56,318 matches
-
de marile instituții catehetice din părțile acelea. Printre principalele figuri cărora le sunt asociate începuturile școlii antiohiene, îi amintim pe Lucian din Antiohia si Paul din Samosata, dar adevărata ei formare este datorată unor scriitori ca Diodor din Tars, Ioan Gură de Aur, Teodor al Mopsuestiei, Nestorie și Teodoret de Cyr. Uneori, diferența între cele două perspective a provocat conflicte înlăuntrul Bisericii, tensiunile atingând punctul culminant îndeosebi în timpul disputelor asupra arianismului și nestorianismului. Sfinți ca Ioan Gură de Aur sunt priviți
Patriarhia Antiohiei () [Corola-website/Science/319840_a_321169]
-
Diodor din Tars, Ioan Gură de Aur, Teodor al Mopsuestiei, Nestorie și Teodoret de Cyr. Uneori, diferența între cele două perspective a provocat conflicte înlăuntrul Bisericii, tensiunile atingând punctul culminant îndeosebi în timpul disputelor asupra arianismului și nestorianismului. Sfinți ca Ioan Gură de Aur sunt priviți întrucâtva ca autori ce au sintetizat cele două perspective teologice - cea antiohiană și cea alexandrină -, iar școala antiohiană de teologie, ai cărei susținători rătăciți au creat arianismul si nestorianismul, a ajutat totodată Ortodoxia în lupta împotriva
Patriarhia Antiohiei () [Corola-website/Science/319840_a_321169]
-
la 7 și categorizează capul sau forma de ansamblu în cazul în care glifa nu are cap: 0 și 1 pentru forme geometrice și pentru reprezentări de obiecte neînsuflețite, 2 pentru figuri cu „urechi”, 3 și 4 pentru figuri cu guri deschise, 5 pentru figuri cu diferite capete, 6 pentru figuri cu ciocuri și 7 pentru pești și artropode. Cifra zecilor și unităților au semnificații similare. Spre exemplu, glifele 206, 306, 406, 506 și 606 au toate un braț sau o
Rongorongo () [Corola-website/Science/318988_a_320317]
-
Ioan Holban", „Revista literară radio“ - Radio București, 1981 ..."La porțile Orientului" povestește pe cont propriu și cam idilic istoria celor nouă dorobanți din Vaslui - cu punctul de plecare a inspirației în poezia prea bine cunoscută a lui Vasile Alecsandri - prin gură celui de al zecelea, singurul supraviețuitor din războiul de la 1877, sergentul Constantin Țurcanu, pus pentru circumstanță să țină și un jurnal.“ "Ion Rotaru", „O istorie a literaturii române“, III Dacă în paginile despre locuri, Boris Crăciun nu trece de osîrdia
Boris Crăciun () [Corola-website/Science/319049_a_320378]
-
câteva zile, Fischer a format și a condus mai apoi o revoltă populară bucovineană armată. Armata sa cuprindea nu numai trupele de jandarmerie din Bucovina, ci și numeroși voluntari de diferite etnii și meserii. Punctele cheie ale rezistenței au fost Gura Humorului și Câmpulung Moldovenesc. Trupele lui Fischer nu numai că au respins forțele inamice, ci au recâștigat și controlul asupra capitalei, dar numai pentru o scurtă perioadă. Rușii conduși de generalul Andrei Selivanov au ocupat din nou Cernăuțiul la 20
Eduard Fischer () [Corola-website/Science/319068_a_320397]
-
anexă ce însoțise ultimatumul din 26 iunie 1940. Discuțiile româno-sovietice s-au purtat în perioada 6 septembrie - 24 octombrie 1940 și s-au dovedit a fi foarte dificile, deoarece partea sovietică contesta granița româno-rusă existentă între 1877 și 1918 la gurile Dunării, pe talvegul brațului Chilia. Conducătorul delegației sovietice, generalul Matvei Malanin a afirmat că România este stăpână pe două brațe ale Dunării: Sulina și Sfântul Gheorghe și poate să-și asigure complet navigația pe Dunăre pe brațul Sulina. Prin urmare
Insula Maican () [Corola-website/Science/319104_a_320433]
-
