55,283 matches
-
O criză febrilă, cunoscută și sub numele de temperatură critică sau convulsie febrilă reprezintă ocriză epileptică asociată cu o temperatură a corpului ridicată, dar fără să implice vreo problemă de sănătate. În general, acestea apar la copii cu vârste cuprinse între 6 luni și 5 ani. Majoritatea crizelor durează mai
Criză febrilă () [Corola-website/Science/336397_a_337726]
-
plutire. P. G. Wodehouse a spus că „lupul era întotdeauna la ușă” până ce "Post" i-a oferit „prima evadare” în 1915 prin serializarea romanului "Something Fresh". După alegerea lui Franklin Delano Roosevelt, cronicarul Garet Garrett de la "Post" a devenit un critic al programului New Deal. Garrett a acuzat administrația Roosevelt de a iniția strategii socialiste. După ce Lorimer a murit, Garrett a devenit editorialist-șef și a criticat sprijinul acordat de administrația Roosevelt pentru Marea Britanie și eforturile de pregătire a intrării în
The Saturday Evening Post () [Corola-website/Science/336395_a_337724]
-
de Vigny, Honoré de Balzac, Sainte-Beuve, Charles Baudelaire, George Sand, Alfred de Musset și alte nume mari ale literaturii din acea vreme, deoarece literatura avea inițial o pondere predominantă în conținutul revistei. Obiectivul revistei era de a dezvolta un spirit critic și analiza vieții politice în general (metode de administrație, organizare civilă și politică, resurse financiară, industriale și agricole), prin comparație cu ceea ce se întâmplă în restul lumii. Potrivit editorialului primului număr: „de a vedea aceleași principii înțelese și aplicate în
Revue des deux Mondes () [Corola-website/Science/336407_a_337736]
-
revistă de opoziție. După moartea în 1877 a lui François Buloz, care-l sprijinise pe Adolphe Thiers, revista a fost redactată, printre alții de Charles Buloz, fiul lui François, care l-a primit pe Paul Bourget, apoi de Ferdinand Brunetière, critic influent și membru al Academiei Franceze din 1900, Francis Charmes (Academia Franceză, 1908), René Doumic (Academia Franceză, 1909), André Chaumeix (Academia Franceză, 1930), Claude-Joseph Gignoux de la Institut de France. Ea avea 26.000 de abonați în 1885. Printre primii colaboratori
Revue des deux Mondes () [Corola-website/Science/336407_a_337736]
-
în 1885. Printre primii colaboratori care au contribuit în mod regulat și au întemeiat reputația revistei de mijloc de "haute culture" pentru o elită liberală au fost Albert de Broglie, François Guizot, Jacques Nicolas Augustin Thierry, Ludovic Vitet, Paul-Francois Dubois, criticii literări Charles Augustin Sainte-Beuve și Gustave Plache, si Jean-Jacques Ampère. La sfârșitul secolului al XIX-lea, sub influența lui Ferdinand Brunetière, revista a sprijinit Biserică Catolică împotriva ofensivei anticlericale. La fel că marea majoritate a revistelor, ea a fost politizată
Revue des deux Mondes () [Corola-website/Science/336407_a_337736]
-
epocii aceleia, îndeosebi după primul război mondial și îndeosebi în atmosfera coruptibilă și coruptă a demagogiei politice ce s-a dezlănțuit la mezatul „României Mari”, cu scandalurile periodice de pomină”, scria Cezar Petrescu într-o prefață publicată ulterior. În opinia criticului Eugen Lovinescu, romanul "Întunecare" are o tematică sămănătoristă. Tânăr avocat cu o carieră promițătoare, provenit din mediul rural, Radu Comșa a pătruns în înalta societate, devenind asociatul moșierului și deputatului Alexandru Vardaru, precum și logodnicul fiicei acestuia. Personajul continuă să se
Întunecare (roman) () [Corola-website/Science/336488_a_337817]
-
