55,283 matches
-
remodelarea clădirii fostei ambasade germane în "Haus der Wehrmacht" pentru ofițerii germani. După ce a fost folosită de către Guvernul Britanic între anii 1945 și 1955 clădirea a fost demolată. Hoffmann a murit la Viena, în vârstă de 85 de ani. Receptarea critică a operei lui Hoffmann a reflectat fidel schimbarea gusturilor și ideologii în istoria arhitecturii din secolul al XX-lea. El a beneficiat de o atenție favorabilă din partea criticii la începutul carierei sale; "The Studio" l-a adus în anul 1901
Josef Hoffmann () [Corola-website/Science/336247_a_337576]
-
fete din Imperiul Austro-Ungar. După absolvire s-a înscris pentru o scurtă perioadă la Conservatorul din Praga și la Facultatea de Medicină, dar a abandonat studiile după două semestre. În 1918 s-a căsătorit cu Ernst Pollak, un intelectual și critic literar evreu pe care l-a cunoscut în cercurile literare din Praga, și s-a mutat cu el la Viena. Căsătoria, care ar fi determinat-o să rupă relațiile cu tatăl ei timp de mai mulți ani, a fost una
Milena Jesenská () [Corola-website/Science/336276_a_337605]
-
mūn (m.833) printr-un program bazat pe observații astronomice, întrucât teoria lui Ptolemeu începea să fie pusă la îndoială. Activitatea științifică s-a desfășurat la Bagdad și Damasc, iar în urma observațiilor o serie de discrepanțe au determinat o reexaminare critică conținută în paginile unor lucrări de mari dimensiuni, precum opera științifică ce aparține lui Al-Bīrūnī (973-1048). Aceasta constă într-o sinteză a tradițiilor astronomice grecești, indiene și arabe, fiind evidențiată în același timp relația dintre știință și filosofie. Al-Bīrūnī a
Cosmologia islamică () [Corola-website/Science/336301_a_337630]
-
site "Jidar for culture and publishing". Era un site non-profit unde numeroase cărți, articole ( în special cele în care regimul Al Assad era criticat), și jurnale ale prizonierilor sirieni erau publicate. AlKhalaf este renumit pentru activitățile sale culturale și scrierile critice împotriva regimului politic aflat la putere în Siria. Activitățile sale împotriva regimului începuseră încă dinainte ca Primăvară Arabă să ia amploare. În Egipt, Khalaf participă și la o manifestație în fața ambasadei siriene de la Cairo, în care participanții cereau deturnarea regimului
Khalaf Ali Alkhalaf () [Corola-website/Science/336307_a_337636]
-
conținut poezie, ficțiune, non-ficțiune, recenzii și note istorice. Ea a fost fondată de care a servit ca editor și ocazional redactor până la moartea sa în anul 1843. White l-a angajat pe Edgar Allan Poe în 1835 ca scriitor și critic. Alte persoane implicate în activitatea revistei au fost Matthew Fontaine Maury și ruda sa, Benjamin Blake Minor. Ea și-a încetat apariția în iunie 1864, parțial din cauza implicării orașului Richmond în Războiul Civil American. "" a apărut pentru prima dată în
Southern Literary Messenger () [Corola-website/Science/336315_a_337644]
-
februarie 1861, "Southern Literary Messenger" a apărat mișcarea de secesiune prin publicarea unui articol al medicului William H. Holcombe, intitulat „The Alternative: A Separate Nationality, or the Africanization of the South”. Edgar Allan Poe a fost angajat ca scriitor și critic în august 1835, eventual pe baza unei recomandări făcute lui White de John Pendleton Kennedy. O lună mai târziu, White l-a concediat pe Poe, sub falsul pretext că obișnuia să bea, dar l-a reangajat în octombrie. Prin decembrie
Southern Literary Messenger () [Corola-website/Science/336315_a_337644]
-