extrem de importante pentru URSS. După declanșarea războiului antisovietic, la 21 iulie 1941 unități militare române ale Diviziei 10 infanterie au trecut Dunărea, eliberând în scurt timp orașele Ismail, Chilia Nouă și Vâlcov, iar peste cinci zile întreg sudul Basarabiei împreună cu gurile Dunării erau eliberat de sub sovietici. După încheierea armistițiului cu URSS în anul 1944, grănicerii sovietici au reocupat fără lupte toate insulele situate la sud de șenalul navigabil principal al brațului Chilia. La data de 4 februarie 1948, prim-ministrul Republicii
Insula Maican () [Corola-website/Science/319104_a_320433]
-
Republicii Populare Române, dr. Petru Groza și ministrul de externe al URSS, Viaceslav Molotov, au semnat la Moscova "Protocolul referitor la precizarea parcursului liniei frontierei de stat între România și URSS", care invoca Tratatul de pace din 1947. Granița de la gurile Dunării era stabilită ""de-a lungul fluviului Dunărea, de la Pardina la Marea Neagră, lăsând insulele Tătaru Mic, Daleru Mic și Mare, Maican și Limba de partea URSS, iar insulele Tătaru Mare, Cernovca și Babina - de partea României; Insula Șerpilor, situată în
Insula Maican () [Corola-website/Science/319104_a_320433]
-
a lungul fluviului Dunărea, de la Pardina la Marea Neagră, lăsând insulele Tătaru Mic, Daleru Mic și Mare, Maican și Limba de partea URSS, iar insulele Tătaru Mare, Cernovca și Babina - de partea României; Insula Șerpilor, situată în Marea Neagră, la răsărit de gurile Dunării, este încorporată URSS"". Conform prevederilor protocolului, o Comisie mixtă sovieto-română a primit sarcina delimitării pe teren a frontierei dintre cele două state în zona brațului Chilia și la Marea Neagră. Deși s-a mers pe talvegul brațului Chilia, în mai
Insula Maican () [Corola-website/Science/319104_a_320433]
-
șase insule, "moștenite" în 1991 de Ucraina). Începând din ianuarie 1991, România cere restituirea celor șase insule, dintre care cinci se află pe brațul frontalier Chilia (Daleru Mare, Daleru Mic, Tătaru mic, Maican și Limba, această ultimă se află la gura de vărsare), iar cea de-a șasea este Insula Șerpilor din Marea Neagră, cu apele sale teritoriale. În 1997, un arbitraj american a cerut României să renunțe la revendicările sale asupra celor șase insule și să semneze cu Ucraina un tratat
Frontiera între România și Ucraina () [Corola-website/Science/319109_a_320438]
-
este o frontieră internațională, lungă de 546,4 kilometri, care delimitează teritoriile României și Șerbiei. Ea urmează o direcție sud-vest-nord-est, și urmează cursul Dunării în sus de la gurile Timokului la cele ale Nerei, după care traversează regiunea istorică Banat, împărțind-o între cele două țări. În prezent, ea are o lungime de 546,4 km, dintre care 256,8 km este frontieră terestră și 289,6 km frontieră
Frontiera între România și Serbia () [Corola-website/Science/319137_a_320466]
-
etc.); în Dunărea propriu zisă este mai rară. Se urcă până în regiunea muntoasă (afluenții Bistriței: Tarcău, Bicaz). În Republica Moldova se întâlnește în Prut, sectorul de mijloc al Nistrului, mai rar în cel de jos, rar în lacul Dubăsari, brațul Turunciuc, gurile afluenților și în limanul Nistrului. Are o lungime de 30-120 cm (de obicei, măsoară 30-50 cm) și 4 kg greutate, excepțional 12 kg. Poate trăi 20 de ani. Are corpul alungit, aproximativ cilindric și acoperit cu solzi mărunți. Capul este
Mreană () [Corola-website/Science/319139_a_320468]
-
Are o lungime de 30-120 cm (de obicei, măsoară 30-50 cm) și 4 kg greutate, excepțional 12 kg. Poate trăi 20 de ani. Are corpul alungit, aproximativ cilindric și acoperit cu solzi mărunți. Capul este de mărime mijlocie și alungit. Gura este dispusă subterminal (inferior), cu buze cărnoase și prevăzută cu 4 mustăți: cele anterioare (pe buza superioară), scurte, iar cele posterioare (de la colțurile gurii), mai lungi. Dinții faringieni dispuși pe 3 rânduri. Linia laterală este completă. Înotătoarea dorsală începe foarte
