55,626 matches
-
Nucleară: SUA nu avea de gând să pună În pericol un asemenea câștig de dragul câtorva milioane de cehi rătăciți. și așa, la 21 august 1968, 500.000 de soldați ai Pactului de la Varșovia - proveniți din Polonia, Ungaria, Bulgaria, Republica Democrată Germană și Uniunea Sovietică - au intrat În Cehoslovacia 14. Invazia a suscitat o oarecare rezistență pasivă și destul de multe proteste stradale, mai ales la Praga, dar, la ordinul urgent al guvernului ceh, nu s-au Înregistrat alte manifestări. Primirea ostilă a
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
străini” de orice fel. Dacă rata oficială a șomajului În Germania de Vest (aproape zero În 1970) nu a depășit 8% din forța de muncă, deși cererea de produse finite scăzuse dramatic, e fiindcă majoritatea șomerilor din Germania nu erau germani - și nu intrau În statisticile oficiale. Când Audi și BMW, de pildă, au renunțat la o mare parte dintre angajați În 1974 și 1975, primii concediați au fost „lucrătorii oaspeți”: 4 din 5 muncitori concediați nu erau cetățeni germani. În
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
erau germani - și nu intrau În statisticile oficiale. Când Audi și BMW, de pildă, au renunțat la o mare parte dintre angajați În 1974 și 1975, primii concediați au fost „lucrătorii oaspeți”: 4 din 5 muncitori concediați nu erau cetățeni germani. În 1975, RFG și-a Închis definitiv birourile de recrutare a forței de muncă din Africa de Nord, Portugalia, Spania și Iugoslavia. Așa cum sublinia un Raport al Comisiei Federale din 1977 la „Principiul de bază nr. 1”: „Germania nu este o țară
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Marea Britanie a Înăsprit condițiile de intrare pentru potențialii imigranți din subcontinentul sud-asiatic. Combinația de șomaj structural, importuri de petrol tot mai scumpe, inflație și exporturi În declin a condus la deficite bugetare și insolvabilitate În toată Europa de Vest. Nici măcar Republica Federală Germană, capitala industriei europene și campioană la export, nu a fost cruțată. Surplusul balanței de plăți a țării (9.481 de milioane de dolari În 1973) s-a transformat În anul următor Într-un deficit de 692 de milioane de dolari
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
și favorizându-i prin contracte, vărsăminte și garanții; Trezoreria britanică și-a continuat În schimb venerabila tradiție de manipulare macroeconomică prin impozite, rate ale dobânzii și subvenții mascate. Dar e izbitor cât de puțin difereau măsurile sub aspect politic. Social-democrații germani și suedezi, creștin-democrații italieni, gaulliștii francezi și politicienii britanici de toate culorile s-au agățat la Început instinctiv de consensul postbelic, căutând pe cât posibil ocuparea completă a forței de muncă sau compensând În caz contrar prin creșteri salariale pentru cei
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
mai riguros: un Sistem Monetar European (SME). Urma să fie stabilită o rețea de rate de schimb bilaterale fixe, conectate printr-o unitate de măsură pur noțională, unitatea valutară europeană (European Currency Unit sau écu5), rețea garantată de stabilitatea economiei germane și prioritățile antiinflaționiste ale Bundesbank. țările participante urmau să-și impună restricții economice interne pentru a-și menține poziția În SME. Era prima inițiativă germană de gen și ea echivala - În practică, dacă nu și În teorie - cu propunerea de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
pur noțională, unitatea valutară europeană (European Currency Unit sau écu5), rețea garantată de stabilitatea economiei germane și prioritățile antiinflaționiste ale Bundesbank. țările participante urmau să-și impună restricții economice interne pentru a-și menține poziția În SME. Era prima inițiativă germană de gen și ea echivala - În practică, dacă nu și În teorie - cu propunerea de a Înlocui dolarul cu marca germană ca valută de referință - cel puțin În Europa. Unele țări au stat deoparte: Îndeosebi Marea Britanie, unde James Callaghan, prim-
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
țările participante urmau să-și impună restricții economice interne pentru a-și menține poziția În SME. Era prima inițiativă germană de gen și ea echivala - În practică, dacă nu și În teorie - cu propunerea de a Înlocui dolarul cu marca germană ca valută de referință - cel puțin În Europa. Unele țări au stat deoparte: Îndeosebi Marea Britanie, unde James Callaghan, prim-ministrul laburist, a Înțeles că SME ar Împiedica guvernul britanic să adopte măsuri reflaționare pentru a contracara șomajul. Alții au aderat
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
regiunea bască din nordul Spaniei, În rândurile minorității catolice din Irlanda de Nord, În Corsica și În alte părți, vechile nemulțumiri s-au transformat În revolte violente. Nu era o experiență nouă pentru europeni: naționaliștii flamanzi din Flandra și „austriecii” de limbă germană din Alto Adige În Italia (fostul Tirol de Sud) protestau de mult Împotriva condiției lor „supuse”, recurgând, după caz, la graffiti, demonstrații, atacuri, bombe și chiar la urna de vot. În anii ’70, problema Tirolului de Sud fusese rezolvată prin
