3,716 matches
-
înaintează în vârstă. Cu alte cuvinte, se ia un menaj având un venit dat și o mărime dată. Consumul acestui menaj tip este studiat când aparține tranșei de vârstă de la 40 la 44 de ani (bază de analiză). Acest menaj îmbătrânește și atinge succesiv tranșele de vârstă de la 60 la 64 de ani, 70 la 74 apoi 80 la 84 de ani. Raportând consumul acestui menaj tip la consumul de bază, se măsoară nu numai efectul de vârstă, ci și efectul
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
-
Analyse Économique, Paris, la Documentation Française, 2002. Generația 3 (pivot) este tânără în (t 1) și beneficiază de ajutorul părinților săi A2. Această generație este adultă în t și varsă un ajutor părinților săi V2 și copiilor săi J4. Când îmbătrânește în (t + 1), este finanțată de copiii săi A4 care, paralel, își ajută copiii J5. Se vede combinarea tuturor acestor generații, lanțul de solidaritate între generații care fondează economia acestor transferuri. Statul își îndeplinește corect rolul ce-i este atribuit
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
-
doilea Templu. Numai că, din perspectiva autorului fictiv, evenimentele respective sunt situate în viitor, formând, prin urmare, conținutul unei profeții. Autorul real se află deci la capătul timpului istoric 130: „Lumea și-a pierdut tinerețea și vremurile au început să îmbătrânească. Într-adevăr, timpul lumii are douăsprezece părți: zece s-au scurs deja, zece și jumătate” (4Ezdra 14,11). Istoria neamului omenesc poate fi descrisă în integralitatea ei (după o schemă alegorică înglobând cele patru mari imperii, ca în Daniel 2
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
se află sub stăpânirea lui Satana (apocaliptica reactivează o serie de miteme tradiționale); viitorul, sub stăpânirea Domnului preaînalt. Lumea de acum se caracterizează printr-un soi de oboseală, de lâncezeală („Lumea și-a pierdut tinerețea și vremea a-nceput să-mbătrânească”134); dimpotrivă, lumea viitoare este preînchipuită ca o lume a maximei vitalități. Degenerarea fizică merge mână în mână cu degenerarea morală. În prezent, lumea a atins cota de jos a imoralității. Oamenii au decăzut, în sensul că au căzut de la
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
aproape și intrau în arbori, în case, în oameni. Prin vălătucii cenușii, oamenii se încovoiau pe zi ce trecea, ca și cum erau ei înșiși făcuți din ceața cenușie. Timpul curgea odată cu norii, cu ceața, cu ploaia care nu era ploaie. Oamenii îmbătrâneau și dispăreau în ceață, alții apăreau, așa, deodată, din ceață, tot încovoiați, fără să se privească, fără să se mai cunoască, fără să-și vorbească. Nu aveau nimic să-și spună. Știau ce aveau de făcut. Când nu mai puteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
Și o să facem nunta la Tatăl Lui. În cer, adică. Să nu te temi. Vezi, eu nu mă tem de moarte. De asta sunt ca atunci, când m-a prins de mână. Cel dăruit Lui nu se schimbă niciodată. Nu îmbătrânește. Nu moare. Fiindcă Darul Lui de nuntă acesta e: viața nesfârșită." Mă uitam la minunea de copil de lângă mine. Glasul răsuna cu putere și parcă-i răspunseseră din cer, clopote de nuntă. Nu știam ce să spun. Așa că am întrebat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
la anul... Ei bine, moșul meu trăiește ! Uite-l acolo ! Uneori, își întinde labele din față, își arcuiește spinarea, ridică botul în sus, cum facem noi, câinii poate se uită după copiii care coboară din cer și cântă... N-a îmbătrânit nici cu o clipă în timpul care s-a dus de-atunci. Oamenii spun c-au trecut vreo două mii de ani. Eu nu știu ce înseamnă asta. Dar moșul meu, care trăiește de atunci, așa spune c-a auzit de la oameni : copilul acela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
Era liniște, eram pe un pod de lumină în ochii Lui și mă simțeam ușor, ușor... ca lumina aceea care creștea și suia în Cer din coroana Lui... Când m-am trezit, stăteau toți ai casei în jurul meu... oare când îmbătrânise așa maică-mea?!... și-și ștergeau ochii... "Dragul meu! Credeam că te-ai dus și tu! Trei zile n-ai mâncat" (și mă strângea în brațe, suspinând). Ea n-avea de unde să știe că-L văzusem pe Rege. Ea chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