Mreană () [Corola-website/Science/319139_a_320468]
-
corpul alungit, aproximativ cilindric și acoperit cu solzi mărunți. Capul este de mărime mijlocie și alungit. Gura este dispusă subterminal (inferior), cu buze cărnoase și prevăzută cu 4 mustăți: cele anterioare (pe buza superioară), scurte, iar cele posterioare (de la colțurile gurii), mai lungi. Dinții faringieni dispuși pe 3 rânduri. Linia laterală este completă. Înotătoarea dorsală începe foarte puțin înaintea înotătoarei ventrale; este destul de înaltă și excavată; ultima ei radie neramificată spinoasă este puternic îngroșată, cu zimți numeroși pe marginea posterioară. Înotătoarea
Mreană () [Corola-website/Science/319139_a_320468]
-
este marcată de doua trepte de abraziune marină formând litoralul Mării Negre. În partea de sud-est a Podișului Casimcea, rocile calcaroase au permis dezvoltarea reliefului carstic reprezentat prin lapiezuri, doline, polii, peșteri, de mici dimensiuni ( de exemplu peșterile La Adam și Gura Dobrogei) și văi în chei (Cheile de la Gura Dobrogei). În Valea Casimcei, între localitățile Cheia - Târgușor - Gura Dobrogei au fost descoperite 15 peșteri cu mare importanță arheologică și paleontologică: Peștera Mireasa, Peștera de la Ghilingic, Peștera Babei, Peștera La Adam, Peștera
Podișul Casimcei () [Corola-website/Science/319227_a_320556]
-
formând litoralul Mării Negre. În partea de sud-est a Podișului Casimcea, rocile calcaroase au permis dezvoltarea reliefului carstic reprezentat prin lapiezuri, doline, polii, peșteri, de mici dimensiuni ( de exemplu peșterile La Adam și Gura Dobrogei) și văi în chei (Cheile de la Gura Dobrogei). În Valea Casimcei, între localitățile Cheia - Târgușor - Gura Dobrogei au fost descoperite 15 peșteri cu mare importanță arheologică și paleontologică: Peștera Mireasa, Peștera de la Ghilingic, Peștera Babei, Peștera La Adam, Peștera Casian, Peștera Liliecilor, foarte bogate în fosile și
Podișul Casimcei () [Corola-website/Science/319227_a_320556]
-
Casimcea, rocile calcaroase au permis dezvoltarea reliefului carstic reprezentat prin lapiezuri, doline, polii, peșteri, de mici dimensiuni ( de exemplu peșterile La Adam și Gura Dobrogei) și văi în chei (Cheile de la Gura Dobrogei). În Valea Casimcei, între localitățile Cheia - Târgușor - Gura Dobrogei au fost descoperite 15 peșteri cu mare importanță arheologică și paleontologică: Peștera Mireasa, Peștera de la Ghilingic, Peștera Babei, Peștera La Adam, Peștera Casian, Peștera Liliecilor, foarte bogate în fosile și ceramică. Etimologia provine din limba turcă, de la "Kasım" („darnic
Podișul Casimcei () [Corola-website/Science/319227_a_320556]
-
de la Spiritul lămpii fermecate, o muscă uriașă, rățușca cea urâtă, o gheată de baschet uriașă în care locuiește o bătrânică, niște șoareci uriași, niște călători într-o barcă, apoi se află în postura lui Wilhelm Tell, dar cu mărul în gură și străpuns de săgeată, apoi în postura unui ou care se rostogolește și se sparge. Copiii nu mai înțeleg nimic. Aku își pierde răbdarea și le spune ultima poveste. Un vrăjitor atotputernic (Aku) îl distruge pe pateticul samurai o dată pentru
Poveștile lui Aku () [Corola-website/Science/319286_a_320615]
-
zugravului Simion Silaghi, activ la acea dată în Apuseni. Pe un „Antologhion”, în caractere chirilice apar patru datări: 1781, 1799, 1822, 1823. Una dintre ele este: „Această sfântă carte ce să zice «Mineiu» s-au cumpărat pe sama bisericii de la Gura Gârzii și întâie au dat florinți 70 cumpărătura, ca să fie pomenire veșnică pentru sine și pentru tot neamul său, cealalți bani s-au datu din visteria bisericii, ca să fie pomenire tuturoru. Anu 1799 april 12 zile, Dionisie Pasca, paroh la