și să încerc a-l explica”. Criticul Ioan Stanomir cataloga realismul romanului ca „vizionar și pasional-ideologic”, deoarece autorul încearcă să înfățișeze profunzimea obsesiilor și viselor unei generații revoltate în care se întrevăd vocile profetice ale viitorului. "Întunecare" este, în opinia criticului Ov.S. Crohmălniceanu, „rechizitoriul pe care-l face societății românești postbelice o generație înșelată”. Radu Comșa se înscrie în linia genealogică a inadaptaților sociali precum Dan al lui Alexandru Vlahuță sau Andrei Rizescu al lui Ioan Alexandru Brătescu-Voinești, participarea sa la
Întunecare (roman) () [Corola-website/Science/336488_a_337817]
-
alăptând prunci. Printre toate, străbăteau înaintând grăbit camioanele care zguduiau pământul; câte-o trăsură de oraș cu cauciuc, un automobil la geamul căruia mârâia un cățel mic cât un pumn și arogant ca un grof”". Autorul conferă romanului o forță critică apreciabilă, dezvăluind incapacitatea societății de a-i reintegra în cadrul ei pe foștii combatanți și de a se reforma din punct de vedere moral. O viziune simplificatoare a raporturilor umane determină împărțirea societății în două universuri ireductibile: cei care au luptat
Întunecare (roman) () [Corola-website/Science/336488_a_337817]
-
turneul electoral cu Lică Cartojan), cât și prin discuțiile purtate pe front cu soldații proveniți de la țară. Frământările sunt încă slabe, dar se simte cum cresc. Romanul "Întunecare" a avut parte de un mare succes comercial și de un succes critic parțial la momentul apariției sale, criticii literari considerând că acesta a contribuit la creșterea interesului publicului românesc pentru romanul original. Apariția cărții a fost întâmpinată cu elogii de scriitorii și criticii epocii precum Mihail Sadoveanu, Liviu Rebreanu, Alexandru Philippide, Mihail
Întunecare (roman) () [Corola-website/Science/336488_a_337817]
-
considerând că acesta a contribuit la creșterea interesului publicului românesc pentru romanul original. Apariția cărții a fost întâmpinată cu elogii de scriitorii și criticii epocii precum Mihail Sadoveanu, Liviu Rebreanu, Alexandru Philippide, Mihail Dragomirescu, Perpessicius etc., singurele rezerve aparținându-i criticului Pompiliu Constantinescu care a reproșat predominarea documentului („paralelism până la identificare între realitate și artă”) în dauna reprezentării artistice. Unul din primii critici, Al. Bădăuță, evidenția evoluția prozei lui Cezar Petrescu de la lirism către epic și de la mediul rural (în "Scrisorile
Întunecare (roman) () [Corola-website/Science/336488_a_337817]
-
personajele se avântă exaltate și amăgite de un ideal pentru a cădea brusc în negura anonimatului. Cartea transmite cititorilor, în opinia sa, o stare de tristețe covârșitoare și de melancolie dezolantă. Criticul Ov.S. Crohmălniceanu afirma că romanul conține o observație critică vastă și pertinentă a vieții sociale românești, chiar dacă într-o manieră cam jurnalistică. El detecta totuși existența în opera lui Cezar Petrescu, inclusiv în romanul "Întunecare", a unei optici gândiriste manifestate printr-o viziune pesimistă față de efectele civilizației și progresului
Întunecare (roman) () [Corola-website/Science/336488_a_337817]
-
fiind urmăriți în toate ramificațiile lor sociale dintr-o perspectivă epică pentru ca ulterior să-l considere romanul unei generații care a luptat pentru un ideal social-național. Războiul este privit doar ca determinant al noilor realități sociale și sufletești. În opinia criticului sus-menționat, elementele literare sunt dozate simplu și cu măsură, fiind eliminate descrierile abuzive și excesul de lirism, în timp ce controlul epic al faptelor ar apropia "Întunecare" de romanul "Ion" (1920) al lui Liviu Rebreanu. Alți critici au evidențiat superficialitatea și lipsa
