55,798 matches
-
schimb, deosebirile în coprezența lor îmbogățitoare. Fuziunea, completarea mutuală, convergența perspectivelor individuale sau de grup, iar nu omogenizarea lor ar fi strategia dezirabilă în democrația americană actuală. Ea i-ar conduce pe actorii politici sau sociali, participanți la o înfruntare/dezbatere, către un punct de vedere mai amplu, împlinitor pentru fiecare, oferind în același timp o disciplină de depășire a individualismului fără negarea varietății. Considerînd că a gîndi diferențele ca reciproc îmbogățitoare mobilizează angajamentul comunitar, Taylor se revendică de la un model
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
societatea românească nu există încă o cultură a diferendului : disputele publice, fie ele politice și chiar intelectuale, se reduc cel mai adesea la încercarea de a discredita în bloc poziția diferită. Mentalitatea comună nu asumă încă regulile prin care o dezbatere devine cercetare împreună a unei probleme, amenajare și administrare împreună a unei soluții, negociere cu un concurent sau coleg, și nu război cu un adversar. Iar această lipsă de disciplină a convivialității era interpretată de H.-R. Patapievici în termeni
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
centrul doctrinei lui, ci și fiindcă practică o teologie în libertate, mizînd pe pluralitatea sensurilor și a interpretărilor, eventual în tensiune, pe cercetarea deseori polemică, dar riguroasă a altor credințe și filozofii. A accepta diversitatea teologală și teologică, teologumena, riscul, dezbaterea cu conștiința că ele reprezintă efort de înaintare colegială spre absolut înseamnă a oglindi în viața intelectuală libertatea creatoare a Duhului. Pentru André Scrima, acest beneficiu al diversității e garantat de textul biblic. în lumile vechi, ca și în vremea
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
individuale. Se pot rosti pe piața publică a ideilor și a principiilor după care încearcă să se construiască societatea. Nici cadru civilizațional, ca în premodernitate, nici împinsă în sfera privată, ca în modernitatea clasică, raportarea la transcendență se propune conștiinței, dezbaterilor și libertății ei. Desigur, pentru persoana sensibilă la această propunere, mijloacele de acces nu mai sînt omniprezente, precum în societățile tradiționale, dar nici nu lipsesc. Pentru un acces cultural și intelectual, există o bibliografie în expansiune, de la lucrări de popularizare
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
pornit să valorifice spiritual ceva din posibilitățile modernității. Ele nu mai concep acum separarea de sfera puterii ca pe o slăbiciune, ci ca pe o bine-venită independență. Se adresează, în libertate, conștiințelor și apără libertatea de conștiință ; intervin critic în dezbaterile publice, judecînd temele societății mari din perspectiva doctrinei lor spirituale ; au contribuit la eliminarea totalitarismelor ; sînt sursă de devotament și de solidaritate socială. în țările centralși est-europene, asumarea acestei independențe este mai recentă și, deocamdată, mai ambiguă. După căderea comunismului
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
al simbolismului religios. Cu o privire nouă, ea s-a concentrat mai ales pe întrupările simbolismului, nu pe utilizarea lui ascendentă. I-a căutat expresiile în legile naturii și în complicata compoziție a sufletului individual. Etica faptei creatoare de istorie, dezbaterile conștiinței, raportarea încrezătoare sau melancolică la rațiunea omenească au devenit domeniul unde simbolismul își înscria sensurile. Dar, înscrise în efortul de a modela istoria, viața socială și sufletul individual, sensurile simbolice au tins din ce în ce mai mult să se lipească de nivelul
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
două secțiuni definim termenii cheie ai cadrului teoretic: populismul și democrația (liberală). Vom discuta pe scurt direcțiile principale ale literaturii domeniului și vom propune o definiție minimală clară. În cea de-a treia secțiune, vom analiza diversele maniere în care dezbaterea academică a descris relația între populism și democrația (liberală). Plecând de la analiza critică a acestei literaturi academice și aplicând definiția noastră, vom preciza relația între aceste două elemente. În următoarele două secțiuni, vom discuta două întrebări de cercetare care sunt
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
populismului În mod evident, populismul nu este singurul concept disputat al științelor sociale. În fapt, multe concepte sunt disputate la anumite nivele. Cu toate acestea, în numeroase cazuri, anumite aspecte fundamentale se află dincolo de orice discuție; de exemplu, în ciuda tuturor dezbaterilor privind adevăratul sens al conservatorismului, aproape toate definițiile îl consideră fie o ideologie, fie o atitudine. Însă, așa cum am afirmat mai devreme, nici măcar acest tip de consens nu poate fi întâlnit în literatura consacrată populismului. Și totuși, odată cu sfârșitul anilor
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