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
În august 1981, ea a bombardat cartierul general al aviației americane la Ramstein, În Germania de Vest, iar luna următoare, „Gudrun Ensslin Kommando” a Încercat fără succes să-l asasineze pe comandantul suprem al forțelor americane În Europa. De vreme ce terorismul german nu avea țeluri clar definite, realizările sale pot fi măsurate doar În succesul cu care a perturbat sau nu viața publică germană și a subminat instituțiile republicii. În acest sens, el a eșuat evident. Cea mai represivă măsură adoptată În
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Kommando” a Încercat fără succes să-l asasineze pe comandantul suprem al forțelor americane În Europa. De vreme ce terorismul german nu avea țeluri clar definite, realizările sale pot fi măsurate doar În succesul cu care a perturbat sau nu viața publică germană și a subminat instituțiile republicii. În acest sens, el a eșuat evident. Cea mai represivă măsură adoptată În acea perioadă a fost promulgarea Berufsverbot În 1972 de către guvernul social-democrat al lui Willy Brandt. Acest decret excludea din sectorul de stat
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de Republica Federală, ai cărei șefi americani impuseseră țării o imagine de sine falsă. În cuvintele regizorului de film Hans-Jürgen Syberberg, nația fusese „dezmoștenită și deposedată spiritual... trăim Într-o țară fără patrie, fără Heimat”. Tenta clar naționalistă a terorismului german de extremă stângă - faptul că viza ocupantul american, corporațiile multinaționale și ordinea capitalistă „internațională” - atingea o coardă sensibilă, ca și afirmația teroriștilor că germanii erau acum victimele manipulării și intereselor altora. Un val de filme, discursuri, cărți, programe TV și
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Împotriva „fascismului” - „prin procură”, cum ar veni -, intelectualii vest-germani, la dreapta și la stânga, se băteau să controleze adevărata moștenire a Germaniei. Colegul lui Syberberg, Edgar Reitz, a regizat un miniserial de televiziune de 16 ore extrem de popular: Heimat: O cronică germană, care retrasa istoria germană contemporană prin povestea unei familii din zona rurală Hünsruck a Palatinatului Renan, de la sfârșitul primului război mondial până În prezent. În filmul lui Reitz, anii interbelici sunt scăldați În lumina caldă a amintirilor dragi; era nazistă umbrește
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
cum ar veni -, intelectualii vest-germani, la dreapta și la stânga, se băteau să controleze adevărata moștenire a Germaniei. Colegul lui Syberberg, Edgar Reitz, a regizat un miniserial de televiziune de 16 ore extrem de popular: Heimat: O cronică germană, care retrasa istoria germană contemporană prin povestea unei familii din zona rurală Hünsruck a Palatinatului Renan, de la sfârșitul primului război mondial până În prezent. În filmul lui Reitz, anii interbelici sunt scăldați În lumina caldă a amintirilor dragi; era nazistă umbrește prea puțin amintirea acelor
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
explicit nostalgic și chiar xenofob În disprețul său pentru valorile străine și dorul de spiritul dispărut al „Germaniei profunde”. Reitz, ca Syberberg și alții, nu-și ascundea disprețul pentru serialul american de televiziune Holocaust, prezentat pentru prima oară pe posturile germane În 1979. Dacă trecutul Germaniei trebuia descris, atunci misiunea, oricât de dureroasă, le revenea germanilor. „Cel mai radical proces de expropriere”, scria Reitz, „este să ți se ia istoria. Prin Holocaust, americanii ne-au furat istoria”. Aplicarea „esteticii comerciale” la
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
germanilor. „Cel mai radical proces de expropriere”, scria Reitz, „este să ți se ia istoria. Prin Holocaust, americanii ne-au furat istoria”. Aplicarea „esteticii comerciale” la trecutul Germaniei era metoda Americii de a-și impune controlul. Lupta regizorilor și artiștilor germani Împotriva „kitsch-ului” american făcea parte din lupta Împotriva capitalismului american. Reitz și Fassbinder au realizat, alături de alții, filmul Deutschland im Herbst (Germania toamna) (1978), un colaj de documentare, fragmente de film și interviuri legate de evenimentele din toamna anului
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
capătă trăsături similare. Capitalismul, „sistem al profitului”, și național-socialismul sunt prezentate ca fiind la fel de vinovate și inadmisibile, iar teroriștii se detașează drept partizani ai prezentului: Antigone moderne În luptă cu propriile conștiințe și cu represiunea politică. Ca și alte filme germane contemporane, Deutschland im Herbst etalează un considerabil talent artistic În prezentarea Germaniei de Vest drept un stat polițienesc, Înrudit cu nazismul cel puțin În apetența-i (deocamdată ascunsă) pentru oprimare și brutalitate. Horst Mahler, un terorist cuprins oarecum de remușcări
