56,932 matches
-
din alimente, reptilele nu își pot genera propria căldură corporală. Ele sunt animale care se bazează pe căldură mediului înconjurător pentru a-și menține temperatura corpului la parametri constanți. Multe specii își petrec intervale lungi de timp făcând băi de soare, adesea aplatizându-și corpul, pentru a putea crește suprafață care este încălzita de soare. Ca urmare, reptilele își pot menține metabolismul la un nivel mult mai scăzut. Se hrănește cu broaște, șoareci, șopârle, insecte și cu alți șerpi. Înghite și
Șarpe () [Corola-website/Science/297173_a_298502]
-
se bazează pe căldură mediului înconjurător pentru a-și menține temperatura corpului la parametri constanți. Multe specii își petrec intervale lungi de timp făcând băi de soare, adesea aplatizându-și corpul, pentru a putea crește suprafață care este încălzita de soare. Ca urmare, reptilele își pot menține metabolismul la un nivel mult mai scăzut. Se hrănește cu broaște, șoareci, șopârle, insecte și cu alți șerpi. Înghite și animale mai voluminoase decât corpul său datorită ligamentului elastic, care leagă cele două jumătăți
Șarpe () [Corola-website/Science/297173_a_298502]
-
este a doua planetă ca distanță față de Soare în sistemul nostru solar. Situată la 108 milioane km de Soare, își parcurge orbita în 224,7 de zile. Rotația în jurul propriei sale axe este foarte lentă, durează 243 de zile și are loc de la vest la est, în sens
Venus () [Corola-website/Science/297166_a_298495]
-
este a doua planetă ca distanță față de Soare în sistemul nostru solar. Situată la 108 milioane km de Soare, își parcurge orbita în 224,7 de zile. Rotația în jurul propriei sale axe este foarte lentă, durează 243 de zile și are loc de la vest la est, în sens invers față de rotația celorlalte planete. Cu un diametru de 12.100
Venus () [Corola-website/Science/297166_a_298495]
-
propriei sale axe este foarte lentă, durează 243 de zile și are loc de la vest la est, în sens invers față de rotația celorlalte planete. Cu un diametru de 12.100 km, Venus este, ca poziție, a doua planetă (pornind de la Soare) din sistemul solar, orbita sa fiind cuprinsă între cea a planetelor Mercur și Pământ. Venus este cu foarte puțin mai mică decât Pământul, dar atmosfera sa este foarte diferită: în principal, aceasta este compusă din 96 % gaz carbonic și 3
Venus () [Corola-website/Science/297166_a_298495]
-
situate la o altitudine între 50 și 70 km. Unii dintre aceștia provoacă ploi de acid sulfuric, o substanță chimică foarte agresivă chimic. Pe Venus temperatura este foarte ridicată. De fapt, gazul carbonic acumulat în atmosferă acționează sub efectul razelor Soarelui ca geamurile unei sere: temperatura la sol ajunge până 460 °C. Suprafața planetei Venus este plină de platouri vulcanice, circa 80 % având o variație a înălțimii nu mai mare de 1 km. Se pare că mulți vulcani sunt încă activi
Venus () [Corola-website/Science/297166_a_298495]
-
evenimente periodice majore de remodelare a suprafeței. Atmosfera planetei Venus este compusă din 96,5% dioxid de carbon, 3,5% azot, iar restul din alte substanțe. Temperatura este foarte ridicată, fiind chiar mai mare decât pe planeta Mercur. Venus orbitează Soarele la o distanță medie de circa 108 milioane de kilometri (circa 0,7 UA), și efectuează o orbită la circa 224,65 zile. Deși toate orbitele planetare sunt eliptice, a lui Venus este cea mai apropiată de forma circulară, cu
Venus () [Corola-website/Science/297166_a_298495]
-
UA), și efectuează o orbită la circa 224,65 zile. Deși toate orbitele planetare sunt eliptice, a lui Venus este cea mai apropiată de forma circulară, cu o excentricitate mai mică de 0,01. Când Venus este între Pământ și Soare, poziție cunoscută sub numele de conjuncție inferioară, are apropierea maximă de Pământ pe care o poate avea orice planetă, distanța medie fiind de 41 de milioane km. Planeta ajunge la conjuncția inferioară o dată în medie la fiecare 584 de zile
Venus () [Corola-website/Science/297166_a_298495]
-
nu mai este niciuna timp de 60.200 de ani. În perioadele de excentricitate ridicată, Venus se poate apropia până la 38,2 milioane km. Toate planetele Sistemului Solar orbitează în sens trigonometric atunci când sunt văzute de deasupra polului nord al Soarelui, dar Venus se rotește în sens orar (fenomen denumit „rotație retrogradă”) o dată la fiecare 243 de zile pământene—de departe cea mai lentă perioadă de rotație a oricărei planete cunoscute. Ecuatorul suprafeței venusiene se rotește cu 6,5 km/h
Venus () [Corola-website/Science/297166_a_298495]
-
116.75 zile pământene (ceea ce face ca ziua solară venusiană să fie mai scurtă decât cea a planetei Mercur, de 176 zile pământene); un an venusian durează circa 1,92 zile solare venusiene. Pentru un observator al suprafeței planetei Venus, Soarele pare să răsară la vest și să apună la est, iar durata de la un răsărit la următorul este de 116,75 de zile pământene. Este posibil ca Venus să se fi format din nebuloasa solară cu o perioadă de rotație
Venus () [Corola-website/Science/297166_a_298495]
-
perturbațiile planetare și de efectele mareice asupra atmosferei sale dense, schimbare ce ar fi avut loc de-a lungul a miliarde de ani. Perioada de rotație a lui Venus poate reprezenta o stare de echilibru între blocarea mareică față de gravitația Soarelui, care tinde să reducă viteza de rotație, și una atmosferică creată de încălzirea solară a densei atmosfere venusiene. Un aspect curios al orbitei venusiene și al perioadelor de rotație este intervalul mediu de 584 de zile între apropierile maxime de
Venus () [Corola-website/Science/297166_a_298495]
-
planeta. Dacă vreun impact ulterior a mai creat vreun satelit, și acesta a fost reabsorbit în același mod. O altă explicație a lipsei de sateliți este efectul mareelor solare, care pot destabiliza sateliții mari de pe orbita planetelor terestre apropiate de Soare.