definițiile îl consideră fie o ideologie, fie o atitudine. Însă, așa cum am afirmat mai devreme, nici măcar acest tip de consens nu poate fi întâlnit în literatura consacrată populismului. Și totuși, odată cu sfârșitul anilor 1990, s-au făcut pași importanți în dezbaterea privind definiția populismului. Acest progres este legat de apariția unor noi contribuții care vizează să formuleze o definiție a populismului capabilă să depășească problema glisării conceptuale (i.e. aplicarea conceptelor la cazuri noi) și pe cea a dilatării conceptuale (i.e. distorsiunea
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
dibaci și a unor grupuri sociale care au motive emoționale și raționale pentru a adera la ideologia populistă. 1.2 Definiția democrației La fel ca populismul, democrația este un concept intens dezbătut în științele sociale (e.g. Keane, 2009; Tilly, 2007). Dezbaterile nu se referă numai la definiția corectă a "democrației", ci și la diversele "modele ale democrației" (Held, 1996) sau la dezbaterea privitoare la așa-numita democrație "cu adjective" (Collier & Levitsky, 1997). Chiar dacă nu este locul să intrăm în profunzimile acestei
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
democrației La fel ca populismul, democrația este un concept intens dezbătut în științele sociale (e.g. Keane, 2009; Tilly, 2007). Dezbaterile nu se referă numai la definiția corectă a "democrației", ci și la diversele "modele ale democrației" (Held, 1996) sau la dezbaterea privitoare la așa-numita democrație "cu adjective" (Collier & Levitsky, 1997). Chiar dacă nu este locul să intrăm în profunzimile acestei dezbateri, credem că pentru a ne clarifica poziția, este relevant să spunem câteva cuvinte cu privire la modul particular în care a fost
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
nu se referă numai la definiția corectă a "democrației", ci și la diversele "modele ale democrației" (Held, 1996) sau la dezbaterea privitoare la așa-numita democrație "cu adjective" (Collier & Levitsky, 1997). Chiar dacă nu este locul să intrăm în profunzimile acestei dezbateri, credem că pentru a ne clarifica poziția, este relevant să spunem câteva cuvinte cu privire la modul particular în care a fost conceptualizată democrația, mai cu seamă când vine vorba de a o studia în raport cu populismul. Cu alte cuvinte, nu intenționăm să
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
vorba de a o studia în raport cu populismul. Cu alte cuvinte, nu intenționăm să propunem un nou concept de democrație, sau să rezumăm definițiile sau teoriile democrației existente, ci mai degrabă vom trasa o schiță a trei concepte-cheie care apar în dezbaterile privind populismul: democrație, democrație liberală și democrație radicală. 1.2.1 Democrația Democrație fără atribute este un termen întrebuințat des, dar foarte rar definit. Mai mult, în întrebuințarea sa obișnuită, acesta se referă la democrația liberală sau, cel puțin, la
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
acesta din urmă acordă mai multă atenție competiției politice decât problemei includerii, ajungând la concluzia că "poporul"ar trebui să decidă cu privire la cine sunt cei care sunt îndreptățiți să participe la viața politică. Dahl extrage o lecție importantă din această dezbatere cu Schumpeter, adică așa-numitul principiu de înglobare (all-subject principle) care spune că: exceptându-i pe copii, pe cei aflați în tranzit și persoanele care se dovedesc în incapacitate din punct de vedere mental, toți ceilalți care sunt supuși regulilor
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
3. 1.2.3 Democrația radicală Democrația radicală se referă mai degrabă la un ideal decât la o organizare politică care să existe în realitate. Aceasta s-a dezvoltat în teoria politică (normativă) și a căpătat o importanță deosebită în dezbaterea privitoare la relația între populism și democrație. Cei doi autori principali pentru această direcție sunt Ernesto Laclau și Chantal Mouffe (1985), autori care totuși nu prezintă o definiție clară a democrației radicale. Mai degrabă ei prezintă democrația radicală ca pe
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
de putere opresive și în lupta pentru a le transforma. Laclau și Mouffe opun acest model al conflictului permanent modelului democrației liberale bazat pe impunerea consensului. Chiar dacă recunoaștem importanța contribuției lui Laclau și Mouffe și a numeroșilor lor continuatori la dezbaterea despre populism, nu considerăm totuși că democrația radicală este un concept viabil pentru tipul de cercetare pe care îl avem în vedere în această carte. În primul rând, teoriei democrației radicale îi lipsește o definiție clară. Astfel, această abordare ar
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
face cu o serie diversă de regimuri ale democrației liberale. Într-adevăr, rezultatul "celui de al treilea val al democratizării" a reprezentat o extindere semnificativă a poliarhiilor, dar și o diversificare a acestora. Nu este deci surprinzător faptul că în dezbaterea academică accentul s-a mutat progresiv de la explicarea regimurilor de tranziție la evaluarea calității democrației (Mazzuca, 2010; Morlino, 2004; Offe, 2003). Această preocupare este direct legată de abordarea lui Dahl, acesta sublinind faptul că democrația (liberală), este în primul rând
