometelor este formată
Cometă () [Corola-website/Science/298255_a_299584]
-
trei linii. Multe comete trec prin zonele marginale ale Sistemului Solar. Uneori, unele din ele ajung totuși și în apropierea Soarelui, unde capetele lor luminoase și cozile lor lungi și strălucitoare constitue o imagine spectaculoasă. Majoritatea cometelor se apropie de Soare doar pentru o scurtă perioadă de timp. Majoritatea cometelor sunt formate din trei părți: Partea solida a cometelor este formată dintr-un nucleu mic, întunecat, construit din compuși organici și gaz înghețat (având o temperatură de -270 °C). Printre compușii
Cometă () [Corola-website/Science/298255_a_299584]
-
carbon, metanol, etanol, cianura de hidrogen și etan. Diametrul nucleului la intrarea cometei in sistemul solar poate fi de la 100m până la 40 km, având o masă de ordinul 10^-9 mase terestre. Atunci când cometa se află la distanță mare față de Soare, nucleul are temperaturi foarte scăzute, gazele păstrându-se în stare solidă în interiorul nucleului. În aceste cazuri, cometele mai sunt numite și „bulgări de zăpadă murdară”, deoarece mai bine de jumătate din compoziția lor este gheață. În apropierea Soarelui, întreaga materie
Cometă () [Corola-website/Science/298255_a_299584]
-
mare față de Soare, nucleul are temperaturi foarte scăzute, gazele păstrându-se în stare solidă în interiorul nucleului. În aceste cazuri, cometele mai sunt numite și „bulgări de zăpadă murdară”, deoarece mai bine de jumătate din compoziția lor este gheață. În apropierea Soarelui, întreaga materie gazoassă este volatilizată, dar o parte din nucleu, protejat de un strat de pulbere rău conducător de căldură, rămâne solid. Nucleele cometelor se numără printre cele mai întunecate obiecte cunoscute din sistemul solar. Sonda Giotto a constatat că
Cometă () [Corola-website/Science/298255_a_299584]
-
solar. Sonda Giotto a constatat că nucleul cometei Halley reflectă 4% din lumina care cade pe el, pe când asfaltul reflectă 7%. În jurul nucleului se formează un nor imens de gaz, numit coamă. Coama se mărește pe măsură ce cometa sa apropie de Soare. Căldura Soarelui forțează nucleul de gheață să se topească; astfel apar jeturi de gaz și praf, lungi de zeci de mii de kilometri. Coama împreună cu nucleul constituie capul cometei. Cozile cometelor pot fi formate din gaz și din praf, reprezentând
Cometă () [Corola-website/Science/298255_a_299584]
-
Giotto a constatat că nucleul cometei Halley reflectă 4% din lumina care cade pe el, pe când asfaltul reflectă 7%. În jurul nucleului se formează un nor imens de gaz, numit coamă. Coama se mărește pe măsură ce cometa sa apropie de Soare. Căldura Soarelui forțează nucleul de gheață să se topească; astfel apar jeturi de gaz și praf, lungi de zeci de mii de kilometri. Coama împreună cu nucleul constituie capul cometei. Cozile cometelor pot fi formate din gaz și din praf, reprezentând alungirea coamei
Cometă () [Corola-website/Science/298255_a_299584]
-
să se topească; astfel apar jeturi de gaz și praf, lungi de zeci de mii de kilometri. Coama împreună cu nucleul constituie capul cometei. Cozile cometelor pot fi formate din gaz și din praf, reprezentând alungirea coamei cometei în direcția opusă Soarelui datorată presiunii luminii și vântului solar (format din particule încărcate electric). Coada poate fi dreaptă sau curbă, unică sau multiplă. De multe ori cometele prezintă două cozi: una alcătuită din praf, iar alta formată din gaze. Coada formată din praf
Cometă () [Corola-website/Science/298255_a_299584]
-
