716 matches
-
gând săl fut cu pula, mă duc puțoi ușchit ceiești, umpic să vedeme ce putem găsi să-i Înfigem În cur homălăului ăsta, să vedem cât de mult poasă ducă puțoiu. — Marfă. Ne fac vânt afară din mașină și ne Îmbrâncesc pe o scară. Scări. Putem vedea treptele de sup picioare. Îmbrâncit. Cioroiu. Ne obligă să ne mișcăm prea repede și ne Împiedicăm de tocuri, poticnindu-ne, dar ei ne țin să nu cădem și urlă la noi obscenități. Mișcăți curudă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
faptului că până și aici, când sunteți singuri, departe de privirile furioase ale adulților și ale celorlați copii, el e tot Micuțul Stevie iar tu ești tot Celălalt Puști 0000000000000000000000000000 Du-te-n măta 00000Du-te-n măta, Înjuri tu În timp ce-l Îmbrâncești pe Stevie În josul dealului, iar puștiulică Își pierde echilibrul și cade. Prinde viteză coborând pe mormanul abrupt și instabil de cărbuni alunecă pe partea cealaltă a muntelui până la bază; fix În gura deschisă a buncărului În care de regulă se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
Cele dintâi omilii la Facere, cuvântul al șaptelea, p. 98) Ereticii răstălmăcesc Scriptura și caută mereu argumente împotriva mântuirii lor „Dar ereticii, răstălmăcind Scripturile împotriva capetelor lor și căutând mereu argumente împotriva mântuirii lor nu-și dau seama că se îmbrâncesc singuri în prăpastia pierzării. Că pe Fiul lui Dumnezeu nici lauda nu-L face mai slăvit, nici hula nu-L vatămă. Nu are nevoie Ființa cea necorporală de lauda noastră. Ci, după cum cel ce spune de soare că e strălucitor
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
o necesitate! 2. În pauză? Să nu uităm că ne aflăm la școală. Păstrăm curățenia și evităm să producem vreo stricăciune: nu spargem geamurile, nu scriem pereții, nu scrijelim mobilierul sau pereții, nu deteriorăm perdelele. Nu ne încăierăm, nu ne îmbrâncim, nu punem piedici colegilor căutând să ne amuzăm. Nu fluierăm, nu țipăm, nu vorbim urât; Pentru nici un motiv nu vom face glume pe seama colegilor bolnavi sau care suferă de vreo infirmitate. Dimpotrivă! Cu aceștia trebuie să avem o grijă deosebită
Ghid metodic pentru activitățile de terapii în educația specială a copiilor cu cerințe educaționale speciale(CES) by Mihai Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/1189_a_2270]
-
să ne îmbrăcăm elegant, ca pentru o sărbătoare. Să ne amintim că ținuta vestimentară cu cât este mai simplă, cu atât este mai elegantă. Pe holuri nu vorbim tare, nu facem gesturi teatrale, nu-i deranjăm pe ceilalți. Nu ne îmbrâncim pentru a prinde un loc mai în față la garderobă sau pentru a intra în sală. Odată intrați în sală ne vom așeza pe locul indicat pe bilet. Dacă nu reușim să-l găsim cerem ajutor plasatorilor. În timpul spectacolului Este
Ghid metodic pentru activitățile de terapii în educația specială a copiilor cu cerințe educaționale speciale(CES) by Mihai Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/1189_a_2270]
-
transparentă pe părțile din interior aveam două mii de franci, dă cu ochii de numele meu, îi face semn celuilalt care mă imobilizase, Dă-l dracului, e român! Și mie ce-mi pasă?! Ducă-se în mă-sa! sare vlăjganul, mă îmbrâncește puternic, un pumn îmi vine drept în figură și-mi mai și dă una după ceafă îndoindu-mă de durere, când m-am ridicat de jos era aproape dimineață, fără de pașaport, fără bani, cu genunchii loviți, abia pot să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
le pasă că înconjură biserica pentru a treia oară și clipa Învierii e aproape, lumea se înghesuie spre poarta bisericii, glasurile nu contenesc, cel reîntors din America deasupra tuturor filmează, dă-mi lumină! se mai sting încă lumânările, copiii se îmbrâncesc și fetele întoarse spre aparatul de filmat ca să le vadă America; Glasul preotului răsună în fața porților închise ale întunericului, deschide! dinlăuntru cel ce nu vrea să deschidă pune întrebarea al cărei răspuns e unul singur, Sunt împăratul măririi! și, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
pe Joy cu nervozitate, după care, spre disperarea lui Ashling, Joy s-a întors către Lisa cu bărbia scoasă în afară: —Jim Davidson, Bernard Manning sau Jimmy Tarbuck - și trebuie să alegi unul cu care să te culci. —Joooy! o îmbrânci Ashling. Lisa este șefa mea. Dar Lisa s-a prins imediat. A picat pe gânduri și, după deliberări, spuse: —Jim Davidson. Acum, să vedem. Des O’Connor... Asta a luat-o pe Joy total pe nepregătite. —...Frank Carson sau... sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