că te roagă Petrică, cel cu care ai stat În aceeași bancă Începând din prima clipă când amândoi am pășit În școala primară. Cel cu care ai fost În vacanța mare la bunica Catinca din Pomârla... Nu cel care a Îmbătrânit deja... Sau poate mai mult pentru acesta... ― Cât de frumos știe să poruncească sfânta prietenie! Drept să vă spun, dragilor, acum am pățit-o și eu ca tata Toader. M-am trezit În față Întrebării: De unde să Încep povestea? Știu
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
eu voi fi cu bihunca la poarta voastră. ― Numai dacă ai să cânți precum cucuveaua - așa ca acolo În pustiurile rusești - am să știu că ești tu și o să ieșim cu mare grabă. ― Se vede treaba că cercetașul Toaibă a Îmbătrânit. ― Adică? ― Unde ai auzit tu cucuvea cântând dimineața? Această vietate cântă doar noaptea... ― Am vrut să văd dacă mintea ta este tot atât de ascuțită ca acum... Câți ani, Petrache? ― Nu mă pune să socotesc anii, fiindcă la această lecție am cam
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
glumeț Felicia, scoțând din buzunar o cheie și descuind cu siguranță portița veche și ruginită de metal, care străjuia casa și curtea. La Sibiu Victor rămase trei săptămâni încheiate, făcând bine cunoștință cu mama Feliciei, o femeie cumsecade și înțeleaptă, îmbătrânită înainte de vreme de necazurile prin care îi fusese dat să treacă. În discuțiile purtate cu el, femeia îi arătă bunăvoință și simpatie, tratându-l ca pe un adevărat fiu. Așa e mama, ea n-a urât niciodată pe nimeni! îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
vreme, căutându-mă prin cópiile celebre ale tabloului din Biserica Minorită din Viena sau din muzeul mănăstirii belgiene din Tongerlo. Și, până m-o găsi, chircită, acolo, în colțul din dreapta, jos, încercând să aflu ce-i în sufletele apostolilor, voi îmbătrâni mult de tot. Și-atunci șeiciorul de Cambridge va constata că nu-i mai sunt aprinse călcâiele. Va dori și el, probabil, să fie primit într-un tablou în care să cugete la vânarea de vânt, la deșertăciunea deșertăciunilor... Altfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
sunt aici, magia e mare, Bradul e plin de viață, în lumini, se aud cântece și poezii. Totul respiră și este căldură, goluri nu sunt, e personal, Nimic nu deranjează, totu-i simțire și bucurie, eu sunt tânără. Nu voi îmbătrâni nicicând în inimă. Eu Sunt tânără. Eu vreau sincer să trăiesc./ Gândurile-mi zboară spre tine, Pieptu-mi arde, mintea gonește aiurea, Gol spațial stelele gonesc în astral Ideea-i nesomn, fantezie și goană, Cerul se surpă în inima mea, Pământul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
cu sabia, cu tăișul ei, cu răceala ei. Dar și cu focul, puterea de dinăuntrul ei. Prin el, eu făceam dragoste cu mine. Iubirea era sinceră, scurtă și nemuritoare ca și tăișul săbiei. Te-aș fi iubit oricum. Aș fi îmbătrânit cu tine, îmi spuse. Te-aș fi apucat cu mâinile de guler, corp la corp, și te-aș fi forțat să mă iei. M-aș fi băgat în tine, încât să nu mai vrei să te dezlipești de mine. Te-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
curmezișul în drumul lor, căci lumea cinstește pe cel ce, spre țintă mergând, stăruiește 1, iar ceilalți, din motivele lor, se limitează repede, se opresc la succese minore, se amestecă prin lume și se pierd în mulțime, trăiesc la întâmplare, îmbătrânesc pe nesimțite, la timpul cuvenit mor și nimeni nu va ști vreodată că au existat pe pământ. Cei puternici dintotdeauna au ieșit la lumină și s-au făcut cunoscuți, cei fricoși au stat în găuri! Însă deloc lucrurile nu se
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
-și tragă răsuflarea și ca să-și pună ordine în idei. Continuă: mi-aduc aminte că domnul Jorge Luis Borges definea biblioteca perfectă; eu aici, însă, voi opera prin tăiere: iluminată, solitară, infinită, incoruptibilă, secretă. Pe de altă parte, totuși, biblioteca îmbătrânește, însă eu nu sunt Istorisiri nesănătoase fericirii 115 deloc bătrân trupește, doar că, în forul meu interior, așa mă simt; și nu am justificări. Trebuie să înțelegi, este o stare. Dacă spiritul este glasul materiei, atunci creatorul meu se vede
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
După numai o clipă furnica a revenit la adăpostul păianjenului cărând după ea o frunză verde. Și s-a adresat păianjenului: -Hai afară la aer, hai să respirăm aerul Mamei noastre și să ne bucurăm de viață. Dacă stăm așa, îmbătrânim și murim înainte de vreme. Păianjenul a ascultat furnica, apoi a întrebat puțin iritat: -Cum să merg? Nu vezi că n-am picioare? -Uite așa bine, te urci pe frunză și eu o să te duc afară din adăpost. -M-ai convins, ești