sub falsul pretext că obișnuia să bea, dar l-a reangajat în octombrie. Prin decembrie, Poe a fost numit redactor al revistei. În timp ce lucra pentru "Messenger", Poe a publicat 37 recenzii de cărților și periodice americane și străine, devenind primul critic literar din Statele Unite ale Americii. Poe a fost mândru de realizările sale în cadrul revistei, concretizate printr-un salt major al numărului de abonați. Într-o scrisoare scrisă cu câțiva ani mai târziu, în 1844, Poe a afirmat că a început
Southern Literary Messenger () [Corola-website/Science/336315_a_337644]
-
, consultant cultural expert în politici culturale, critic de teatru și manager cultural, este, din data de 4 mai 2016, actualul ministru al culturii din România, membră a guvernului Guvernul Dacian Cioloș. este consultant cultural expert independent și trainer în management cultural, politici culturale europene și cooperare culturală
Corina Șuteu () [Corola-website/Science/336308_a_337637]
-
deveni redactor al publicației. De asemenea, el a fost de acord să scrie un material original de cel putin o pagină în fiecare săptămână. Pentru această a primit o treime din câștiguri. În curând, cu toate acestea, reputația caustica de critic a lui Poe a început să-l deranjeze pe Briggs, iar acesta din urmă a intenționat să scape și de Poe și de Bisco. Nu a avut însă succes să găsească noi finanțatori atunci când Bisco a crescut prețul solicitat pentru
Broadway Journal () [Corola-website/Science/336327_a_337656]
-
a dobândit control editorial deplin și drept de proprietate asupra "Broadway Journal". Poe a publicat versiuni noi ale mai multora dintre operele sale, inclusiv „Mască Morții Roșii”, „Portretul oval” și altele. El și-a continuat, de asemenea, rolul său de critic literar, inclusiv acuzațiile de plagiat la adresa lui Henry Wadsworth Longfellow. El a folosit, de asemenea, "Broadway Journal" pentru un flirt public cu Frances Sargent Osgood și pentru a strânge bani pentru o nouă revista la care visa de multă vreme ce
Broadway Journal () [Corola-website/Science/336327_a_337656]
-
Art" (iulie 1848 - iunie 1856), și "Graham's Illustrated Magazine of Literature, Romance, Art, and Fashion" (iulie 1856 - 1858). Revista a fost fondată după fuziunea între "Burton's Gentleman's Magazine" și "Atkinson's Casket" în 1840. Publicând povestiri, recenzii critice și articole despre muzică, precum și informații despre modă, Graham a dorit ca revista să se adreseze tuturor segmentelor de public, atât bărbați, cât și femei. El a oferit o plată mare de 5 dolari pe pagină, atrăgându-i cu succes
Graham's Magazine () [Corola-website/Science/336326_a_337655]
-
sale de artă. "Graham's" a fost prima revistă din Statele Unite ale Americii care a revendicat drepturi de autor pentru fiecare număr. Edgar Allan Poe a devenit redactor al "Graham's" în februarie 1841 și în curând a publicat recenzii critice dure pentru care a devenit cunoscut. Aici a fost publicată pentru prima dată povestirea „Crimele din Rue Morgue”, recunoscută acum ca prima povestire polițistă. După ce Poe a plecat de la această revistă, succesorul său a fost Rufus Wilmot Griswold, un om
Graham's Magazine () [Corola-website/Science/336326_a_337655]
-
anul 1826 și, în ciuda numărului mic de abonați, avea o situație financiară înfloritoare. Graham a intenționat ca noua sa revistă să devină populară atât printre bărbați, cât și printre femei, publicând articole despre modă, fotografii, muzică, povestiri scurte și comentarii critice. El a sperat, de asemenea, să atragă atât publicul de masă, cât și pe cei cu gusturi mai rafinate. Graham nu era un scriitor el însuși, scriind doar o secțiune de pe ultima pagină a fiecărui număr numită „Graham's Small