orbit, ai băgat-o în spital și acolo a sărit de pe acoperiș. — Greta! L-am strâns și mai tare în brațe. — Șșt! Asta a fost acum paisprezece ani, tati! E mult de-atunci. Bătrânul încercă să mă împingă. L-am îmbrâncit către balustrada pridvorului și l-am țintuit acolo. Buzele i se schimonosiră, gata să mă bălăcărească, apoi fața îi deveni inexpresivă și mi-am dat seama că nu-și amintește cuvintele. Am închis ochii și am vorbit eu în locul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Eu mi-aș putea pierde cumpătul. Ai grijă să nu fie nici un copil prin preajmă, dacă încearcă să facă vreo figură, omoară-l. Priponelile solo și, pe deasupra, în haine civile sunt strict împotriva regulamentului. — Ai înnebunit? Ăsta-i... Lee mă îmbrânci afară din mașină. — Pune mâna pe el, fir-ar să fie! Suntem la Arestări, nu într-o futută sală de clasă! Pune mâna pe el! Am traversat printre mașinile care rulau cu viteză pe Van Ness și am ajuns în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
și i-a scăpat: — Hei! Nu ești cumva Bucky Bleichert? — Pune mâna pe copil și cheamă o asistentă socială, i-am spus eu gâfâind. Piciul vijelios fu smuls din spinarea mea. Am reperat Fordul lui Lee în parcare, l-am îmbrâncit pe Maynard spre el și l-am trântit pe bancheta din spate. Lee a claxonat și a pornit în trombă. Violatorul bolborosea întruna „Iissuse!“ Eu mă întrebam de ce sunetul ascuțit al claxonului nu reușește să acopere țipetele băiețelului despărțit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
și chiar atunci am auzit țipete din camera de interogatoriu. Peste câteva momente Bill Koenig ieși cu un grăsan imens și anunță: — Nu-i el făptașul. Vreo doi polițiști bătură ironic în birouri. Vreo șase întoarseră capul, dezgustați. Koenig îl îmbrânci pe grăsan afară, pe coridor. L-am întrebat pe Harry: — Unde-i Lee? Harry îmi făcut semn spre biroul lui Ellis Loew. — C-c-cu Loew. Și c-cu niște j-j-jurnaliști. M-am îndreptat spre birou și am tras cu ochiul prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
domnule... pă-părinții mei... Am auzit un claxon și l-am văzut pe Johnny Vogel aplecat peste geamul mașinii. — Millard a zis să ducem fata la Tribunalul de Minori de pe Georgia Street. Am luat-o pe sus pe Lorna și am îmbrâncit-o pe bancheta din spate. Fritzie a pornit sirena și am plecat în trombă. • • • Drumul până în centrul L.A.-ului ne luă treizeci și cinci de minute. Millard și Sears ne așteptau pe scările Tribunalului de Minori de pe Georgia Street. Am condus-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
s-a enervat: l-a împins pe director jos de pe scenă și a continuat să-și pregătească reprezentația. Atunci m-am dus și eu la el. A sărit și la mine. Nu ne-am luptat cu adevărat, doar ne-am îmbrâncit puțin, dar eram înconjurați de dungi de propan. Am căzut peste niște scaune de metal și probabil o scânteie a aprins gazul. El s-a ars, iar soția lui a murit. Tot cortul a fost distrus. Ne gândeam să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
prea mic ca să merg cu el și cu domnul Frank în birouri, strângând în mână un ciocan în caz că ne întâlnim cu hoții -, și el înșfacă din mâinile mele cealaltă carte, cea despre penisuri și vagine și relații sexuale, și ne îmbrâncim, ne pălmuim și ne lovim cu picioarele, el mă înjură și mă trimite în mansardă fără cină, unde stau și îmi ascult ghiorăielile mațelor și zgomotele de la masă, discuțiile și zăngănitul farfuriilor de sub mine și îmi doresc să îl văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
lovitură. Dar unul dintre gardieni își făcu loc între noi. Un al doilea mă apucă de pe rândul din spate. Nu înțelegeți, am strigat către judecător. Gardienii mă târau afară de pe rând. Eu sunt Peter van Pels, am insistat, în timp ce mă îmbrânceau pe culoar. Ea este Charlotte Pfeffer și eu sunt Peter van Pels. Mă țineam acum de ultimul rând. Nu voiam să îi las să mă dea afară din sala de tribunal. Mă voi face auzit. —Spune-le, Charlotte, am rugat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
ci rotund și curgător. Poate că acesta era stilul de caligrafie predat În școlile bune, În secolul trecut. Fima compară În minte puritatea acestui scris cu mâzgăliturile sale, ale căror litere păreau o adunătură de soldați Înspăimântați, Împingându-se și Îmbrâncindu-se unii pe alții În retragere, după ce fuseseră Învinși În luptă. 18 „Te-ai uitat pe tine Însuți“ „...care e groaznic la tine, iar eu pur și simplu n-am reușit să-l Înțeleg. Nici acum nu Înțeleg. Nu există