praf dau aureolei o culoare alb-gălbuie, iar gazele ionizate conferă cozii o nuanță albăstruie sau verde. Coada unei comete poate atinge dimensiuni impresionate, uneori mai mult de o Unitate Astronomică. Lungimea cozii este invers proporțională cu distanța dintre cometă și Soare (cu cât cometa este mai aproape de Soare cu atât coada sa devine mai lungă). După modul în care se rotesc în jurul Soarelui avem mai multe tipuri de comete: Evoluția obișnuită a unei comete presupune pierderea treptată a gazelor, în final
Cometă () [Corola-website/Science/298255_a_299584]
-
gazele ionizate conferă cozii o nuanță albăstruie sau verde. Coada unei comete poate atinge dimensiuni impresionate, uneori mai mult de o Unitate Astronomică. Lungimea cozii este invers proporțională cu distanța dintre cometă și Soare (cu cât cometa este mai aproape de Soare cu atât coada sa devine mai lungă). După modul în care se rotesc în jurul Soarelui avem mai multe tipuri de comete: Evoluția obișnuită a unei comete presupune pierderea treptată a gazelor, în final rămânând numai nucleul de rocă: cometa se
Cometă () [Corola-website/Science/298255_a_299584]
-
impresionate, uneori mai mult de o Unitate Astronomică. Lungimea cozii este invers proporțională cu distanța dintre cometă și Soare (cu cât cometa este mai aproape de Soare cu atât coada sa devine mai lungă). După modul în care se rotesc în jurul Soarelui avem mai multe tipuri de comete: Evoluția obișnuită a unei comete presupune pierderea treptată a gazelor, în final rămânând numai nucleul de rocă: cometa se transformă în asteroid. După 100-200 de treceri la periheliu cometa pierde gazele și elementele ușoare
Cometă () [Corola-website/Science/298255_a_299584]
-
final rămânând numai nucleul de rocă: cometa se transformă în asteroid. După 100-200 de treceri la periheliu cometa pierde gazele și elementele ușoare volatile, devenind o "cometă bătrână". Nucleul cometelor se poate fragmenta, în special când acestea trec în apropierea Soarelui sau a unei planete. Astfel, din nucleu se pot desprinde fragmente foarte mici de material (meteoroizi). Când dezintegrarea survine brusc, cometa, devenită asteroid, se prabușește pe o planetă sau pe Soare. De asemenea este posibil ca o cometă să fie
Cometă () [Corola-website/Science/298255_a_299584]
-
poate fragmenta, în special când acestea trec în apropierea Soarelui sau a unei planete. Astfel, din nucleu se pot desprinde fragmente foarte mici de material (meteoroizi). Când dezintegrarea survine brusc, cometa, devenită asteroid, se prabușește pe o planetă sau pe Soare. De asemenea este posibil ca o cometă să fie aruncată în afara Sistemului Solar datorită interacțiunii cu un alt corp ceresc, de pildă cu o planetă (în special cu Jupiter). Numele date cometelor au urmat mai multe convenții diferite în ultimele
Cometă () [Corola-website/Science/298255_a_299584]
-
timp ca aducătoare de calamități sau evenimente importante. Girolamo Cardano afirma că atunci când o cometă cade în apropiere de Saturn ar anunța ciumă, secetă și trădări; când ar cădea pe lângă Jupiter ar prevesti revoluții; aproape de Marte ar semnifica războaie; aproape de Soare, calamități pe tot globul; aproape de Lună, inundații; aproape de Venus, moartea nobililor; aproape de Mercur, un număr mare de nenorociri. Apariția unei comete a provocat și teama că ar putea să lovească Pământul. Coliziunea cu un nucleu ar putea avea efecte catastrofale
Cometă () [Corola-website/Science/298255_a_299584]
-
ori, deoarece binoclul are o luminozitate cu mult superioară. Căutarea cometelor nu este complicată, dar necesită multă perseverență și mai ales un cer curat. Ele pot fi găsite mai ales în zona vestică a cerului la 2-3 ore după apusul Soarelui și în zona estică cu 2-3 ore înainte de răsăritul acestuia. Unele comete sunt observate și prin intermediul unor sonde spațiale. Astfel, cometa Ciuriumov-Gherasimenko este vizitată în anul 2014 de către sonda spațială Rosetta a organizației europene ESA.