Graham's Magazine () [Corola-website/Science/336326_a_337655]
-
și scene care se axau pe viața domestică liniștită și promovau căsătoria. Colectivul redacțional a crescut și a inclus „două doamne redactor”, Ann S. Stephens și Emma Catherine Embury. Graham l-a angajat pe Edgar Allan Poe pe post de critic și redactor în februarie 1841 cu un salariu anual de 800 de dolari. Poe și-a suspendat planul de publicare a propriei sale reviste, "The Penn", pentru a lucra pentru Graham, care a promis să-i subvenționeze proiectele antreprenoriale ale
Graham's Magazine () [Corola-website/Science/336326_a_337655]
-
Graham's"; nu i-au plăcut în mod particular „imaginile demne de dispreț, ilustrațiile de modă, muzica și poveștile de dragoste” pentru care era cunoscută revista. Graham, cu toate acestea, a fost conștient de statutul lui Poe ca scriitor și critic și era sigur că el va crește popularitatea revistei. El l-a prezentat astfel pe noul său redactor în paginile revistei: "Dl. POE este prea bine cunoscut în lumea literară pentru a avea nevoie de un cuvânt de recomandare”. Poe
Graham's Magazine () [Corola-website/Science/336326_a_337655]
-
Morții Roșii” și altele. El a recenzat, de asemenea, "The Old Curiosity Shop" de Charles Dickens, "Twice-Told Tales" de Nathaniel Hawthorne, precum și scrieri ale lui Henry Wadsworth Longfellow, Washington Irving și mulți alții. El și-a construit o reputație de critic literar aspru, făcându-l pe James Russell Lowell să sugereze că Poe ar fi confundat uneori „flaconul său de acid prusic cu cel de cerneală”. În "Graham's", Poe a lansat, de asemenea, seria "Literati of New York", în care analiza
Graham's Magazine () [Corola-website/Science/336326_a_337655]
-
Domnul Poe a fost cel care a făcut Graham's Magazine ceea ce "era" acum un an; era intelectul său cel care a dat acestei reviste acum slabe și șubrede un ton de rafinament și vigoare mentală”. Rufus Wilmot Griswold, un critic și antologist binecunoscut, ca și marele rival al lui Poe, a preluat redactarea revistei după plecarea lui Poe în aprilie 1842. Înlocuirea sa a fost atât de rapidă că timp de mai mulți ani a circulat un zvon că Poe
Graham's Magazine () [Corola-website/Science/336326_a_337655]
-
pentru celebrul său poem și despre teoriile sale cu privire la scrierea de calitate. Joseph Ripley Chandler și Bayard Taylor au fost, de asemenea, pentru scurte perioade ca redactori adjuncți ai revistei în 1848, iar Edwin Percy Whipple a fost principalul său critic literar pentru un timp. În 1848, după unele dificultăți financiare cauzate de investiții proaste în industria cuprului, Graham a vândut revista lui Samuel Dewee Patterson, deși și-a păstrat titlul de redactor. Sartain, ale cărui gravuri au devenit o parte
Graham's Magazine () [Corola-website/Science/336326_a_337655]
-
palid, calin - la cine se referă? Tot la dumneaei, cucoana cea rea, mosafira inopinată, stăpâna secretelor, deținătoarea frigului care e cald, a luminii care întunecă, neguraliva care pe toate le descurcă, grăbita ori prearăbduria cumătră neciclică a Proserpinei...”. Alte referințe critice: Grete Tartler (în volumul “Melopoetica” - București 1984), Mircea Iorgulescu (în volumul “Scriitori tineri contemporani “- București 1984), Aurel Martin( în revista “Contemporanul”, 1982), Mircea Scarlat (în revista” Romania literară”, 1982), Alex Ștefănescu (în revista “România literară”, 1984), Daniel Dimitriu(în revista
Ioana Diaconescu () [Corola-website/Science/336353_a_337682]
-