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
ca un șurub. În fața mea un găligan cu ochi răi, intimidat poate de ochelarii mei, îmi puse prudent o singură întrebare: - Cum vă numiți? Când a auzit numele meu pe care-l port din vina răposatului meu tată, bruta mă îmbrânci printre călăreți, până dincolo de cordonul compact. Atunci observai că mi-am pierdut buldogul. Țineam în mână numai curelușa de care era prinsă zgarda lui zile mari. - Reeex!... strigai deznădăjduit, gata să plâng de disperare. Buldogul mă auzi și veni glonț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
încheieturii palmei, în care număram banii cu pauze dinadins prelungite. Îi luase, fără să clipească și fără nici un gest de mulțumire. - Ramses, vezi-ți de drum, se amestecă în discuție piticul meu, cu glas subțire ca de fătălău. Vrei să îmbrâncești în pat o statuie de argilăă Într-adevăr Amidé mirosea a pământ galben. - Vrei să ne întâlnim? îmi zise Amidé cu glas mecanic și abia perceptibil. - La salonul oficial, răspunse în locul meu, piticul, învingător de astă dată. Plecai grăbit, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
curând fusese lăudat ca poet, avea deja mâinile pline de lut și de ghips când povestea și-a urmat totuși cursul. Un lector de la editura Luchterhand, care susținea că, în înghesuiala de după lectura susținută de poetul tânăr și necunoscut, fusese îmbrâncit la o parte de coatele celorlalți lectori, a întrebat politicos dacă aș fi încă liber ca autor, dacă nu m-au preluat de mult Suhrkamp sau Hanser. Caz în care el, Peter Frank, voia să-mi publice un volum de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
de trezire la moarte, se modifică. Că fiecare acces la viață este ieșirea la un terminal de templu. Toți sînt oficianți. Fiecare specialist e conștient că știe tot. Mai puțin, misterul. Și toți sencolonează în fața unei imense porți închise. Se îmbrîncesc, izbesc cu pumnii, se roagă și tînguirile lor se pierd în vuietul general fără să realizeze că poarta e un giulgiu întins peste o oglindă. Că, de-ar deschideo, de cealaltă parte, ar găsi, la fel de disperați și nădăjduitori, pe alții
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
-mi asigur un loc foarte aproape de trapă. Poate că oamenii erau mai amabili cu mine pentru că aveam un copil în brațe. Știam eu că fetița o să-mi folosească la ceva. Așa că am așteptat la bandă, încercând să-mi păstrez răbdarea, îmbrâncindu-mă cu ceilalți pasageri care abia coborâseră din avion, îndoindu-mă de fiecare dată când unul dintre călători îmi aplica o lovitură ucigătoare în glezne cu căruciorul. Am intrat în contact vizual cu cât mai multe persoane, sperând c-o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
că ecranul de deasupra benzii cu numărul doi ne asigura încrezător, de vreo douăzeci de minute, că bagajul avea să-și facă apariția în scurt timp. Așa că toată lumea a început să fugă înnebunită spre banda cu numărul patru. Oamenii se îmbrânceau ca de frica morții. Și de data asta nimeni n-a mai părut impresionat de faptul că aveam în brațe un copil nou-născut. Rezultatul a fost că am ajuns la coada noii benzi. Și, o vreme, n-am avut nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
eu. Se deschide o geantă și, deodată, ca prin farmec, dintre două batiste și-un ruj, cineva vede dolarii. Un răcnet de mulțumire. Eu nu i-am văzut, dar nu contează. Minerii pocnesc În plină figură femeile Îngrozite și le Îmbrîncesc Într-o direcție necunoscută. CÎțiva spectatori Împătimiți după dreptate vor să participe interactiv și reușesc să le tragă de păr (unuia Îi rămîne un smoc În mînă). Urale. Pe carosabilul lui 6 martie, chiar pe linia continuă, e tîrÎtă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
văzuse pe Dick mergînd spre parcare cu o pușcă de asalt Ithaca. Zgomotul Începea să fie agresiv. Bud ieși În parcare și se rezemă de o mașină de patrulare. Afară Începu să burnițeze. La ușa arestului era zarvă: Dick Stens Îmbrîncea doi indivizi dinăuntru. Un urlet. Bud calculă În gînd șansele ca Stens să-și termine cu bine cei douăzeci de ani de serviciu. Sub supravegherea lui Bud, avea șanse chiar să primească și pensie. Lăsat de capul lui, șansele s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]