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
ce maschează tehnologia exterminării civilizate În Noua Ordine de la Bretton Woods”. Acest derapaj facil - ideea că asemănările dintre nazism și democrația capitalistă sunt mai importante decât deosebirile și că germanii erau În ambele cazuri niște victime - explică insensibilitatea stângii radicale germane față de soarta evreilor. Pe 5 septembrie 1972, organizația palestiniană „Septembrie Negru” a atacat echipa israeliană la Jocurile Olimpice de la München, ucigând unsprezece atleți și un polițist german. Aproape sigur, asasinii s-au bucurat de ajutorul local al stângii radicale (deși, ca
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
deosebirile și că germanii erau În ambele cazuri niște victime - explică insensibilitatea stângii radicale germane față de soarta evreilor. Pe 5 septembrie 1972, organizația palestiniană „Septembrie Negru” a atacat echipa israeliană la Jocurile Olimpice de la München, ucigând unsprezece atleți și un polițist german. Aproape sigur, asasinii s-au bucurat de ajutorul local al stângii radicale (deși, ca o curiozitate a extremismului german din acea perioadă, extrema dreaptă ar fi fost la fel de Încântată să-și ofere serviciile). Legătura dintre organizațiile palestiniene și grupurile teroriste
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
5 septembrie 1972, organizația palestiniană „Septembrie Negru” a atacat echipa israeliană la Jocurile Olimpice de la München, ucigând unsprezece atleți și un polițist german. Aproape sigur, asasinii s-au bucurat de ajutorul local al stângii radicale (deși, ca o curiozitate a extremismului german din acea perioadă, extrema dreaptă ar fi fost la fel de Încântată să-și ofere serviciile). Legătura dintre organizațiile palestiniene și grupurile teroriste europene era deja indiscutabilă: Ensslin, Baader și Meinhof s-au „antrenat” toți la un moment dat cu gherilele palestiniene
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
evreilor de către germani În alt loc și altă eră - nu a compromis definitiv banda Baader-Meinhof În ochii simpatizanților, e fiindcă argumentele (dacă nu și metodele) lor erau general acceptate: victimele nu erau evreii, ci germanii, iar agresorul nu era național-socialismul german, ci capitalismul american. „Crimele de război” erau acțiuni ale americanilor - Împotriva vietnamezilor, de exemplu. Un „nou patriotism” Înflorea În Germania de Vest: ca o ironie a sorții, Baader, Meinhof și prietenii lor, a căror revoltă violentă viza inițial patriotismul narcisiac
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
-i deloc surprinzător că Horst Mahler, unul dintre puținii teroriști de stânga din RFG care au supraviețuit, a sfârșit trei decenii mai târziu la extrema dreaptă a spectrului politic. La suprafață, terorismul italian contemporan nu era foarte diferit de tipul german. Exploata și el retorica paramarxistă; majoritatea figurilor importante primiseră botezul politicii În protestele universitare din anii ’60. Principala organizație clandestină a stângii teroriste, autointitulată Brigate Rosse (Brigăzile Roșii - BR), a intrat pentru prima oară În atenția publicului În octombrie 1970
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
stânga au acordat o importanță mult mai mare presupusei lor relații cu „muncitorii” și, ce-i drept, În unele orașe industriale din Nord, În special Milano, segmentele cele mai respectabile ale extremei stângi se bucurau de oarecare popularitate. Spre deosebire de teroriștii germani, grupați În jurul unui nucleu minuscul de criminali, extrema stângă italiană era constituită dintr-un evantai de partide politice legitime, rețele de gherilă urbană și microsecte de bandiți politici Înarmați - formațiuni care se intersectau ca obiective și adepți. Aceste grupuri și
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
perfect l’air du temps În eseul său La Condition postmoderne (Condiția postmodernă, 1979), a surprins exact situația: „Postmodernitatea este neîncrederea În metanarațiuni”. Ca de atâtea ori În deceniile trecute, sursa profundă (adesea nemărturisită) a influențelor intelectuale predominant franceze era... germană. Scriitorul italian Elio Vittorini observa cândva că, de la Napoleon Încoace, Franța s-a dovedit impermeabilă la orice influență străină În afară de filosofia romantică germană - lucru la fel de adevărat În 1957, când remarca a fost făcută, ca și 20 de ani mai târziu
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Ca de atâtea ori În deceniile trecute, sursa profundă (adesea nemărturisită) a influențelor intelectuale predominant franceze era... germană. Scriitorul italian Elio Vittorini observa cândva că, de la Napoleon Încoace, Franța s-a dovedit impermeabilă la orice influență străină În afară de filosofia romantică germană - lucru la fel de adevărat În 1957, când remarca a fost făcută, ca și 20 de ani mai târziu. Dacă generația precedentă, cu sensibilitatea ei umanistă, fusese atrasă de Marx și Hegel, posomorâtul deceniu al șaptelea a fost sedus de un filon
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]