integrală, în colaborare, Ed. DU Style 1998 William Shakespeare, Henric VI - partea întâi (în volumul VI) William Shakespeare, Antoniu și Cleopatra (în volumul VII) Ambele traduceri - în noua ediție - integrala “Shakespeare pentru mileniul trei “, București 2013 Premiul “Perpessicius” pentru ediția critică Scrieri vol. I și II de Emil Botta - Editura Minerva 1981 Premiul Asociației Scriitorilor din București în 1996 - volumul pentru copii “Povești mai mici pentru copii mai mari” - Ed. Ion Creangă Diploma și Medalia Academiei Carpatica - Premiul pentru creația poetică
Ioana Diaconescu () [Corola-website/Science/336353_a_337682]
-
natura talentului românesc sau viața lui George Enescu (...) Și încă ceva: o călătorie la Liveni, la casa memorială, din care se pleacă cu alte rădăcini și vibrații în înțelegerea simțirii lui Enescu.” În prejma compunerii Suitei „Săteasca”, Enescu îi mărturisea criticului muzical José Bruyr despre „Câmpia mea moldovenească, cu câmpuri de orz și de porumb, cu fâșii de vechi păduri fără lumină, cu orizonturile ei și cu satele vechi, pierdute între mesteceni și sălcii...” Ideea reîntoarcerii în copilărie, a rememorării copilăriei
Suita Săteasca, op. 27 (Enescu) () [Corola-website/Science/336368_a_337697]
-
el considera ca lecțiile practice ale Revoluției ruse din 1917, Pannekoek a susținut că revoluția muncitorilor și tranziția de la capitalism la comunism trebuia să fie realizate de către muncitorii înșiși, organizați în mod democratic în consilii muncitorești. El a fost un critic ascuțit al anarhismului, al social-democrației, și al lui Vladimir Lenin și al Leninismului. În primii ani ai Revoluției ruse, Pannekoek a dat un sprijin critic Bolșevicilor, poziție împărtășită de colegii comuniști consiliali Herman Gorter și Rosa Luxemburg. El a exprimat
Antonie Pannekoek () [Corola-website/Science/336390_a_337719]
-
realizate de către muncitorii înșiși, organizați în mod democratic în consilii muncitorești. El a fost un critic ascuțit al anarhismului, al social-democrației, și al lui Vladimir Lenin și al Leninismului. În primii ani ai Revoluției ruse, Pannekoek a dat un sprijin critic Bolșevicilor, poziție împărtășită de colegii comuniști consiliali Herman Gorter și Rosa Luxemburg. El a exprimat îndoieli privind tendințele autoritare ale Leninismului, temându-se pentru caracterul socialist al Revoluției ruse dacă nu va fi găsit un sprijin rectificator într-o revoluție
Antonie Pannekoek () [Corola-website/Science/336390_a_337719]
-
conducătoare. El a propus vederile sale în cartea sa din 1938, "Lenin als filosoof : een kritische beschouwing de filosofische grondslagen van het Leninisme", publicată inițial sub pseudonimul J. Harper, și tradusă în limba engleză ca "Lenin ca filosof - o examinare critică a bazei filosofice a Leninismului" (1948). Într-un pamflet, Pannekoek a atacat și a respins cu putere argumentele darwiniștilor sociali precum Herbert Spencer, pe care Pannekoek i-a numit "darwiniști burghezi". Pe baza scrierilor lui Darwin însuși — în special "" (1871
Antonie Pannekoek () [Corola-website/Science/336390_a_337719]
-
doar succesele, dar și eșecurile. Charles Darwin, Lord Kelvin, Linus Pauling, Fred Hoyle și Albert Einstein au comis, nu simple erori, ci "gafe strălucite", care au dus la cunoașterea de noi perspective ale lumii. Cartea lui Mario Livio dezvăluie momente critice din istoria științei și ne apropie de figurile marilor savanți - oameni, și ei, supuși fatalmente greșelii. "„În pofida gafelor, și poate chiar datorită lor, cele cinci personalități pe care le-am urmărit și prezentat în această carte nu numai că au
Mario Livio () [Corola-website/Science/336387_a_337716]