Întunecare (roman) () [Corola-website/Science/336488_a_337817]
-
lt. Victor Popescu din "Bătălia din umbră" și Dan Scheianu din "Întunecare", "ex-aequo" cu Valentin Uritescu, pentru rolurile Sergentul Șaptefrați din "Noi, cei din linia întîi" și Gică Hau-Hau din "Domnișoara Aurica") și premiul pentru coloană sonoră (Tiberiu Borcoman). Aprecierile critice la adresa filmului au fost în mare parte pozitive. Actorul Ion Caramitru îl considera „filmul unui cineast cu o gândire profund cinematografică și cu o știință a detaliului cinematografic, pe cât de mare, pe atât de rafinată”, evidențiind calitățile regizorului: acuratețea muncii
Întunecare (roman) () [Corola-website/Science/336488_a_337817]
-
sărit pe plajă pietruita situată la câțiva metri sub promenada. Un bilanț făcut public la ora 8, în dimineața de după atac, indică 84 de morți. Alte 100 de persoane au fost rănite, dintre care 18 se află internate în stare critică la spitalele din oraș. Printre victime se află foarte mulți copii. Cel putin 50 au fost internați la spitalul de pediatrie Lenval din Nișă. Aproximativ 30.000 de oameni erau pe Promenade des Anglais la momentul atentatului. Turiști și locuitorii
Atentatul de la Nisa (2016) () [Corola-website/Science/336532_a_337861]
-
ca ucenic sticlar, dar a plecat la Paris pentru a studia la École des Beaux-Arts sub îndrumarea maeștrilor Léon Cogniet și Isidore Pils. A expus pentru prima dată la Salonul din Paris în 1868, fiind descris de colegul artist și critic, Joseph Uzanne, ca făcând parte „din rândurile celor mai mari pictori de gen contemporani”. După o pauză prilejuită de Războiul Franco-Prusac, pictura "Concert d'Amateurs dans un Atelier d'Artiste" (1873) l-a consacrat în ochii publicului, determinând o mare
Adrien Moreau () [Corola-website/Science/336547_a_337876]
-
(n. 21 septembrie 1970 în Timișoara) este scriitor, regizor, realizator de televiziune, critic de film, specialist în marketing. Este doctor în Științe Economice și a fost de-a lungul timpului visiting professor la diverse universități. A scris cel mai vândut roman românesc din ultimii 20 de ani, "Biblia pierdută". s-a născut la
Igor Bergler () [Corola-website/Science/336551_a_337880]
-
Ermetism (din ) sau Hermetism (din ) este un termen consacrat în critica literară, aplicat adesea unor realități total diferite. În timp, a dus la confuzii, studiile critice și dicționarele literare conținând interpretări diverse și contradictorii. În context românesc s-au impus două transliterări ale acestui termen: "ermetism" (cum îl utilizează cel mai ermetic poet român Ion Barbu sau criticii literari Eugen Lovinescu, Tudor Vianu, Șerban Cioculescu sau
Ermetism (literatură) () [Corola-website/Science/336570_a_337899]
-
de Remus Irimescu (n. 1967) și dezvelit la 3 august 2011. Absolvent al Literelor, a participat la înființarea celebrului Cerc Literar de la Sibiu. A fost fondator al facultății de Filologie, profesor universitar, membru de onoare al Uniunii Scriitorilor din România, critic de artă și animator al activității literare și de arte plastice din Timișoara. Bustul său a fost realizat de Aurel Gheorghe Ardeleanu și dezvelit la 3 august 2012. A fost muzician, interpret (vioară) și dirijor. A organizat corul Combinatului Siderurgic
Aleea Personalităților din Timișoara () [Corola-website/Science/336572_a_337901]
-