Biserica de lemn din Biharia () [Corola-website/Science/319321_a_320650]
-
acoperită cu scutele stelate de diverse mărimi. Capul este complet acoperit de plăci osoase zgrunțuroase. Botul scurt, lat și obtuz cu 4 mustăți pe fața inferioară. Mustățile sunt nefranjurate și circulare (rotunde) în secțiune, vârful lor nu atinge buza superioară. Gura mică, inferioară, dreaptă. Dinții lipsesc. Buza superioară puțin despicată la mijloc, iar cea inferioară întreruptă pe distanță mare. Înotătoarea dorsală și anală situate în partea posterioară. Înotătoarea caudală heterocercă, cu doi lobi, unul superior mai mare și altul inferior mai
Nisetru () [Corola-website/Science/319331_a_320660]
-
mare în fluvii primăvara, din februarie-martie până în mai. Întreprinde migrații în fluvii și toamna, din august-septembrie până în noiembrie, unde rămâne până primăvara viitoare. Locurile preferate pentru pontă sunt cele adânci, cu fund pietros sau nisipos, pe tot cursul Dunării dela guri și până la Porțile de Fier. O femelă depune 70000-800000 icre de culoare cenușie închisă cu un diametru de 3-3,5 mm. După reproducere adulții se întorc în mare. Puietul coboară și el în mare, dar mai încet, în anumite locuri
Nisetru () [Corola-website/Science/319331_a_320660]
-
ca greutate ajunge la 2.000 kg (s-au citat și moruni de 9 m lungime). Coloritul corpului cenușie-închisă pe spate și alb pe abdomen. Are corpul masiv, alungit și gros, capul relativ mic și botul scurt, aproximativ conic, cu gura inferioară semilunară. Buza de sus întreagă, cea de jos întreruptă la mijloc pe un spațiu mare. Cele 4 mustăți de pe partea ventrală a botului sunt turtite lateral. Este lipsit de solzi, iar corpul este acoperit cu cinci rânduri de plăci
Morun () [Corola-website/Science/319329_a_320658]
-
corpul alungit fusiform, masiv și gros. Capul relativ mic. Botul (rostrul) la exemplarele tinere este triunghiular, ascuțit la vârf. La exemplarele bătrâne, botul este moale, scurt, turtit de sus în jos, curbat ușor în sus, cu vârful ascuțit, aproximativ conic. Gura mare și foarte largă, în formă de semilună transversală, ocupă aproape întreaga suprafață inferioară a capului, deschiderea ei ajunge până la marginile capului, dar spre deosebire de kaluga, nu trece pe partea laterală a capului. Spre deosebire de alte specii de sturioni gura deschisă este
Morun () [Corola-website/Science/319329_a_320658]
-
aproximativ conic. Gura mare și foarte largă, în formă de semilună transversală, ocupă aproape întreaga suprafață inferioară a capului, deschiderea ei ajunge până la marginile capului, dar spre deosebire de kaluga, nu trece pe partea laterală a capului. Spre deosebire de alte specii de sturioni gura deschisă este îndreptată spre față. Buza superioară este întreagă, continuă, pe când cea inferioară are o întrerupere largă la mijloc. Pe partea ventrală a botului se află 4 mustăți lungi, ovale sau turtite lateral, cu capetele franjurate. Pe parte posterioară a
Morun () [Corola-website/Science/319329_a_320658]
-
întrerupere largă la mijloc. Pe partea ventrală a botului se află 4 mustăți lungi, ovale sau turtite lateral, cu capetele franjurate. Pe parte posterioară a lor au anexe foliacee (asemănătoare cu o frunză). Mustățile depășesc buza superioară și ajung până la gură. Coada este heterocercă. Pedunculul caudal nu este turtit lateral. Ambele membrane branhiale se concresc între ele, în regiunea jugulară, făcând o cută (pliu) liberă deasupra sistemului branhial și sunt neatașate de istm. Corpul este acoperit cu cinci rânduri de scuturi
Morun () [Corola-website/Science/319329_a_320658]