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
Potrivit VB: Curțile judecătorești nu sunt calificate să judece programele și materialele de propagandă ale partidelor politice. Este dreptul exclusiv al cetățenilor să judece aceste lucruri. Opiniile contradictorii, chiar și acelea care îi critică pe cei aflați la putere hrănesc dezbaterea în societate (VB 2010). Acest proces este un exemplu clar de abuz de putere. El reprezintă o violare gravă a dreptului la liberă asociere și la liberă exprimare, precum și al principiului elementar al separației puterilor (VB2004b)2. În egală măsură
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
de "Manifeste Cetățenești" publicate între 1989 și 2006. În aceste manifeste, Verhofstadt a afirmat că grupurile de presiune au influențat prea mult politicile publice din Belgia. Pentru a reduce impactul acestora, el a propus să fie creată "o cultură a dezbaterii libere", în care reformele să nu mai fie discutate exclusiv în cabinete, ci și în mass-media sau în Parlament. Mai mult, Verhofstadt a argumentat în favoarea unui mult mai transparent proces decizional, astfel încât cetățenii să poată influența mai mult politicile publice
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
au dovedit insuficiente pentru a câștiga sprijinul alegătorilor mai vechiului SP.A, aceștia migrând la VB. În afara acestor manifeste, ascensiunea VB a avut și o influență ceva mai subtilă asupra partidelor consacrate. Înainte ca VB să devină o formațiune importantă, dezbaterile politice priveau, cu precădere teme legate de regionalizare, de religie sau chestiuni socio- economice. VB-ul a impus și alte teme pe agenda publică, cele mai importante fiind imigrația și integrarea străinilor sau "legea și ordinea", ba mai mult, a
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
însă doar atât timp cât aceste instituții reprezentative nu încălcau granița naturală, care separă politica de piață. Așa cum am putut observa, de-a lungul scurtei dar intensei sale vieți politice. Partidul Reformei și-a asigurat intrarea în miezul competiției partizane și al dezbaterilor parlamentare opunându-se consensului privind propunerile de reformă constituțională, afișând în permanență dezgustul față de partidele "de modă veche". După 1993, ascensiunea rapidă a acestei formațiuni în rândul partidelor importante de opoziție în Canada anglofonă a reprezentat un factor cheie în
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
asigurarea securității poporului "nu este un drept, ci o obligație a statului, dacă este ca existența acestuia să aibă vreun sens" (Sládek, 1995 : 23). 4.2.4 Interpretarea Republicană a democrației În anii '90, Republica Cehă a fost martora unor dezbateri publice și politice extinse cu privire la modelul cel mai adecvat de democrație. Pe scurt, în cadrul acestor dezbateri s-au înfruntat două poziții: cei care erau în favoarea unui model liberal, majoritar, bazat pe o competiție bipolară între partide de stânga și dreapta
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
acestuia să aibă vreun sens" (Sládek, 1995 : 23). 4.2.4 Interpretarea Republicană a democrației În anii '90, Republica Cehă a fost martora unor dezbateri publice și politice extinse cu privire la modelul cel mai adecvat de democrație. Pe scurt, în cadrul acestor dezbateri s-au înfruntat două poziții: cei care erau în favoarea unui model liberal, majoritar, bazat pe o competiție bipolară între partide de stânga și dreapta, având structuri profesioniste și poziționări ideologice bine definite și cei care susțineau un model mai consensual
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
exista o viziune comună împărtășită atât de centru, cât și de centru stânga, cu un accent mai consistent în favoarea aranjamentelor tradiționale corporatiste ale Social-Democraților și Creștin Democraților (vezi Machonin, 1996: 31-43; Pithart & Klaus, 1996; Potůček, 1999). Situarea Republicanilor în interiorul acestei dezbateri și identificarea modului în care acest partid înțelegea democrația sunt destul de problematice. În primul rând, Republicanii au arătat un interes destul de limitat pentru politicile publice sau pentru programele de dezvoltare și prin contrast cu partidele de dreapta radicale din alte
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
și textele lui Sládek, care sunt cele mai amănunțite surse privind ideologia partidului, sunt adesea repetitive, incoerente și încărcate de invective și hiperbole. Practic, nu există vreo dovadă că Republicanii s-ar fi angajat în mod explicit sau coerent în dezbaterea privind modelele de democrație. În al doilea rând, Republicanii erau considerați de politicieni mainstream, de jurnaliști și de intelectuali drept niște paria extremiști; opiniile lor nu erau luate în serios, fiind, în mare măsură, ignorate. Sládek care avea o asemănare
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]