Cometă () [Corola-website/Science/298255_a_299584]
-
pe locul III, este remarcată de celebrul compozitor Adrian Enescu (membru al juriului), care-i încredințează compoziția „O inimă de 16 ani”. Aceasta piesă devine, în scurt timp, un șlagăr. Vocea Loredanei apare pe coloana sonoră a filmului “Zâmbet de soare” (regia: Elisabeta Bostan), pe muzica lui Marius Țeicu. Participă la Festivalul de Muzică Ușoară de la Mamaia’87 (26 - 30 august), cu melodiile „Cu tinerețea în suflet” (Dan Beizadea/Viorela Filip) și „Hai vorbește!” (Aurel Manolache/Sașa Georgescu). Într-una din
Loredana Groza () [Corola-website/Science/298245_a_299574]
-
cu ocazia alegerii sale ca membru asociat al acestei academii, Laplace a afirmat stabilitatea sistemului solar. Deși Isaac Newton reușise să deducă matematic legile mișcărilor planetare, formulate anterior de Johannes Kepler, mai rămâneau de rezolvat unele probleme. Orbitele planetelor în jurul Soarelui sunt eliptice, dar ele nu rămân complet neschimbate de la un an la altul. Stabilitatea cosmosului și chiar a legii gravitației a fost pusă la îndoială în diferite momente de personalități eminente precum Leibniz și Leonhard Euler. Laplace a demonstrat că
Pierre-Simon Laplace () [Corola-website/Science/298288_a_299617]
-
an la altul. Stabilitatea cosmosului și chiar a legii gravitației a fost pusă la îndoială în diferite momente de personalități eminente precum Leibniz și Leonhard Euler. Laplace a demonstrat că perturbațiile orbitelor planetelor nu le-ar putea modifica distanțele față de Soare nici după perioade de mii de ani. Chiar dacă această teorie a fost modificată în ultimele două secole, John North comentează că „"scheletul acestei analize rămâne, ca o remarcabilă mărturie a realizărilor urmașilor lui Newton în secolul care a urmat după
Pierre-Simon Laplace () [Corola-website/Science/298288_a_299617]
-
sunt integrați în timp, ei pot duce la valori ce nu mai sunt neglijabile. Laplace a realizat un nou calcul analitic, considerând și termenii de ordin superior, până la gradul 3 (termenii cubici); a concluzionat astfel că oricare două planete și soarele trebuie să fie în echilibru reciproc, relansând, prin urmare, teoria sa privind stabilitatea sistemului solar. Matematicianul și astrofizicianul britanic Gerald James Whitrow descria această lucrare ca fiind „"cel mai important avans realizat în astronomia fizică, după Newton"”. Laplace a avut
Pierre-Simon Laplace () [Corola-website/Science/298288_a_299617]
-
ea apare în aproape toate domeniile fizicii matematice. Laplace a elaborat propria sa cosmologie, difuzată în rândurile comunității științifice europene prin memorii publicate între anii 1780 și 1790. El sugerează că planetele au luat naștere mai întâi prin desprinderea din Soare a unor inele succesive de materie gazoasă, care au devenit apoi sfere solide. Această teorie, numită "ipoteza lui Laplace", sau "ipoteza nebuloaselor", se baza pe mecanica cerească ale cărei baze fuseseră puse de către Newton. A fost teoria predominantă în astronomia
Pierre-Simon Laplace () [Corola-website/Science/298288_a_299617]
-
Albatros romanul "Omul nou". Realizează (împreună cu Aurel Cioran) antologia "Cioran și muzica", apărută la Editura Humanitas, în 1996. Debutează în teatru cu volumul "Isabela, dragostea mea" (Editura Unitext, 1996). Una dintre cele trei piese ale volumului, "Petru sau petele din soare", a primit Premiul Criticii — 1996 din partea Secției Române a Asociației Internaționale a Criticilor de Teatru — Fundația Teatru XXI.<br> Spectacolul cu piesa "Orgasm", realizat de Studioul de Artă Contemporană „Toaca” din București, a fost prezentat în premieră mondială, în 2001
Vlad Zografi () [Corola-website/Science/298327_a_299656]
-
o activitate prodigioasă, scrie peste 20 de lucrări, printre care dialogurile ""De l'infinito, universo e mondi"" ("Despre infinitatea universului și a lumilor", 1584), ""De la causa, principio e uno"" ("Despre cauză, început și unitate", 1584). susține că stelele sunt asemănătoare soarelui, că universul este infinit și conține un număr infinit de lumi populate de ființe inteligente. În ""Cena de le Cenere"" ("Cina cenușii", 1585) expune teoriile lui Copernic, totuși într-o formă confuză, iar în lucrarea ""Gli eroici furori"" ("Pasiunile eroice
Giordano Bruno () [Corola-website/Science/298341_a_299670]
-
de matematică și astronomie la Universitatea din Graz, Austria. Aici lucrează la un complex de ipoteze geometrice având ca scop explicarea depărtării dintre orbitele celor cinci planete cunoscute în acel timp (Mercur, Venus, Marte, Jupiter și Saturn). Kepler consideră că soarele exercită o forță care scade proporțional o dată cu îndepărtarea de o planetă: „Planetele se mișcă în consecință pe o traiectorie eliptică, în centrul căreia se găsește soarele”. În acest fel enunță prima sa lege a mișcării planetelor (vezi Legile lui Kepler
Johannes Kepler () [Corola-website/Science/298358_a_299687]
-
planete cunoscute în acel timp (Mercur, Venus, Marte, Jupiter și Saturn). Kepler consideră că soarele exercită o forță care scade proporțional o dată cu îndepărtarea de o planetă: „Planetele se mișcă în consecință pe o traiectorie eliptică, în centrul căreia se găsește soarele”. În acest fel enunță prima sa lege a mișcării planetelor (vezi Legile lui Kepler), publicată în lucrarea "Mysterium Cosmographicum" („Misterul lumii cosmice”, 1596). În aprilie 1597 Kepler se căsătorește cu Barbara Mühlek. Din cauza presiunilor exercitate de Contrareforma catolică, Kepler este
Johannes Kepler () [Corola-website/Science/298358_a_299687]