Venus () [Corola-website/Science/297166_a_298495]
-
și “Anti”-ul din manifestele-mi paradoxiste au avut un caracter creativ, nicidecum nihilist (C. M. Popa). Trecerea de la paradoxuri la paradoxism a descris-o foarte documentat Titu Popescu într-o carte clasică asupra mișcării: “Estetică paradoxismului” (1994). Pe când I. Soare, I. Rotaru, M. Barbu, G. Niculescu au studiat paradoxismul în opera mea literară. N. Manolescu se exprimă despre un volum de versuri al meu că este "în răspăr".<br> Nu am avut un premergător care să mă fi influențat, ci
Paradoxism () [Corola-website/Science/297176_a_298505]
-
Sensul Nonsensului (în limba franceză), Ed. Artistiques, Fes, Maroc, 1983 [prima publicație paradoxistă]; <br> http://fs.gallup.unm.edu//LeSensDuNonsens.pdf Titu Popescu, Estetică paradoxismului, Ed. Offsetcolor, Rm. Vâlcea, 2001, <br> http://fs.gallup.unm.edu//Estetica-Paradoxismului.htm <br> I. Soare, Paradoxism și Postmodernism, Ed. Adrianso, Rm. Vâlcea, 2000,<br> http://fs.gallup.unm.edu//ParadoxismSiPostmodernism.pdf <br> C. M. Popa, Mișcarea literară paradoxistă, ARPress, 1992,<br> http://fs.gallup.unm.edu//Miscarea.pdf <br> M. Barbu, G. Băjenaru, Radu Enescu, O.
Paradoxism () [Corola-website/Science/297176_a_298505]
-
alți factori, au micșorat producția a mai multor tipuri de produse agricole, mai cu seamă a celor ce reprezintă materia primă pentru industria prelucrătoare. Față de anul 1990, producerea zahărului în 1998 a scăzut cu 15%, a tutunului - 77%; a florii soarelui - 50%; legumelor - 20%; a fructelor și poamei - 68%; a vitelor și păsărilor 60%; a laptelui - 49%. În anul 1998 întreprinderilor de achiziționare s-au vândut de către gospodării, din volumul total al produselor comercializate: grâu - 1,4%; semințe de floarea soarelui
Județul Bălți (Republica Moldova) () [Corola-website/Science/297189_a_298518]
-
soarelui - 50%; legumelor - 20%; a fructelor și poamei - 68%; a vitelor și păsărilor 60%; a laptelui - 49%. În anul 1998 întreprinderilor de achiziționare s-au vândut de către gospodării, din volumul total al produselor comercializate: grâu - 1,4%; semințe de floarea soarelui - 2%; sfeclă de zahăr - 46%; tutun - 30%; fructe - 23%; vite și păsări - 1,2%. O cantitate mare de producție a fost dată sub formă de plată pentru arendă.