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
este decât o femeie bătrână? De atâția ani de când a dus-o Singurătatea pe acele meleaguri. -Văd că nu știi ce este esențial. -Spune, despre ce e vorba? -Oricine pătrunde pe acel tărâm, devine nemuritor. Deci nu avea cum să îmbătrânească. -Sunt tare încurcat ... -Nu ai o altă soluție, în acea direcție este soarta ta. -Nu știu cât de departe este acest tărâm, nu știu dacă m-aș descurca, nu știu ce surprize mă așteaptă. -Stai mai întâi să verificăm în ce direcție
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
importante pe care cosmosul le pune omului, în ceea ce Hegel numește "meditația gândului". Știu astfel că, dacă un astronaut ar reuși să atingă centrul Căii Lactee de deasupra mea și să regăsească după aceea calea către Pământ, ar găsi omenirea mai îmbătrânită cu șaizeci de mii de ani. Dar cât înseamnă asta în comparație cu 13.7 miliarde de ani care au trecut de la momentul Big Bang-ului până în prezent, calculați cu o precizie extraordinară de către astrofizicieni? În fața tăcerii spațiului infinit și obscur nu
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
pe mine însumi. Lucrez cu pasiune, nu cu îndârjire. Știu că sunt în acord cu cei din jurul meu, care adesea lucrează la fel de intens. Dar și pentru mine, evident, cu înaintarea în vârstă se pune o întrebare. Trăiesc pentru a munci? Îmbătrânesc, fiecare ființă umană îmbătrânește. Sensul vieții se poate schimba, nu în funcție de anii care trec, ci de vârstă. Cu Karl Rahner și Joseph Ratzinger, am participat la Conciliul Vatican II (1962-1965). În ciuda stimei reciproce, Ratzinger și cu mine suntem în dezacord
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
cu pasiune, nu cu îndârjire. Știu că sunt în acord cu cei din jurul meu, care adesea lucrează la fel de intens. Dar și pentru mine, evident, cu înaintarea în vârstă se pune o întrebare. Trăiesc pentru a munci? Îmbătrânesc, fiecare ființă umană îmbătrânește. Sensul vieții se poate schimba, nu în funcție de anii care trec, ci de vârstă. Cu Karl Rahner și Joseph Ratzinger, am participat la Conciliul Vatican II (1962-1965). În ciuda stimei reciproce, Ratzinger și cu mine suntem în dezacord substanțial cu privire la revoluția culturală
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
Ne-am obișnuit de ceva timp să cerem mereu ceva nou. Industria publicitară astăzi, care are un câștig de miliarde, ne arată zilnic chipuri fericite, cele mai multe dintre ele tinere. Dar toate ființele umane în ciuda succeselor cosmeticii și a industriei "bunăstării" îmbătrânesc. Orientarea actuală (către experiență) nu ar trebui să se transforme într-un stres, iar dorința de a trăi nu ar trebui să devină o frustrare existențială. Nu am nimic împotriva experiențelor. O dovedesc Memoriile mele: am avut numeroase experiențe plăcute
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
vieții, pe care îl urmez încă din tinerețe și care totdeauna m-a susținut; suferința vieții, pe care în corespondență cu acest model am speranța să o pot învinge și depăși în intimitatea ființei mele. Nimeni nu poate evita să îmbătrânească. Însă generația noastră dispune de multe mijloace pentru a îndulci greutatea anilor. Nu trebuie să ne enervăm pentru că devine necesar să purtăm ochelari, aparat auditiv, proteză sau orice altă invenție, ci să acceptăm toate acestea ca pe o evoluție evidentă
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
contemporanii mei, datorită importantelor progrese ale igienei și medicinei, mi-a fost dată posibilitatea să trăiesc mai mult decât cei ce m-au precedat. Am pornit deja pe strada celui de-al nouălea deceniu. Pentru cât timp încă? Cu cât îmbătrânesc, cu atât mai mult mă interesez ca viața mea să aibe un sfârșit demn. Din ars vivendi, arta de a trăi, face parte și ars moriendi, arta de a muri, dacă mi se va da timpul necesar. De când, în anii
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
și că "cenușa" nu e tot una cu "pământul". Aceștia uită, mai întâi, că pământul înglobează-ntrânsul tot ceia ce s-a născut din el și orice lucru de artă am crea noi, va fi nimicit de vreme, căci și lucrurile îmbătrânesc ca și ființele. Crematoriile, deci și cenușa tuturor morților incinerați după ani și ani de zile se vor coborî tot spre pământul, care servește de temelie lumii văzute și care de veacuri înghite ceia ce străduința oamenilor creează cu atâta
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]