Cie", deschizând magazine și în alte orașe franceze. S-a împăcat cu mama sa, pe care a salvat-o de la ghilotină prin relațiile sale, și a început să organizeze o serie de mese ce batjocoreau ritualul de înmormântare. În calitate de prim critic public pe teme gastronomice și de prim critic al restaurantelor mari care au apărut la Paris în secolul al XVIII-lea și au înflorit sub regimul lui Napoleon, Grimod este la fel de important ca Brillat-Savarin și reprezintă o sursă de citate
Alexandre Balthazar Laurent Grimod de La Reynière () [Corola-website/Science/336597_a_337926]
-
S-a împăcat cu mama sa, pe care a salvat-o de la ghilotină prin relațiile sale, și a început să organizeze o serie de mese ce batjocoreau ritualul de înmormântare. În calitate de prim critic public pe teme gastronomice și de prim critic al restaurantelor mari care au apărut la Paris în secolul al XVIII-lea și au înflorit sub regimul lui Napoleon, Grimod este la fel de important ca Brillat-Savarin și reprezintă o sursă de citate la fel de bogată în literatura gastronomică franceză prin cele
Alexandre Balthazar Laurent Grimod de La Reynière () [Corola-website/Science/336597_a_337926]
-
(în ) (n. 1915 București - d. 10 octombrie 1961, Tel Aviv) a fost un producător, regizor, director și critic de teatru român și israelian, de origine evreiască. După Dan Almagor, el a fost cel dintâi producător independent din istoria teatrului israelian. Născut la București, a studiat literatura și filozofia la Universitatea din București. După 23 august 1944 a condus
George Val () [Corola-website/Science/336601_a_337930]
-
mai târziu, într-o societate imaginară cu reguli foarte stricte. Aceasta povestește la persoana I modul ei de gândire, acțiunea. De asemenea, ea este solista unei trupe rock. În roman este pusă problema drogurilor și cea a psihologiei unei vârste critice. „Noi suntem acei copii care fumează iarbă. Acei copii care nu beau „o bere” într-un restaurant de fițe, ci care se duc unii la alții acasă ca să bage pastile până uită de realitate și uită cine sunt. Suntem acei
Flori în păr (roman) () [Corola-website/Science/336617_a_337946]
-
Concertează îmbrăcată indecent în locuri obscure și are un grup de fani foarte dedicați, fiind constant în atenția revistelor de scandal. Amy se îndrăgostește și reușește să fie cu Jo, împrietenindu-se cu anturajul lui, de aici începând o perioadă critică din viața ei, în care Evans face foarte multe greșeli. Aceasta începe să ia droguri împreună cu prietenii lui, fără ca el să știe, fiind la un pas de moarte, în pragul depresiei, realizând că traumele trecutului o urmăresc. Totodată, aceasta este
Flori în păr (roman) () [Corola-website/Science/336617_a_337946]
-
Eleonora Brigalda Barbas (n. 14 ianuarie 1959, Călărași, Republica Moldova), Om Emerit al Republicii Moldova, pictor, artist plastic și critic de artă, doctor în studiul artelor, profesor universitar din Republica Moldova. 2015 Premiul Național al Republicii Moldova, Guvernul Republicii Moldova nr.569 din 19 august 2015 2012 Premiul ”Italia 2012” pentru artă, Chișinău, Republica Moldova 2011 Premiul “M. Eminescu”, Muzeul „M. Eminescu”, UAP, Iași
Eleonora Brigalda (Barbas) () [Corola-website/Science/336643_a_337972]
-
trăirea puternică, patosul compozițional și nu în ultimul rând, dorința vizibilă de contopire cu motivul, cu materia picturală - "mănăstiri rupestre", "Ecoul mării”, "Crizanteme", aduc un plus de vibrație și exaltare proprie creatorului și, în egală măsură, interpretului/artista fiind și critic de artă." „Înclinată spre o lume a simbolurilor, a sugestiei, în care mineralul deține rol primordial un, Eleonora Brigalda practică o pictură cu o notă ușor dualistă, dată, pe de o parte, de minuția cu care-și conturează și umple
Eleonora Brigalda (Barbas) () [Corola-website/Science/336643_a_337972]