Județul Bălți (Republica Moldova) () [Corola-website/Science/297189_a_298518]
-
din 1959 a fost cu totul diferit: un tricolor negru - alb -verde în benzi verticale, si nu orizontale, având în centru o stea roșie cu opt colțuri având înscris în ea un cerc galben. Culorile benzilor erau cele pan-arabe, soarele galben din centru reprezenta poporul kurd, iar steaua roșie a lui Iștar reprezenta trecutul antic al țării și minoritatea „asiriana”, formată din creștini caldeeni, asirieni sau sirieni. Acest drapel irakian este permis în prezent în zona autonomă kurdă, care, în
Drapelul Irakului () [Corola-website/Science/297221_a_298550]
-
baza stâlpilor, aceste ornamente, vopsite de obicei în roșu, verde și albastru, reprezintă stilizat lujere, frunze de trifoi și de palmier, lalele, crini, ciorchini de struguri aranjate pe așa numitul "Pom al Vieții" "(Életfa)", iar în spațiile de sus apar soarele, semiluna, stele (elemente ale stemei secuiesti) și blazone de familie. Anumite elemente ce compun aceste decorațiuni sunt vădit de origine asiatică. În secolele al XI-lea și al XII-lea Transilvania a fost înglobată treptat, de la vest la est, în
Secui () [Corola-website/Science/297171_a_298500]
-
nocturnă - Speranța - de dificultate medie, amenajată complet, deservită de un teleschi monopost, o mașină de bătut zăpada și tunuri de zăpadă. - secundară pentru începători - Prichindel - de dificultate mică, aflată încă în amenajare, deservită de același teleschi. - secundară pentru avansați - Raza Soarelui - de dificultate medie, aflată încă în amenajare, deservită de același teleschi
Borsec () [Corola-website/Science/297218_a_298547]
-
să fie tot zece la număr. Dat fiind că numai nouă sînt vizibile, ei inventează un al zecelea, pe care-l numesc "Antihton" (Contrapămînt). Cele zece corpuri cerești, gândite a avea formă sferică, sînt următoarele: Mercur, Venus, Marte, Jupiter, Saturn, Soarele, Luna, Pământul, Calea lactee (stelele fixe) și Contrapământul. În centrul universului se află o masă de foc, iar Pămîntul se mișcă în cerc în jurul focului central (care nu este identic cu soarele ci mai degrabă funcționează ca un termen denumit
Pitagora () [Corola-website/Science/297222_a_298551]
-
sferică, sînt următoarele: Mercur, Venus, Marte, Jupiter, Saturn, Soarele, Luna, Pământul, Calea lactee (stelele fixe) și Contrapământul. În centrul universului se află o masă de foc, iar Pămîntul se mișcă în cerc în jurul focului central (care nu este identic cu soarele ci mai degrabă funcționează ca un termen denumit Sufletul universului). Datorită acestei idei despre rotirea pământului, heliocentrismul copernician a fost adesea prezentat în epoca Renașterii ca o revenire la pitagorism. Cele zece sfere emit sunete, ca orice corp aflat în
Pitagora () [Corola-website/Science/297222_a_298551]
-
sa petrecut în 11 septembrie 2004 la exploatarea de pe dealul Țeica (exploatare prin sonde) producând un dezastru ecologic și social. Au fost strămutate peste 100 de gospodării afectate de apa sărată ieșită din pământ și prăbușirea terenului. În timpul eclipsei de soare din 1999, localitatea s-a aflat în punctul de durată maximă al fenomenului. Penitenciarul de la Ocnele Mari, dispărut odată cu surparea salinei, a reprezentat până în anul 1948 unul dintre centrele în care, alături de deținuți de drept comun, au fost încarcerați și
Ocnele Mari () [Corola-website/Science/297217_a_298546]
-
și e necesar la susținerea majorității vieții terestre, fiind folosit în respirație. Totuși, e prea reactiv chimic pentru a rămâne un element liber în atmosfera Pământului fără a ne fi reaprovizionat continuu de fotosinteza din plante, care folosesc energia luminii Soarelui pentru a produce oxigen elementar din apă. Altă formă (alotrop) a oxigenului, ozonul (), absoarbe radiațiile UVB și, consecvent, stratul de ozon de la mare altitudine ajută la protejarea biosferei de radiațiile ultraviolete, dar e un poluant lângă suprafață unde este un
Oxigen () [Corola-website/Science/297158_a_298487]
-
de calciu și hidroxilapatit. Oxigenul este cel mai abundent element chimic, după masă, în biosfera, atmosfera, hidrosfera și litosfera Pământului. Oxigenul este al treilea cel mai răspândit element chimic din univers, după hidrogen și heliu. Aproximativ 0,9% din masa Soarelui este oxigen , element care constituie 49,2% din masa scoarței terestre, și este și componentul major al oceanelor planetare (88,8% din masa lor). Oxigenul gazos este al doilea cel mai răspândit component din atmosfera Pământului, deoarece reprezintă 20,8
Oxigen () [Corola-website/Science/297158_a_298487]
-
de mii de ani. Geologii planetari au măsurat diferenețele dintre abundanța izotopilor de oxigen din mostre provenite de pe Pământ, Lună, Marte și meteoriți, însă pentru mult timp nu au putut obține valori de referință pentru relațiile dintre izotopii prezenți în Soare, despre care se crede că sunt la fel cu cei din nebuloasa protosolară. Totuși, analiza mostrelor de siliciu expuse vântului solar din spațiu și reajunse pe Pământ prin intermediul sondei Genesis au arătat că Soarele are o proporție mai mare de
Oxigen () [Corola-website/Science/297158_a_298487]